Daniel Popescu

Cursa de la Nurburgring ne-a oferit multe momente interesante şi ne-a ţinut cu sufletul la gură până la final, însă un eveniment mai rar întâlnit a avut loc chiar după trecerea liniei de sosire.

Fernando Alonso a oprit monopostul Ferrari pe circuit imediat după trecerea liniei de sosire din cauza cantităţii limitate de benzină pe care o mai avea în rezervor. Mark Webber a observat acest lucru şi, instinctiv, a oprit monopostul în dreptul spaniolului şi l-a invitat să urce pe maşină pentru a merge împreună spre podiumul de premiere.

A fost un gest care demonstrează că, în ciuda schimbărilor fundamentale din Formula 1 din ultimele decenii, camaraderia rămâne încă în picioare, cel puţin în câteva cazuri concrete. În acelaşi timp, a fost un gest pe care l-am ratat, preocupat fiind de redactarea cronicii de cursă şi de publicarea punctelor în F1 Champ, însă aşa cum a remarcat unul dintre cititori în secţiunea de comentarii acesta nu a fost un gest singular: undeva în trecutul Formulei 1, Nigel Mansell şi Ayrton Senna erau protagoniştii unui moment similar.

Nu a fost greu de identificat episodul: se întâmpla la Silverstone în 14 iulie 1991, adică cu exact 20 de ani şi 10 zile înainte de reconstituirea de la Nurburgring, iar o simplă căutare în arhiva de imagini a celor de la Williams a condus la următorul rezultat:

Pe lângă gestul în sine, între cele două imagini există încă un punct comun. Îl identifică cineva?

Prestaţia neaşteptat de slabă a lui Sebastian Vettel în cursa de la Nurburgring, asezonată cu câteva erori de pilotaj pe care nu le-am mai văzut demult la german, a reaprins discuţiile privind lupta pentru titlu.

‘Roboţelul’ care nu greşea niciodată şi domina cursele din primul până în ultimul tur a cam ruginit în ultimele două curse, însă în realitate dominaţia autoritară din primele opt curse va fi mai mult decât suficientă pentru a-şi păstra trofeul în vitrină. Din trei motive:

• există mai multe echipe care pot învinge Red Bull

Ferrari şi McLaren au progresat vizibil şi deţin un monopost comparabil ca performanţe cu cel al rivalilor de la Red Bull, însă niciuna dintre ele nu este suficient de puternică pentru a domina. Iar faptul că Lewis Hamilton, Jenson Button şi Fernando Alonso sunt capabili să câştige curse vine exact în sprijinul lui Vettel, pentru că cei trei piloţi nu fac altceva decât să-şi ia puncte unul altuia.

Dacă îl introducem în ecuaţie şi pe Mark Webber (cu condiţia ca australianul să-şi rezolve problemele grave pe care le are la start), avem patru piloţi apţi să lupte pentru victorii cu Vettel, ceea ce reduce dramatic şansele ca unul dintre ei să recupereze cele minim 77 de puncte faţă de german.

• monopostul Red Bull este foarte fiabil

Vettel a câştigat titlul mondial anul trecut în ciuda numeroaselor probleme de natură tehnică, însă în 2011 are la dispoziţie un monopost mult mai fiabil, cu care a terminat toate cursele în acest sezon. Iar acest lucru este valabil şi pentru coechipierul său Webber.

• nu vine nimeni din spate

Într-o zi proastă, aşa cum a fost cea de la Nurburgring, Vettel nu poate termina mai jos de locul şase, atât din motivul explicat mai sus, cât şi datorită faptului că nicio altă echipă nu este capabilă să se ridice la înălţimea austriecilor.

Mercedes şi Renault au lupta lor personală pentru locul patru, în timp ce celelate echipe nici nu merită aduse în discuţie. Acest lucru este demonstrat şi de cifre: Vettel a terminat cel puţin pe locul patru în 2011, iar Webber cel puţin pe locul cinci.

Ne place sau nu, Vettel este aproape campion mondial şi în 2011.

Avem dovada că Sebastian Vettel şi Mark Webber sunt trataţi în mod egal de Red Bull Racing! Într-o cursă spectaculoasă desfăşurată pe legendarul circuit Nordschleife, Vettel şi Webber au luptat roată la roată pentru victorie, au evitat de puţin coliziunile şi s-au depăşit unul pe celălalt de câteva ori.

Din păcate, nu s-a întâmplat într-o cursă de Formula 1, ci în cadrul unui clip video cu două maşini Infiniti filmate în scop publicitar. Iar câştigătorul cursei a fost…

Trebuie să ne întoarcem cu mult timp în urmă pentru a identifica un weekend cel puţin la fel de plin de evenimente aşa cum a fost cel de la Silverstone.

