Daniel Popescu

Conflictul care mocneşte în această perioadă în sânul Formula One Team Association (FOTA) riscă să afecteze planurile echipelor pentru a câştiga o putere mai mare asupra competiţiei.

Discuţiile aparent interminabile pe tema reducerii costurilor au avut deja un prim efect negativ: Hispania Racing a părăsit organizaţia. Chiar dacă vorbim despre cea mai slabă echipa a sezonului trecut, această decizie poate avea efecte în lanţ în perioada următoare.

Cel puţin la fel de grav este că opiniile celor de la Red Bull Racing contrastează puternic cu cele ale marilor echipe. Mai exact, cu echipele constructorilor Ferrari şi Mercedes, care au bineînţeles anumite interese pentru a putea profita de acest statut.

Dacă nu sunt rezolvate în scurt timp, aceste conflicte pot genera o situaţie mult mai neplăcută în viitorul apropiat. Asta pentru că cele trei forţe din Formula 1, şi anume echipele, FIA şi Bernie Ecclestone trebuie să semneze până la finalul anului noul Acord Concorde care va intra în vigoare în 2013.

Principala cerinţă a echipelor este să primească 75% din drepturile TV, comparativ cu procentul actual de 50%. Pentru a reuşi acest lucru, echipele trebuie să formeze o singură voce, iar până acum acest lucru a fost dificil, în ciuda existenţei FOTA, tocmai din cauza unor conflicte interne mai mici sau mai mari.

De fapt, exact pe aceste conflicte interne mizează Ecclestone şi, într-o măsură ceva mai mică, FIA. Atât timp cât echipele sunt dezbinate, Bernie va continua să facă jocurile în Formula 1 fără mari emoţii, iar ameninţările sporadice ale celor de la Ferrari privind realizarea unei competiţii separate sunt, aşa cum bine spune Ecclestone, “nonsense”.

Devine tot mai clar că, pentru a-şi impune punctul de vedere, FOTA are nevoie de un lider de talia lui Ecclestone. Din păcate, acest lider nu există: Martin Whitmarsh este un tip cu mult bun-simţ, însă prea moale pentru un astfel de război, Stefano Domenicali nu se descurca prea bine nici măcar în propria ogradă, Christian Horner este ambiţios, dar lipsit de experienţă, Ross Brawn nici nu vrea să mai audă de politică, Eric Boullier a “aterizat” în Formula 1 de mai puţin de doi ani. Ceilalţi şefi de echipă sunt prea mici pentru un război atât de mare, în timp ce titani precum Ross Ron Dennis sau Jean Todt au plecat pe alte drumuri.

Practic, ne place sau nu, Formula 1 rămâne in continuare la mâna lui Ecclestone.

Formula 1 este un sport foarte secretos atunci când vine vorba de contractele piloţilor, însă lucrurile merg chiar un pic mai departe decât ne-am fi aşteptat.

Jurnalistul britanic Joe Saward a dezvăluit unde se duc contractele piloţilor după ce sunt semnate şi nu, ele nu rămân nici în posesia pilotului, nici în posesia echipei.

În realitate, acestea sunt depozitate la Contract Recognition Board, o organizaţie administrată de un notar public din Geneva, Elveţia.

Invers proporţional cu confidenţialitatea, contractele piloţilor din Formula 1 se pot rupe foarte uşor, în special dacă una dintre părţi încalca una dintre clauze, însă nu atât de uşor precum pare la prima vedere. Decizia privind respectarea sau nu a contractului este luată de patru avocaţi internaţionali de naţionalităţi diferite care sunt numiţi de Curtea Internaţională de Arbitraj şi Camera de Comerţ Internaţional. Decizia acestora are însă un caracter final şi fără drept de apel.

Prelungirea contractului lui Vitaly Petrov cu Renault poate fi considerat drept “cel mai prost ţinut secret” al anului în Formula 1, în ciuda declaraţiilor oficialilor francezi legate de cunoştinţele limitate de limba engleză ale rusului şi de obligativitatea mutării în Marea Britanie.

Pe bună dreptate, toată presa a insistat pe naţionalitatea pilotului, însă dacă privim lucrurile din altă perspectivă constatăm că Petrov nu a pilotat deloc rău în acest sezon. Este adevărat, a comis greşeli flagrante, a abandonat exact când le era lumea mai frumoasă celor de la Renault, însă în Ungaria şi Abu Dhabi a demonstrat că este talentat şi că îşi merită locul în Formula 1.

