Daniel Popescu

Mircea a explicat duminică seară, la cald, motivele pentru care Sebastian Vettel a meritat să devină campion mondial. Au fost, dacă vreţi, câteva motive mai degrabă sentimentale, legate de evenimentele de pe circuit şi din afara lui şi despre modul în care unele echipe înţeleg să abordeze competiţia.

Pentru a nu risca să mă repet, am ales să vă prezint succint câteva argumente bazate pe cifre pentru care germanul merită să fie cel mai tânăr campion mondial din istoria Formulei 1:

• a câştigat 5 curse, la fel de multe precum Alonso

• a plecat de 10 ori din pole position, adică în peste 50% din etapele sezonului 2010

• a fost pilotul cel mai afectat de defecţiuni tehnice ale monopostului. De 4 ori nu a reuşit să puncteze, iar după primele două etape avea doar 12 puncte în loc de 50. Exclusiv din motive tehnice

• a câştigat 3 dintre ultimele 4 curse, iar cea care lipseşte este Coreea de Sud, unde era lider cu 9 tururi înainte de final. Asta pentru cei care susţin că Alonso a fost performerul finalului de sezon

Pe lângă toate aceste motive, pe care le voi detalia marţi într-un articol despre drumul lui Vettel spre titlu, există şi alte argumente strict subiective:

• nu poţi emite pretenţii la titlu când eşti incapabil să depăşeşti un pilot net inferior ca talent şi net dezavantajat ca monopost.

• nu poţi emite pretenţii la titlu când eşti incapabil să te apropii de pilotul din faţa ta, care la rândul său nu poate depăşi

Şi poate cel mai important argument sentimental este reacţia absolut senzaţională pe care a avut-o după ce a trecut linia de sosire:

Sau poate dorinţa de a ajunge ca Schumacher la frageda vârstă de 10 ani?

Citind comentariile de aici, îmi dau seama că, cel puţin pe plaiurile mioritice, cei de la Red Bull vor fi consideraţi impocriti dacă Vettel îl va transforma pe Webber în campion. Tocmai de aceea, cred că sunt necesare câteva lămuriri.

Red Bull Racing a fost singura echipă care a criticat în mod public ceea ce s-a întâmplat la Hockenheim şi a anunţat deja că nu va apela ordine de echipa în Abu Dhabi. Teoretic, Sebastian Vettel va fi singurul care va decide dacă îl ajuta sau nu pe Mark Webber.

În practică, lucrurile sunt puţin mai nuanţate.

VETTEL CUNOAŞTE MIZA JOCULUI

Nu cred că îşi imaginează cineva că Vettel va trece primul linia de sosire cu Webber şi Alonso în spatele său. Indiferent de animozităţi, Vettel îi va ceda victoria lui Webber pentru că Red Bull să câştige titlul piloţilor. As simple as that. Cu alte cuvinte, Vettel ştie ce are de făcut dacă se va regăsi în situaţia de mai sus şi, tocmai de aceea, Red Bull Racing nu trebuie să-i dea ordin de echipă.

Dacă scenariul din Abu Dhabi 2010 ar fi avut loc undeva prin anii ‘50-’60, lucrurile ar fi fost mult mai complicate. În lipsa convorbirilor radio pilot – echipă, Vettel nu ar fi avut de unde să ştie configuraţia clasamentului decât, eventual, prin intermediul pancartelor pe care uneori le mai vedem şi astăzi. Cum însă trăim în epoca tehnologiei, tot ce are de făcut Red Bull este să-i transmită lui Vettel în ultimul tur ceva de genul: “Seb, eşti pe primul loc, Mark este pe locul 2, iar Fernando pe locul 3″. Nu, nu este ordin de echipă, dar Vettel ştie ce are de făcut.

PARALELA HOCKENHEIM – ABU DHABI

O parelela intre Hockenheim şi Abu Dhabi va fi complet irelevantă. Una este să impui un ordin de echipa în cursa 11 din 19 când ambii piloţi ai echipei au şanse matematice la titlu şi cu totul altceva când eşti în ultimul tur al sezonului şi numai unul dintre piloţi poate deveni campion. Deşi vorbim de acelaşi lucru, condiţiile iniţiale ale problemei sunt cele care fac diferenţa.