Victoria lui Alonso, pe deplin meritată

Nu puţini sunt cei care consideră că Alonso a câştigat exclusiv datorită greşelii de amatori comisă de mecanicii Red Bull la a doua intrare la boxe a lui Vettel, însă cred că este greşit să tragem o astfel de concluzie. Da, misiunea lui Alonso a fost evident uşurată de această greşeală, însă Ferrari a demonstrat din plin în acest weekend că a înregistrat progrese majore.

După ce în calificări a fost la numai o zecime de pole position, Alonso a avut un parcurs foarte bun şi în prima parte a cursei, iar înainte de a doua intrare la boxe era vizibil mai rapid decât Vettel. Înclin să cred că, fără eroarea de la boxe, Alonso ar fi reuşit să-l depăşească pe Vettel pe circuit până la finalul cursei şi să-şi adjudece victoria.

Pe de altă parte, nu pot să nu mă întreb ce s-ar fi întâmplat dacă Alonso (la fel ca şi ceilalţi piloţi) ar fi trebuit să utilizeze şi pneurile hard în ultima parte a cursei. Ştim de la Barcelona că monopostul Ferrari nu are deloc aderentă cu pneurile hard, iar acest lucru ar fi reprezentat un avantaj pentru Vettel în finalul cursei.

Webber, numărul doi la Red Bull

În noiembrie 2010, spuneam aici că Red Bull impune respect pentru faptul că nu i-a ordonat lui Vettel să-i cedeze victoria lui Webber în Brazilia într-o cursă aproape decisivă pentru titlu. Cursa de la Silverstone ne-a demonstrat însă că, atunci când trebuie, inclusiv Red Bull apelează la ordine de echipă şi la discursul tipic Ferrari: ‘rezultatul echipei este mai presus de rezultatul pilotului’.

Ce a făcut Red Bull la Silverstone este uşor jenant. Horner justifică ordinul prin prisma accidentului provocat de Vettel la Istanbul în 2010, dar Webber este suficient de matur pentru a nu comite o astfel de greşeală. Era chiar atât de greu să ai încredere în abilitatea lui Webber de a nu produce un incident şi de a-i transmite calm un mesaj de genul ‘esti liber să lupţi pentru poziţie, dar fii atent să nu produci un accident’?

Şi nu în ultimul rând, chiar crede cineva că Vettel ar fi primit ordin să nu-l atace pe Webber dacă poziţiile celor doi erau exact invers?

Patru schimbări de regulament tehnic în 48 de ore

Cred că putem vorbi lejer despre un record absolut în istoria Formulei 1. FIA a demonstrat încă o dată că este o instituţie slabă, incapabilă să gestioneze un regulament tehnic pe care îl schimbă după bunul plac al fiecărui şef de echipă care are ceva de obiectat.

Pe scurt, pentru cei care au pierdut firul: FIA anunţă restricţii pentru sistemul de evacuare începând cu etapa de la Silverstone, după cursa de la Valencia acceptă o concesie pentru Mercedes, vineri acceptă o altă concesie pentru Renault, sâmbătă dimineaţă renunţă la concesia pentru Renault, sâmbătă seară lasă echipele să decidă ce vor să facă, duminică dimineaţă echipele nu ajung la o decizie unanimă, pentru ca, în fine, duminică seară să se ajungă la un deznodământ datorită implicării lui Bernie. Iar toată nebunia a plecat de la faptul că regulamentul tehnic poate fi schimbat în timpul sezonului.

Pentru britanici, Silverstone este emblema calendarului Formulei 1. Poate tocmai de aceea, în 2009 am avut ameninţarea unei competiţii paralele şi controverse despre regulamentul tehnic, în 2010 conflictul ordinelor de echipă de la Red Bull, iar în 2011 o combinaţie între toate.

Oare ce ne aşteaptă la Silverstone în 2012?

Sebastian Vettel a câştigat şase dintre primele opt curse ale sezonului şi a plecat de şapte ori din pole position, însă Formula 1 rămâne în esenţă un sport de echipă în care performanţele monopostului contează mai mult de 50%.

Campionul mondial este pe deplin conştient de acest lucru, motiv pentru care a decis să mulţumească echipei într-un mod inedit: pe casca pe care o utilizează la Silverstone sunt imprimate pozele inginerilor conduşi de Adrian Newey, în semn de recunoştinţă pentru munca lor.

Foto via F1Technical

La prima vedere, ştirea potrivit căreia Daniel Ricciardo va concura pentru Hispania Racing până la sfârşitul sezonului poate părea nesemnificativă. Până la urmă, nici măcar Sebastian Vettel nu ar putea face performanţă la cea mai slabă echipă de pe grila de start.