Trebuie să înţelegem că este un debutant şi că greşelile la acest nivel sunt aproape imposibil de evitat.
Probabil ca anul viitor vom avea ocazia să vedem un Petrov “upgradat”, capabil să se claseze constant în puncte. Este exact ceea ce are nevoie şi Kubica pentru a fi împins de la spate să forţeze cât mai mult. Adăugaţi la asta faptul că monopostul francezilor britanicilor are toate şansele să fie competitiv şi aveţi imaginea completă a unui sezon mai bun pentru Petrov.

***

Probabil aţi observat că în ştirea care confirmă prezenţa lui Petrov la Renault am folosit vechiul nume al echipei. Soluţia de a numi echipa de la Enstone drept “Renault” a fost adoptată de cele mai multe publicaţii internaţionale şi Automarket va proceda la fel cel puţin în perioada următoare.

Astfel, pentru evitarea oricăror confuzii, echipa deţinută de constructorul Lotus si Gerard Lopez va fi “Renault”, iar echipa lui Tony Fernnades va fi “Team Lotus”.

Ca în fiecare an, şi sezonul 2010 al Formulei 1 a fost marcat de numeroase controverse, care au generat la rândul lor declaraţii “delicioase” pentru fanii neutri. În opinia agenţiei de presă Reuters, doar două citate ale sezonului au meritat să fie incluse într-un top al celor mai savuroase citate din lumea sporturilor cu motor în 2010.

Primul dintre ele îi aparţine lui Mark Webber, care după ce a câştigat cursa de la Silverstone nu a ezitat să-şi exprime frustrarea pentru faptul că a fost obligat să-i cedeze lui Sebastian Vettel singura aripă faţă de specificaţie nouă: “Nu a fost rău pentru un pilot numărul 2″, a fost mesajul radio transmis de australian către echipă, în condiţiile în care Red Bull Racing a intrat în inimile a numeroşi pasionaţi de Formula 1 datorită insistenţei de a nu utiliza ordine de echipă.

Al doilea citat îl are ca protagonist pe Rubens Barrichello, care l-a atacat dur pe Michael Schumacher după ce fostul său coechipier de la Ferrari a încercat să-l împingă în afara pistei la Hungaroring: “Nu-mi pasă dacă Schumacher vrea să meargă în rai, în cazul în care va merge în rai. Dar nu vreau să merg înaintea lui”, a declarat la vremea respectivă pilotul brazilian.

Din punctul meu de vedere, citatul anului în Formula 1 nu îi aparţine nici lui Webber, nici lui Barrichello. De fapt, nu aparţine unui pilot, ci unui inginer. Cred că v-aţi dat deja seama că mă refer la Rob Smedley, inginerul de cursa al lui Massa, care în timpul cursei de la Nurburgring Hockenheim l-a avertizat că interesul echipei este mai presus de interesul personal. “Felipe, Fernando is faster than you!” va rămâne pentru mult timp primul lucru care ne va veni în minte atunci când ne vom gândi la sezonul 2010.

Această declaraţie este motivul pentru care celebrul articol 39.1 din regulament, care preciza negru pe alb că ordinele de echipă sunt interzise, a fost pur şi simplu şters cu buretele. Fie numai şi pentru contribuţia avută la modificarea regulamentului sportiv, acest citat este cel mai important din sezonul 2010 al Formulei 1.

Într-o zi în care se întâmpla relativ puţine lucruri în Formula 1, o incursiune în istoria sporturilor cu motor este oricând binevenită.

McLaren ne-a dat tuturor o mână de ajutor în acest sens şi ne prezintă doua clipuri de colecţie în care Bruce McLaren, fondatorul echipei care îi poartă numele, concurează în competiţia CanAm în 1967.

Pentru cei mai puţin familiarizaţi cu subiectul, CanAm a fost competiţie cu maşini sport care s-a desfăşurat în Canada şi Statele Unite ale Americii în perioada 1966-1974. Pentru McLaren, sezonul 1967 a fost cel mai prolific, echipa lui Bruce McLaren obţinând 5 victorii în 6 curse. În clipurile de mai jos puteţi urmări un rezumat al uneia dintre aceste curse:

Regulamentul sportiv publicat recent de FIA pe tema comportamentului pe care trebuie să îl aibă piloţii în timpul curselor naşte numeroase semne de întrebare. Lucru inevitabil în condiţiile în care piloţii trebuie să respecte anumite reguli care, cel puţin la prima vedere, sunt puţin caraghioase:

• pilotul are dreptul să efectueze o singură schimbare de direcţie în momentul în care îşi apără poziţia

• pilotul nu are voie să părăsească circuitul, iar dacă se întâmplă poate reveni pe traseu numai dacă se întrunesc condiţiile de siguranţă şi fără să obţină un avantaj

• pilotul întârziat are obligaţia să le permită celor din frunte să-l depăşească la prima oportunitate, în caz contrar urmând să vadă steagurile albastre.