CONCLUZIE

Întrebarea care ar trebui să stea pe buzele tuturor dacă Vettel – Webber – Alonso va fi ordinea în Abu Dhabi nu este “Îi va ceda Vettel victoria lui Webber?”, ci “Când îi va ceda Vettel victoria lui Webber?”.

Pe de altă parte, nu pot să nu mă gândesc că toate speculaţiile astea s-ar încheia dacă Webber l-ar învinge pe Vettel în calificări.

Chiar dacă ordinea Vettel – Webber – Alonso din Marele Premiu al Braziliei s-a menţinut pe parcursul ultimelor 90% dintre tururi, trebuie să mărturisesc că rezultatul final al cursei a fost, pentru mine, unul surprinzător.

Cei care în timpul cursei au aruncat un ochi şi asupra contului meu de Twitter ştiu probabil la ce mă refer. Am fost ferm convins că Red Bull va apela la ordine de echipă, în special în momentele în care diferenţa dintre Vettel şi Webber scăzuse gradual cu 0.3 secunde pe tur până la 1.5 secunde.

M-am înşelat, însă nu ştiu dacă trebuie să-i felicit sau să-i critic pe cei de la Red Bull pentru modul în care gestionează această luptă pentru titlu. Poziţia mea referitoare la ordinele de echipa mi-a atras nenumărate critici după evenimentele de la Hockenheim, însă chiar şi în aceste condiţii nu sunt convins că Red Bull a luat cea mai bună decizie.

Pentru Formula 1 ca sport, ceea ce face Red Bull este minunat: promovează lupta deschisă intre coechipieri. Când o echipă este capabilă să domine campionatul în maniera în care a făcut-o Red Bull în 2010, o asemenea tactică asigură, până la urmă, spectacolul şi imprevizibilul în campionat. Iar fanii Formulei 1, indiferent de echipa de suflet, exact asta îşi doresc: spectacol şi luptă de egal la egal.

Pentru Formula 1 ca afacere, ceea ce face Red Bull este groznic: da, Dietrich Mateschitz tocmai calculează câţi bani va primi în cont pentru titlul constructorilor, însă pentru fani prestigiul unui titlu mondial la piloţi este mult mai important. Iar Red Bull este pe cale să-l piardă în faţa unei echipe care a aruncat toată ouăle într-un singur coş.

Iar faptul că Red Bull se încăpăţânează să adopte aceeaşi filosofie şi în Abu Dhabi este o dovadă că Horner nu este ipocrit. Pur şi simplu, principiul “cel mai bun să câştige” este mai important pentru el decât orice altceva.

Indiferent dacă ne place sau nu ce se întâmplă, dacă suntem de acord sau nu cu ce se întâmpla, trebuie să respectăm decizia Red Bull. Red Bull merită respect pentru simplul motiv că, într-un sport în care banii dictează interesele, există câţiva “nebuni” ce alcătuiesc o “echipă de petrecăreţi” care încearcă să demonstreze că titlul mondial în Formula 1 se poate câştiga şi altfel.

Deşi foarte asemănătoare, între cele două fotografii de mai jos există o diferenţă majoră. Una de filosofie. Iar eu unul prefer să-l văd frustrat pe Webber pentru că nu este favorizat decât să-l văd trist pe Massa că nu i se acorda aceeaşi şansă cu Alonso.

Acesta este cuvântul care, după toate probabilităţile, va domina Marele Premiu al Coreei de Sud din acest weekend.

Potrivit analizei pe care am realizat-o luând în calcul performantele piloţilor pe cele trei sectoare ale circuitului, în acest moment este practic imposibil de identificat un favorit la victorie.