Şi totuşi, Red Bull ştie ce face. Să vă explic de ce:

• Ricciardo a impresionat de la primul test efectuat în Formula 1. Se întâmpla în decembrie 2009 la Jerez, când australianul a stabilit cel mai bun timp după ce a fost cronometrat cu 1:17.418 la volanul unui Red Bull RB5. Ocupantul locului 2, Gary Paffett, a scos doar 1:18.718 cu un McLaren. Adică a fost cu peste 1.3 secunde mai rapid!

• Un an mai târziu, australianul a participat la sesiunea de teste din Abu Dhabi. Rezultatul? Locul 1 cu timpul 1:38.102, urmat de Jerome D’Ambrosio (Renault) cu 1:38.802. Adică cu şapte zecimi de secundă mai rapid.

Prin prisma rezultatelor şi, mai ales, a feedback-ului oferit, Ricciardo le-a demonstrat celor de la Red Bull că are viitorul asigurat în Formula 1. Însă băieţii de la Red Bull nu au vrut să grăbească lucrurile inutil, conştienţi că australianul trebuie să debuteze în F1 la momentul potrivit. De aceea, au preferat să-i ofere doar un post de pilot de rezervă la Toro Rosso, a doua echipă a grupului, pentru sezonul 2011, pentru a-l pregăti moral.

“Trebuie să înveţe echipa, să înveţe toate circuitele de curse, să lucreze împreună cu inginerii, să cunoască lucruri de bază despre lucrul cu presa şi despre marketing. Asta ar trebui să fie o pregătire pentru a concura pentru Toro Rosso în 2012″ – Franz Tost, şeful Scuderiei Toro Rosso.

Interzicerea testelor în timpul sezonului i-a determinat însă pe austrieci să schimbe uşor planul: au decis să-l promoveze pe Ricciardo ca pilot titular la jumătatea sezonului 2011. S-au lovit însă de o mare problemă: Sebastien Buemi şi Jaime Alguersuari, actualii piloţi, sunt la egalitate de puncte şi au avut prestaţii suficient de bune pentru a-şi justifica locul la echipă.

Soluţia a fost împrumutarea pilotului la o altă echipă, iar Hispania este, ironic, alegerea ideală: o echipă care a primit cu bucurie o sumă de bani pentru a accepta propunerea şi o echipă suficient de mică pentru a accepta un simplu împrumut, şi nu un contract pe termen lung prin care să-l ‘fure’ pe australian. Şi a primit acest cadou chiar de ziua sa, pentru că astăzi, 1 iulie, împlineşte 22 de ani.

Ce va face Ricciardo la Hispania? Va căpăta experienţa pe care altfel n-ar fi acumulat-o în testele din iarna lui 2012 şi le va demonstra celor de la Red Bull cât este de bun în comparaţie cu coechipierul său, Vitantonio Liuzzi, care concurează în F1 din 2005 şi care a trecut în carieră pe la ambele echipe Red Bull.

Iar pariul meu este că va impresiona atât de tare, încât Red Bull va renunţa la planurile de a-l pune în cockpitul unui monopost Toro Rosso în 2012. În schimb, Red Bull Racing va avea un australian în echipă şi în 2012, dar numele acestuia nu va fi Mark Webber.

În prima parte a anilor 2000 ni se spunea obsesiv că Michael Schumacher ucide spectacolul prin numărul exagerat de mare de victorii şi tranşarea titlului mondial la jumătatea sezonului. În replică, Bernie Ecclestone a încercat să găsească soluţii, însă schimbarea sistemului de punctare a avut un efect limitat.

În prima parte a sezonului 2011, Sebastian Vettel a obţinut cinci victorii în primele şapte etape ale sezonului. În ciuda faptului că există inevitabil voci care afirmă că Formula 1 are de suferit din cauza dominaţiei Red Bull Racing din ultimii doi-trei ani, fanii rămân la părerea că asistăm la unul dintre cele mai spectaculoase sezoane din ultimii anii.

Chiar atât de nesuferit era Schumacher şi chiar atât de îndrăgit este Vettel? Nici pe departe.

Singurul motiv pentru care dominaţia lui Vettel nu este privită la fel de critic precum dominaţia lui Schumacher este spectacolul din curse. Este adevărat, depăşirile artificiale datorate sistemelor DRS şi KERS nu se compară cu ce făceau nişte băieţi pe circuit în anii ‘70-’90 prin propriile forţe, dar contribuie semnificativ la suspans. Chiar dacă ştii că Vettel are 90% şanse să câştige cursa, te uiţi de la început până la sfârşit pentru răsturnările de situaţii atât de frecvente în lupta pentru locul 2, 3, 5, sau 10.

Mi-am dat seama de chestia asta în timp ce mă uitam la cea mai plictisitoare cursă a sezonului. Aţi ghicit, este vorba despre Marele Premiu al Plictiselii Europei. Vettel se îndrepta spre a şasea victorie în opt curse şi cu toate acestea era doar pentru prima oară în 2011 când pur şi simplu mă plictiseam în faţa monitorului.