Senzaţia este că FIA încearcă să-i transforme pe piloţi în nişte roboţi care să respecte anumiţi algoritmi de programare. Un fel de cursă matematică în care pilotul, pe lângă milioanele de butoane pe care trebuie să le apese pe volan, va trebui să ştie aceste reguli ca pe tabla înmulţirii. Dacă greşeşti, nişte comisari de cursă care n-au concurat niciodată într-o competiţie de monoposturi vor dicta penalizări după un regulament inuman.

La statutul de roboţei contribuie inclusiv minunea pregătită pentru aripa spate. Apeşi pe un buton şi-l vei putea depăşi pe pilotul din faţă. Oare cei care au conceput această idee câştigă cursele din Need For Speed doar dacă folosesc Nitro?

În ritmul ăsta, piloţi ca Lewis Hamilton sau Kamui Kobayashi vor avea interdicţie să concureze în Formula 1 încă de la primii paşi în karting, pentru că un stil de pilotaj agresiv nu este eligibil cu etica şi deontologia unui robot de Formula 1.

Toate astea se întâmplă într-o perioadă în care toţi cei care au putere de decizie în Formula 1 se bat cu pumnul în piept că spectacolul trebuie să fie ingredientul principal al unei curse de Formula 1. La cum decurg lucrurile, am senzaţia că vor obţine exact opusul.

Într-o lume ideală, în care cel mai bun câştigă, ordinele de echipă ar trebui să fie interzise prin regulament în Formula 1.

Într-o lume reală, în care interesul echipei primează asupra interesului piloţilor, ordinele de echipă vor fi utilizate chiar dacă sunt interzise prin regulament.

Prin urmare, decizia FIA de a renunţa la interzicerea ordinelor de echipa este pe cât de neplăcută, pe atât de normală.

Să ne amintim că ordinele de echipă au fost interzise după Marele Premiu al Austriei din 2002, când Rubens Barrichello i-a cedat victoria lui Michael Schumacher cu câţiva metri înainte de a trece linia de sosire. Ce s-a mai întâmplat de atunci prin Formula 1?

• Michael Schumacher a continuat să aibă un statut de pilot numărul 1 până la retragerea sa din 2006

• Fernando Alonso a fost sprijinit direct de Renault în detrimentul lui Giancarlo Fisichella

• Heikki Kovvalainen a trebuit să joace rolul secundului lui Lewis Hamilton, fiind mai mereu sacrificat de McLaren

• Fernando Alonso a căpătat rapid statut de pilot numărul 1 la Ferrari în dauna lui Felipe Massa

• Sebastian Vettel a fost sprijinit, cel puţin “emoţional”, la Red Bull, potrivit lui Mark Webber.

Cu alte cuvinte, ordinele de echipa s-au utilizat mai mult sau mai puţin “pe faţă” chiar dacă erau interzise de regulament. Cel puţin acum nimeni nu mai poate încălca regulamentul în această privinţă.

Mark Webber nu are nicio scuză. Sau aproape niciuna.

În momentul în care în contractul pe care îl ai cu echipa scrie negru pe alb că eşti obligat să-ţi menţii integritatea corporală pentru curse, este evident că orice încălcare a acestei clauze trebuie anunţata imediat.

Degeaba spune australianul că fractura la umăr nu i-a afectat performanţa. Din moment ce a fost nevoit să facă injecţii pentru a urca în cockpit la Suzuka este evident că lucrurile nu au fost atât de simple.

Singura lui scuză este că în perioada respectivă au existat numeroase speculaţii despre favorizarea lui Sebastian Vettel, Webber având chiar o reacţie virulentă în Brazilia. Dacă privim lucrurile din punctul ăsta de vedere, putem spune că Webber nu a anunţat echipa de accidentare pentru că s-a temut că favorizarea lui Vettel va deveni şi mai clară în finalul sezonului.

Pe de altă parte, cred că în acest moment Red Bull Racing îi poate rezilia contractul lui Webber, pentru că pilotul a încălcat una dintre clauzele acestuia. Nu cred că se va întâmpla aşa ceva, însă în mod cert situaţia nu-l va ajuta pe australian în 2011.

