Daniel Popescu

La începutul săptămânii am aflat că Tom Cruise a pilotat un monopost de Red Bull de Formula 1 în Statele Unite şi am văzut şi câteva fotografii.

Nimic nu se compară însă cu un clip video în care descoperim cât de repede s-a adaptat actorul la pilotajul unui monopost de Formula 1 şi cât de rapid a fost comparativ cu veteranul David Coulthard. Priviţi în special ieşirea în decor pentru a înţelege că Tom Cruise s-ar fi descurcat mai bine în Formula 1 decât mulţi iluştri anonimi care ajung în cockpit datorită valizelor pline cu bani.

Bonus: demonstraţia făcută cu elicopterul în finalul clipului este poate cea mai bună dovadă că Tom Cruise nu a jucat degeaba în celebra serie Mission: Impossible. Ce motiv mai bun să aşteptăm cu sufletul la gura ultimă parte a seriei, Ghost Protocol, care va apărea la cinema în decembrie?

23 august 1991.

Un puşti de numai 22 de ani îşi face timid apariţia în paddock-ul circuitului de la Spa-Francorchamps şi urcă pentru prima oară la volanul unui monopost de Formula 1. Îşi aranjează cât mai bine poziţia în cockpit, se uită în oglinzi şi începe prima sesiune de antrenamente libere din carieră la volanul unui Jordan 191. Numele său este Michael Schumacher.

Automarket vă pregăteşte pentru miercuri, 24 august, un feature special cu detalii inedite despre circumstanţele în care germanul a debutat în Formula 1 şi adevăratul motiv pentru care a abandonat în primul tur al primei sale curse din carieră.

În urmă cu câteva săptămâni v-am povestit despre evoluţia volanelor de Formula 1, care au ajuns să transforme pilotul într-un fel de robot capabil să apese cât mai multe butoane într-un interval de timp cât mai scurt.

Funcţiile disponibile pe un volan modern de Formula 1 sunt atât de numeroase şi de complexe, încât la vremea respectivă nu am avut ocazia de a intra în cele mai mici detalii. Iată însă că publicaţia DNA ne vine în ajutor şi, cu ajutorul lui Karun Chandhok, ne explică pe larg fiecare buton disponibil pe volanul monopostului Hispania Racing (click pe foto pentru a vedea volanul la dimensiunea maximă).

Presa franceză a lansat în această săptămână câteva speculaţii interesante despre modul în care constructorul german Volkswagen se va implica în Formula 1 în viitorul mai mult sau mai puţin apropiat.

Ultimele informaţii oficiale indică o potenţială participare în Formula 1 începând din sezonul 2018, însă jurnaliştii de la Auto Actu susţin că în paddock au început să circule numeroase zvonuri despre implicarea VW în compania Pure. Pentru cei mai puţin familiarizaţi, Pure a fost fondată la finalul anului 2010 şi este condusă de Craig Pallock, fostul inginer al lui Jenson Button în epoca BAR, iar ultima achiziţie este Gilles Simon, fostul director tehnic la Ferrari şi, ulterior, la FIA. Obiectivul lor este să devină furnizori de motoare în Formula 1 începând din sezonul 2013.

Marea întrebare este provenienţa bugetului de 40 de milioane de euro, în condiţiile în care Pollock nu are surse atât de generoase de finanţare. VW este un răspuns destul de plauzibil, însă numai dacă germanii vor să activeze doar ca furnizor de motoare.

Pe de altă parte, Porsche a confirmat revenirea în Le Mans în clasa de prototipuri LMP1 din 2014, atunci când în celebra competiţie de anduranţă vor fi utilizate motoare identice cu cele care tocmai vor debuta în Formula 1 în acel an (V6 de 1.6 litri).

Toate aceste lucruri sugerează că intenţiile celor de la Volkswagen de a concura în Formula 1 sunt cât se poate de serioase. Singura întrebare este când vor face pasul decisiv?

Stefano Domenicali este de obicei precaut în declaraţii, însă italianul a dezvăluit la finalul săptămânii trecute o parte din strategia celor de la Ferrari în privinţa liniei de piloţi, ca reacţie la numeroasele controverse privind potenţiala sosire a lui Hamilton la echipă.

“Pentru viitorul Ferrari, combinaţia potrivită este să avem un pilot cu multă experienţă alături de un tânăr talentat. Nu cred că, având în vedere presiunea sub care concurăm, putem lua în calcul să avem doi tineri în echipa în acelaşi timp” – Stefano Domenicali.

Înlocuiţi  “Nu [...] putem lua în calcul să avem doi tineri în echipă” cu “Nu [...] putem lua în calcul să avem doi piloţi experimentaţi în echipă” şi obţineţi adevăratul motiv prentru care Hamilton nu va semna cu Ferrari, cel puţin până la retragerea lui Alonso din Formula 1.

Ferrari nu-şi permite să aibă doi piloţi valoroşi în echipă şi cu atât mai puţin să mizeze pe un cuplu exploziv format din Alonso şi Hamilton pentru simplul motiv că echipa a fost întotdeauna construită în jurul unui singur pilot. Ferrari nu a ascuns niciodată faptul că utilizează ordine de echipă, iar epoca de glorie a lui Michael Schumacher este cel mai bun exemplu în acest sens.

Cele trei sezoane în care Kimi Raikkonen şi Felipe Massa au fost coechipieri au fost probabil cei mai ciudaţi ani din ultimul deceniu pentru Scuderia, pentru că niciunul dintre ei nu a fost capabil să se impună ca lider. Sosirea lui Alonso a rezolvat acest ‘mic detaliu’, iar acum Ferrari are nevoie doar de un monopost competitiv pentru a câştiga titluri.

Probabil vă întrebaţi cine ar putea fi acel tânăr talentat care-l va înlocui pe Massa în 2013. Pariul meu este că numele lui este Sergio Perez. Mexicanul este tânăr, talentat, face parte din Academia de Piloţi Ferrari şi chiar va testa un monopost al Scuderiei in septembrie. În plus, va avea în spate două sezoane în Formula 1 la Sauber, unde în mod cert are multe de învăţat de la Peter Sauber.

Iar privilegiul de a pilota pentru Ferrari îi va oferi oportunitatea să înveţe şi de la Alonso şi, de ce nu, să devină un nou Schumacher sau un nou Alonso după 2016, anul în care este posibil ca spaniolul să se retragă din Formula 1.

În Marea Britanie, discuţiile privind transmiterea curselor în format pay-per-view prin platforma Sky Sports începând din sezonul 2012 sunt în continuare la fel de intense. O astfel de discuţie, cu argumente pro şi contra, a avut loc în această săptămână în cadrul emisiunii The Flying Lap, moderată de jurnalistul (şi şeful defunctei USF1) Peter Windsor.

Merită să ascultaţi argumentele mai ales din perspectiva faptului că sistemul pay-per-view pentru Formula 1 şi pentru sport în general s-ar putea extinde mai devreme sau mai târziu şi în ţările central şi est europene.

Marele Premiu al Ungariei a marcat nu mai puţin de patru aniversari în Formula 1, “împărţite” frăţeşte în toate direcţiile: piloţi, echipe şi motoare.

Jenson Button a aniversat 200 de curse. Şi ce cadou mai bun îşi putea face decât o victorie spectaculoasă?

Nico Rosberg s-a mulţumit cu numai 100 de curse şi a împărţit sărbătoarea cu… un motor Mercedes GP. Motivul? A fost cursa cu numărul 100 pentru motoarele V8 de 2.4 litri.

Toro Rosso a sărbătorit 100 de curse în Formula 1 de la debutul din 2006.

Trăgând linie şi glumind puţin, Button este de două ori mai experimentat decât Rosberg, decât întreaga echipă Toro Rosso şi decât motoarele V8 de 2.4 litri. Dar, pe un ton mai serios, este foarte probabil ca Button să iasă la pensie după retragerea motoarelor V8 din Formula 1.

Fanii Formulei 1 din Marea Britanie s-au trezit în această dimineaţă din visul unei curse spectaculoase la Hungaroring şi au aterizat direct într-un adevărat coşmar: începând din 2012, fiecare dintre ei va trebui să plătească cel puţin 500 de lire sterline pe an pentru a vedea toate cursele de Formula 1 dintr-un sezon!

Cum s-a ajuns în această situaţie? BBC, televiziunea publică din Marea Britanie care are drepturile pentru Formula 1 până la finalul sezonului 2013, a fost nevoită să înainteze un amplu proiect de reducere a costurilor. Cum Formula 1 implică cheltuieli de aproximativ 40 de milioane de lire sterline anual, BBC a ajuns la un acord cu postul de televiziune Sky Sports deţinut de magnatul Rupert Murdoch pentru a împărţi drepturile TV până în sezonul 2018.

Conform înţelegerii, începând din 2012, BBC va mai transmite în direct doar jumătate dintre cursele unui sezon, printre acestea şi cele din Monaco, Marea Britanie şi Brazilia, şi numai o parte din sesiunile de calificări. Între timp, Sky Sports va transmite toate cursele, calificările şi antrenamentele în format HD.

‘Singura’ problema este că Sky Sports este un post TV de tip pay-per-view, iar un abonament lunar costă ‘doar’ 39.75 de lire sterline, la care se adaugă 10.25 lire sterline pentru HD şi o taxă de instalare de 10 lire sterline. Asta înseamnă că, pentru a vedea integral sezonul de Formula 1, un britanic va trebui să achite o factură de 487 de lire sterline sau chiar 610 lire sterline dacă vrea HD. Este o sumă foarte mare chiar şi pentru salariile încasate de englezi, iar reacţiile au fost de tipul celor de mai jos:

“Goodbye F1! I’ve followed you for 35 years but the evil Murdoch empire won’t get a penny from me”.