Pe de o parte, McLaren are un avantaj consistent în primul sector, evidenţiat şi de vitezele de top atinse de Lewis Hamilton şi Jenson Button, însă britanicii se confruntă cu o opoziţie importantă reprezentă de culoarea galbenă a monopostului Renault. Pe de altă parte, Red Bull şi Ferrari sunt superioare în ultimele două sectoare, echipa austriacă având un uşor avantaj asupra italienilor. Concluzia este că, în ansamblu, lupta dintre Webber, Vettel, Alonso, Hamilton şi Button se anunţă una extrem de echilibrată, fapt datorat în mare parte, trebuie să recunoaştem, configuraţiei inedite a circuitului.

Dacă mai era nevoie, acesta este un motiv suplimentar pentru care ar trebui să ne bucurăm că organizatorii au reuşit să construiască la timp circuitul. Chit că acest “la timp” reprezintă de fapt o întârziere de mai bine de două luni, ca să nu mai pomenim nimic de inexistenta infrastructură care a generat numeroase plângeri din partea jurnaliştilor şi nu numai.

Oricare ar fi animozităţile dintre ei, Lewis Hamilton, Fernando Alonso, Mark Webber, Jenson Button şi Sebastian Vettel au acceptat să compună o fotografie de grup înainte de Marele Premiu al Coreei de Sud (click pe foto pentru marire).

O fotografie care indică cei 5 luptători pentru titlul mondial şi o fotografie care va rămâne în istoria Formulei 1, aşa cum a rămas cea realizată în 1986 de Ayrton Senna, Alain Prost, Nigel Mansell şi Nelson Piquet.

Foto: Ferrari

Unul dintre cele mai controversate momente ale cursei relativ lipsită de spectaculozitate de la Monza a fost cel în care Mark Webber l-a depăşit pe Sebastian Vettel.

Aflat pe locul şapte, germanul a raportat o aparentă defecţiune la motor şi a încetinit vizibil timp de câteva viraje. Aflat imediat în spate, coechipierul său Mark Webber l-a depăşit cu uşurinţa şi, personal, mă aşteptam ca Vettel să fie depăşit după câteva tururi şi de Schumacher, care avea de recuperat câteva secunde bune.

În mod suspect, Vettel a revenit la ritmul iniţial şi a reuşit să reducă diferenţa faţă de Webber, sporindu-şi avansul fată de Schumacher la peste cinci secunde. Problema la motor (despre care ulterior Red Bull a afirmat că a fost de fapt o blocare temporară a unei plăcuţe de frâne) a dispărut miraculos.

De aici s-au născut inevitabil numeroase speculaţii, inclusiv comentatorii BBC întrebându-se în direct dacă nu cumva Red Bull a apelat la ordine de echipă pentru a maximiza şansele la titlu ale lui Webber. Dacă a fost într-adevăr un ordin de echipă, trebuie să spun “jos pălăria” pentru modul ingenios în care Christian Horner a gestionat problema.

Totuşi, înclin să cred că Vettel a avut într-adevăr o defecţiune tehnică la monopost, din cel puţin trei motive:

• Vettel părea efectiv disperat când şi-a anunţat inginerul de cursa despre defecţiune. Cine a văzut cursa nu poate nega acest lucru.

• Diferenţa dintre locurile şapte şi opt, cele pentru care au făcut schimb Vettel şi Webber, este de numai două puncte. Două puncte care pot fi esenţiale pentru titlu, dar două puncte pentru care nu cred că o echipă ar risca să repete istoria Ferrari din Germania la patru zile după verdictul FIA.

• Red Bull a avut numeroase probleme de fiabilitate la începutul anului, inclusiv cu motoarele şi frânele. Astfel, defecţiunea din Italia ar intra fără probleme în această categorie.

Se spune că o fotografie face cât 1000 de cuvinte. Foarte probabil, imaginea de mai jos, surprinsă în timpul conferinţei de presă de la finalul calificărilor de la Silverstone, va rămâne în istorie drept una dintre cele mai reprezentative pentru sezonul 2010 al Formulei 1.

Context

Foto: Sutton Images via GPUpdate

În ciuda evenimentelor din cursa de la Istanbul şi, mai ales, de după Marele Premiu al Turciei, am continuat să sper că Sebastian Vettel şi Mark Webber sunt trataţi în mod egal de Red Bull. Din păcate, m-am înşelat, iar ceea ce s-a întâmplat la Silverstone reprezintă dovada că Vettel este favorizat la Red Bull.

• Vettel a avut o aripă faţă de specificaţie nouă la Silverstone

• Webber a avut o aripă faţă de specificaţie nouă la Silverstone

• Vettel a distrus aripa faţă de specificaţie nouă din vina lui

Orice echipă care pretinde că-şi tratează piloţii în mod egal ar fi luat următoarea decizie:

Webber continuă cu aripa faţă de specificaţie nouă, Vettel revine la aripa faţă de specificaţie veche. Explicaţia că Vettel a primit aripa faţă de specificaţie nouă datorită poziţiei din clasamentul general este ridicolă. Vettel a greşit în antrenamente şi trebuia să suporte consecinţele. Nu înţeleg de ce ar trebui Webber să suporte greşelile comise de coechipierul său.

Să spui că performanţa aripii faţă de specificaţie nouă este similară din punct de vedere al timpilor cu aripa faţă de specificaţie veche este din nou ridicolă. Dacă acest lucru ar fi adevărat, ce rost mai avea ca Vettel şi Webber să facă schimb de aripi?

Oricum judecam aceste evenimente, este clar că Vettel a fost favorizat la Silverstone în detrimentul lui Webber. În condiţiile date, mă întreb de câtă stăpânire de sine a avut nevoie Webber la conferinţa de presă pentru a nu-şi critica echipa în mod deschis.

Amatorii de senzaţional au un nou motiv de bucurie cu numai câteva zile înainte de Marele Premiu al Marii Britanii. Asta pentru că după episodul Hamilton – Alonso de la Valencia, cursa de la Silverstone ne va introduce în atmosfera duelului fratricid dintre Vettel şi Webber.

“Vinovată” de această situaţie este chiar echipa austriacă, care a decis ca Mark Webber să utilizeze la Silverstone şasiul folosit de Sebastian Vettel în primele şase curse ale sezonului. Dacă va mai amintiţi, Vettel a obţinut rezultate modeste la Barcelona şi Monaco comparativ cu Webber, iar echipa a constatat ulterior ca monopostul are anumite defecţiuni tehnice.

Ei bine, de aici poate începe teoria conspiraţie. Sunt foarte curios să aflu câte publicaţii şi câţi fani vor acuza Red Bull Racing de favorizarea lui Vettel. Pentru acestea / aceştia nu va conta că Red Bull Racing a remediat defecţiunile tehnice ale şasiului şi nici ca acesta este şasiul cu care Vettel a câştigat Marele Premiu al Malaeziei. Va conta doar ca Vettel a fost nemultimit de şasiu în două curse şi că acesta i-a fost “păsat” lui Webber sub pretextul accidentului de la Valencia.

***

Şi pentru că tot a venit vorba de Webber şi teoria conspiraţiei, iată o dovadă clară ca unele publicaţii născocesc scandaluri pentru a atrage atenţia:

La finalul cursei de la Valencia, Heikki Kovalainen a scris pe Twitter că, citez: “Shame about the race, Mark ran in to me, not more to say. Glad he’s ok tho it’s another proof of F1 safety. Now time to move on again…” (Păcat de cursă, Mark a intrat în mine, nu am mai mult de zis. Mă bucur că este ok, iar asta este o nouă dovadă a siguranţei din F1. Acum e timpul să mergem mai departe).

Băieţii de la Marca au preluat declaraţia şi au tradus-o adaptat-o după bunul lor plac. Rezultatul: “I’m embarrassed by Webber’s attitude în the race. He went after me”. (Mi-e jenă de atitudinea lui Webber din cursă. A intrat în mine).

Iar traducerea din spaniola în engleză a fost realizată de Pablo Elizande, redactor la publicaţia Autosport născut în Spania, după cum îl “trădează” şi numele.

Ar suna cam aşa:

Întrebare: Cum poate Red Bull să evite un nou incident pe pista intre Webber şi Vettel, dacă cei doi pleacă în cursa de pe locurile 2 şi 3?

Răspuns: Îi schimbi lui Webber cutia de viteze şi-l retrogradezi cu 5 poziţii pe grila de start.

Context.