Şi când te gândeşti că totul a plecat de la dezvăluirile publicate într-o carte…

Formula 1 este în general un sport care ne oferă multe surprize în fiecare an, surprize care ne fac să aşteptăm sezonul următor cu un interes şi mai mare. Dar nu cred că a existat vreodată un sezon în care două echipe să concureze cu acelaşi nume, cu aceleaşi motoare şi cu aceleaşi culori. Spre asta ne îndreptam în prezent: un sezon în care două dintre cele 12 echipe vor fi Lotus Renault GP şi Team Lotus Renault.

Partea proastă în toată această poveste extrem de complicată este că fiecare are dreptate în anumite privinţe.

• Team Lotus Renault utilizează acest nume într-un mod perfect legitim, după ce şeful Tony Fernandes a achiziţionat licenţa pentru numele Lotus în 2009 de la David Hunt, fratele fostului campion mondial James Hunt. La rândul său, David Hunt a cumpărat drepturile Lotus pentru Formula 1 la scurt timp după ce clasica echipă Team Lotus a dat faliment în anii ‘90.

• Lotus Renault GP are la rândul ei dreptul de a utiliza acest nume. În fond, vorbim despre constructorul britanic Lotus, care are tot dreptul să-şi promoveze numele în Formula 1 după ce a cumpărat acţiuni la Renault F1 Team. Iar constructorul britanic Lotus are la rândul său o anumită moştenire, inclusiv în sporturile cu motor, inclusiv în Formula 1.

MAI COMPLICAT DECÂT COMPLICAT

Credeţi însă ca situaţia se rezumă la atât? Nicidecum, este chiar şi mai complicat. Constructorul britanic Lotus este deţinut în proporţie de 100% de constructorul malaezian Proton. Teoretic, băieţii de la Proton au tot interesul să convingă Team Lotus Renault (în tribunal sau prin mica înţelegere) să nu mai utilizeze acest nume.

Practic, e mai greu, pentru ca Team Lotus Renault este deţinută de un consorţiu de companii de stat din Malaezia condus de Tony Fernandes. Din pură întâmplare, malaezianul Tony Fernades a fost desemnat cu numai câteva zile în urma Omul de afaceri al anului de către revista Forbes Asia. Cu alte cuvinte, popularitatea lui Fernandes în Malaezia este suficient de mare pentru ca malaezienii de la Proton să nu-l atace sub centură. Deci, este şi un meci Malaezia vs. Malaezia.

CÂND DOI SE CEARTĂ, NIMENI NU CÂŞTIGĂ

Situaţia actuală este contraproductivă pentru ambele echipe, pentru că generează un adevărat haos pentru fanii Formulei 1. Fanii obişnuiţi vor fi extrem de derutaţi când vor vedea cele 4 monoposturi şi mulţi nu vor avea răbdare să asculte argumentele celor două părţi. Iar fanii cu adevărat pasionaţi vor fi la fel de nemulţumiţi că două branduri precum Lotus şi Renault au ajuns într-o situaţie absolut penibilă.

SOLUŢIA

În prezent, cea mai simplă soluţie ar fi ca Tony Fernades să renunţe pur şi simplu la numele Lotus, eventual prin vânzarea drepturilor de proprietate intelectuală pentru numele Lotus în Formula 1 chiar celor de la Lotus. Însă Fernandes nu poate renunţa atât de uşor la acest proiect început în 2009, în special pentru că Team Lotus s-a bucurat de o popularitate importantă în acest an tocmai datorită numelui.

Singura parte bună este ca, dacă îşi va schimba numele, Team Lotus va rămâne cu Mike Gascoyne, motoare Renault şi cutii de viteze Red Bull. Comparativ cu Virgin Racing şi Hispania Racing, echipa de la Norfolk demonstrează că-şi merită locul pe grila de start.

Tocmai ce vă povesteam ieri despre Mark Webber şi competiţia sa sportivă din Australia în scopuri caritabile şi iată că o nouă acţiune de acest gen va avea loc de Crăciun.

De data aceasta vorbim despre un pachet de cărţi de joc care va purta semnăturile tuturor celor 24 de piloţi care au concurat în Formula 1 în acest sezon. Cei interesaţi pot licita pentru acest inedit pachet de cărţi de joc prin eBay, fondurile urmând să fie donate în scopuri caritabile.

Iată cum arata cele 24 de cărţi de joc ce poarta semnăturile actorilor principali din sezonul recent încheiat:

Proiectul poartă numele StarCards şi este gestionat de Mark Sutton, fondatorul agenţiei foto Sutton Motorsport, încă din anul 2004.