În mod aparent curios, această problemă ne afectează inclusiv pe noi, fanii Formulei 1 din România. Ştiu că mulţi dintre voi nu sunt, din diverse motive, abonaţi la RDS-RCS, motiv pentru care nu recepţionează postul DigiSport şi sunt nevoiţi să apeleze la internet. Iar feed-ul BBC disponibil online este de departe cel mai bun, pentru că este în engleză, iar comentariul este profesionist.

Însă concluzia este una singură: cei care critică RDS-RCS pentru că transmite Formula 1, MotoGP şi cele mai importante campionate de fotbal pe un post TV disponibil numai în propria reţea ar trebui să conştientizeze că în alte ţări trebuie să scoţi bani serioşi din buzunar pentru un astfel de privilegiu.

PS: Singura speranţă a britanicilor este Acordul Concorde, care aparent include o clauză semnată de FIA, Ecclestone şi echipe potrivit căreia Formula 1 trebuie să fie transmisă la liber.

Cursa de la Nurburgring ne-a oferit multe momente interesante şi ne-a ţinut cu sufletul la gură până la final, însă un eveniment mai rar întâlnit a avut loc chiar după trecerea liniei de sosire.

Fernando Alonso a oprit monopostul Ferrari pe circuit imediat după trecerea liniei de sosire din cauza cantităţii limitate de benzină pe care o mai avea în rezervor. Mark Webber a observat acest lucru şi, instinctiv, a oprit monopostul în dreptul spaniolului şi l-a invitat să urce pe maşină pentru a merge împreună spre podiumul de premiere.

A fost un gest care demonstrează că, în ciuda schimbărilor fundamentale din Formula 1 din ultimele decenii, camaraderia rămâne încă în picioare, cel puţin în câteva cazuri concrete. În acelaşi timp, a fost un gest pe care l-am ratat, preocupat fiind de redactarea cronicii de cursă şi de publicarea punctelor în F1 Champ, însă aşa cum a remarcat unul dintre cititori în secţiunea de comentarii acesta nu a fost un gest singular: undeva în trecutul Formulei 1, Nigel Mansell şi Ayrton Senna erau protagoniştii unui moment similar.

Nu a fost greu de identificat episodul: se întâmpla la Silverstone în 14 iulie 1991, adică cu exact 20 de ani şi 10 zile înainte de reconstituirea de la Nurburgring, iar o simplă căutare în arhiva de imagini a celor de la Williams a condus la următorul rezultat:

Pe lângă gestul în sine, între cele două imagini există încă un punct comun. Îl identifică cineva?

Prestaţia neaşteptat de slabă a lui Sebastian Vettel în cursa de la Nurburgring, asezonată cu câteva erori de pilotaj pe care nu le-am mai văzut demult la german, a reaprins discuţiile privind lupta pentru titlu.

‘Roboţelul’ care nu greşea niciodată şi domina cursele din primul până în ultimul tur a cam ruginit în ultimele două curse, însă în realitate dominaţia autoritară din primele opt curse va fi mai mult decât suficientă pentru a-şi păstra trofeul în vitrină. Din trei motive:

• există mai multe echipe care pot învinge Red Bull

Ferrari şi McLaren au progresat vizibil şi deţin un monopost comparabil ca performanţe cu cel al rivalilor de la Red Bull, însă niciuna dintre ele nu este suficient de puternică pentru a domina. Iar faptul că Lewis Hamilton, Jenson Button şi Fernando Alonso sunt capabili să câştige curse vine exact în sprijinul lui Vettel, pentru că cei trei piloţi nu fac altceva decât să-şi ia puncte unul altuia.

Dacă îl introducem în ecuaţie şi pe Mark Webber (cu condiţia ca australianul să-şi rezolve problemele grave pe care le are la start), avem patru piloţi apţi să lupte pentru victorii cu Vettel, ceea ce reduce dramatic şansele ca unul dintre ei să recupereze cele minim 77 de puncte faţă de german.

• monopostul Red Bull este foarte fiabil

Vettel a câştigat titlul mondial anul trecut în ciuda numeroaselor probleme de natură tehnică, însă în 2011 are la dispoziţie un monopost mult mai fiabil, cu care a terminat toate cursele în acest sezon. Iar acest lucru este valabil şi pentru coechipierul său Webber.

• nu vine nimeni din spate

Într-o zi proastă, aşa cum a fost cea de la Nurburgring, Vettel nu poate termina mai jos de locul şase, atât din motivul explicat mai sus, cât şi datorită faptului că nicio altă echipă nu este capabilă să se ridice la înălţimea austriecilor.

Mercedes şi Renault au lupta lor personală pentru locul patru, în timp ce celelate echipe nici nu merită aduse în discuţie. Acest lucru este demonstrat şi de cifre: Vettel a terminat cel puţin pe locul patru în 2011, iar Webber cel puţin pe locul cinci.

Ne place sau nu, Vettel este aproape campion mondial şi în 2011.