Michael Schumacher este detestat de mulţi fani ai Formulei 1 pentru comportamentul său de pe pistă şi din afara acesteia, însă când vine vorba despre piloţii care au făcut istorie ştie să-şi păstreze lungul nasului.

În 12 octombrie 2003, la numai câteva minute după ce câştigase al şaselea titlu mondial şi reuşea astfel să doboare recordul de cinci trofee stabilit de Juan Manuel Fangio în 1957, Schumacher declară:

“Nu încerc să mă compar pe mine însumi cu Fangio. Nu poţi compara pe cineva precum Fangio cu timpul prezent. Fangio este la un nivel mult mai ridicat decât mă văd pe mine însumi. Nu există absolut nicio comparaţie. Am un respect deosebit pentru ce a obţinut el”.

De unde atâtea cuvinte de laudă pentru Fangio? Nu cred că este greu de ghicit. În anii ‘50, pilotul avea un aport mult mai mare la obţinerea unei victorii decât în prezent şi aveai nevoie de talent şi multă muncă pentru a-ţi atinge obiectivele. În schimb, în ziua de azi aproape orice pilot din competiţiile inferioare poate concura fără probleme în F1, la acest aspect adăugându-se numeroase tehnologii la care Fangio nici nu ar fi visat.

Iar asta este numai unul dintre lucrurile bune ale Formulei 1 din urmă cu 60 de ani…

Interesul manifestat de Ferrari pentru Jenson Button în perspectiva sezonului 2013 este departe de a fi surprinzător pentru cei care înţeleg strategia pe care se bazează de mulţi ani Căluţul Cabrat.

În primul rând, Ferrari are nevoie de un pilot numărul 1 capabil să joace perfect rolul de lider al echipei. După retragerea lui Michael Schumacher, nici Felipe Massa şi cu atât mai puţin Kimi Raikkonen nu au reuşit să se impună în inimile Scuderiei, astfel că a fost nevoie de aducerea lui Fernando Alonso, care avea deja un istoric de acest gen la Renault.

Problema apare în privinţa ‘locotenentului’. Acesta trebuie să fie un pilot competitiv, capabil să obţină cel mai bun rezultat pentru echipă, însă în acelaşi timp trebuie să accepte şi un rol de pilot numărul doi şi să accepte ca Alonso să fie lăsat să câştige atunci când situaţia o impune. Iar Massa este departe de a fi capabil în ultimii doi ani să obţină victorii sau cel puţin podiumuri atunci când, din diverse motive, Alonso nu concurează în frunte.

În acest context, este firesc să-ţi îndrepţi atenţia spre Jenson Button, chiar dacă nimeni nu ar fi pariat pe el în urmă cu numai trei ani. Titlul mondial cucerit alături de Brawn GP în 2009 a demonstrat tuturor că britanicul este capabil de performanţe atunci când are un monopost competitiv. În plus, în ciuda tuturor criticilor care i-au fost aduse când a semnat cu McLaren, a reuşit să fie la nivelul lui Lewis Hamilton, iar atunci când coechipierul său a avut probleme a ştiut cum să iasă în evidenţă. Prestaţia de la Monte Carlo şi victoria de la Montreal stau mărturie în acest sens.

Nu în ultimul rând, tind să cred că Button este cel mai bun pilot de pe grila de start la alegerea strategiilor câştigătoare în privinţa pneurilor. Probabil calmul său specific îl ajută să ia deciziile potrivite cu mintea limpede, iar Ferrari are nevoie mai mult ca oricând de un astfel de strateg.

Singura întrebare este dacă Button ar accepta să fie ‘locotenentul’ lui Alonso. Probabil că nu în mod public, însă privilegiul de a concura pentru o echipă de talia Ferrari şi posibilitatea de a continua cariera la cel mai înalt nivel vor conta probabil mai mult decât un ordin prin care Alonso să fie lăsat să câştige. Cel puţin aşa simt eu.

Pentru cei care se întreabă de ce Kamui Kobayashi sau Sergio Perez nu sunt pe lista speculaţiilor, răspunsul e relativ simplu: una este să obţii rezultate bune cu un monopost lent şi cu totul altceva să ai performanţe cu o echipă de top atunci când nu ai încă experienţă în Formula 1.

Sebastien Buemi a participat în weekend la o demonstraţie de Formula 1 în Japonia. Până aici, nimic deosebit, astfel de evenimente au loc cu regularitate peste tot în lume.

Totuşi, demonstraţia a ieşit în evidenţă prin entuziasmul unui fan, care din motive neelucidate încă a încercat să vadă cum este să fii călcat de un monopost de Formula 1. Din fericire a scăpat cu numai câteva contuzii, însă imaginile vor rămâne în istorie: