Daniel Popescu

În 2010,  nu mai puţin de patru piloţi au avut şanse matematice la titlul mondial înaintea ultimei curse. În 2011, titlul mondial a fost decis matematic cu patru curse înainte de finalul sezonului. Este pentru prima oară după 2004 când titlul mondial se dedice atât de devreme şi, coincidenţă sau nu, autorul performanţei respective era Michael Schumacher.

Din punct de vedere sportiv, verdictul timpuriu din acest sezon este un eşec şi, pentru un fan obişnuit al Formulei 1, va omorî complet spectacolul şi suspansul din finalul sezonului.

Asta pentru că, deşi teoretic mai există două mize importante şi interesante, niciun fan obişnuit nu le va lua în calcul.

Pentru o echipă de Formula 1, titlul constructorilor este mult mai important decât titlul piloţilor, pentru că acesta este clasamentul care decide suma de bani primită pentru drepturile TV. Şi oricum, Red Bull are un avans de 130 de puncte cu numai 172 maxim posibile. Însă pentru fanul obişnuit singurul care contează este titlul piloţilor.

Teoretic, lupta pentru locul 2 în clasamentul piloţilor rămâne palpitantă intre Button, Alonso şi Webber. Numai că titlul neoficial de vicecampion a fost inventat tocmai pentru astfel de situaţii (nimeni nu a vrut să fie vicecampion anul trecut, nu-i aşa?), iar un tip oarecare pe nume Ayrton Senna obişnuia să spună că a fi al doilea înseamnă să fii primul care pierde.

În aceste condiţii, fanul obişnuit al Formulei 1 nu găseşte aproape nicio motivaţie să privească la TV ultimele patru curse, mai ales că două dintre ele vor avea loc la primele ore ale dimineţii, iar ultima seară, când probabil va prefera o ieşire în oraş cu prietenii.

Pentru noi, fanii înfocaţi ai Formulei 1, nu se schimbă aproape nimic. Însă impactul scenariului de mai sus va schimba datele problemei din punct de vedere financiar. Aşa cum remarcă Joe Saward, audienţele Formulei 1 vor fi mai mici în ultimele patru curse, astfel încât sponsorii vor avea motive să ceară o diminuare a sumelor plătite.

Lucrurile sunt complicate şi de faptul că echipa care domina atât de autoritar Formula 1 este Red Bull. Evident, Red Bull nu are (nevoie de) niciun sponsor principal (de tipul Vodafone la McLaren), iar celelalte echipe apar mai rar pe micile ecrane. Noroc cu Hamilton care are grijă să fie implicat în tot felul de incidente cu Massa.

Probabil că Bernie Ecclestone nu este tocmai fericit în dimineaţa acestei zile…

PS: Prin “fan obişnuit” am identificat persoanele care urmăresc ocazional sau frecvent curse de Formula 1 la TV fără să fie interesate ce se întâmplă între două curse şi fără să citească ştiri şi articole pe internet despre Formula 1.

Primele zile ale săptămânii au fost destul de liniştite în lumea Formulei 1, în primul rând pentru că cei mai mulţi jurnalişti sunt în drum spre Japonia şi nu au timp să aducă informaţii de ultimă oră.

Salvarea a venit în mod surprinzător de la site-ul oficial al Formulei 1, care a generat controverse majore după ce a publicat un mesaj în care Felipe Massa este impulsionat “să-i distrugă cursa” lui Lewis Hamilton.

Evident, comentariile lui Rob Smedley, inginerul de cursă al pilotului brazilian, nu trebuie interpretate ca atare. De multe ori, inginerii de cursă îşi impulsionează piloţii cu astfel de îndemnuri, singura problemă fiind că de data aceasta s-a nimerit într-un context nefericit, întrucât după numai câteva minute Massa şi Hamilton s-au acroşat.

Poate pare greu de crezut, însă cei de la YallaF1 au “săpat” în arhivele Formulei 1 şi au descoperit un clip video din Marele Premiu al Chinei din 2006 în care inginerul de cursă îi transmite lui Rubens Barrichello “să-l omoare” pe Nick Heidfeld. “Ai recuperat o jumătate de secundă, o jumătate de secundă în primul sector în faţa lui Heidfeld. Acum apropie-te de el şi ucide-l înainte să ajungă (n.r – cu pneurile) la temperatura optimă”.

Nu ştiu cât de mult l-a ascultat Barrichello pe inginerul său de cursă, însă brazilianul a frânat prea târziu într-un viraj şi a intrat în spatele lui Heidfeld. Ambii piloţi au fost depăşiţi de Pedro de la Rosa, dar Barrichello a terminat în faţa lui Heidfeld. Cu alte cuvinte, “l-a ucis”…

Nu voi uita prea curând ziua de 23 decembrie 2009. A fost ziua în care Mercedes a pus capăt sutelor de speculaţii din presa internaţională şi a confirmat oficial că Michael Schumacher va reveni în Formula 1 începând din sezonul 2010.

Cireaşa de pe tort a fost ca septuplul campion mondial a semnat un contract pe trei sezoane, în clasicul spirit nemţesc de a face treburile aşa cum trebuie. Marele anunţ a fost făcut la Brackley, cu numai două zile înainte de Crăciun, dar jurnaliştii nu au putut rata momentul şi s-au prezentat la faţa locului:

A urmat nebunia cu testele de iarnă din 2010. Şi când spun “nebunie” nu folosesc un cuvânt mare. Prima zi de teste de pe circuitul Ricardo Tormo din Valencia a fost aşteptată cu sufletul la gură de toţi fanii Formulei 1 pentru că un anumit pilot german urma să-şi facă al doilea debut în lumea Formulei 1.

Interesul a fost atât de mare, încât ziua de 1 februarie 2010 a rămas în istorie ca ziua în care Formula 1 a invadat reţeaua de socializare Twitter. Jurnaliştii prezenţi la faţa locului şi-au făcut conturi pentru a publica cât mai rapid primele imagini cu Schumacher la volanul monopostului Mercedes, iar fanii s-au grăbit să-şi facă la rândul lor conturi pentru a nu pierde ultimele detalii.

A fost una dintre acele zile care au trecut atât de repede încât nici nu mi-am dat seama că trebuie să public clasamentul final.

19 septembrie 2011. Agenţia de presă DPA publică un sondaj de opinie care relevă faptul că jumătate dintre germani consideră că Schumacher ar trebui să se retragă din Formula 1 la sfârşitul sezonului 2012.

Cum au trecut fanii de la entuziasmul din februarie 2010 la precauţia (ca să nu spunem dezamăgirea) din septembrie 2011?

Probabil că germanii aşteptau altceva de la Schumacher. Într-un fel este de înţeles: Schumacher are şapte titluri mondiale şi este omul recordurilor în Formula 1 (deocamdată, căci Vettel vine puternic din urmă) şi a refăcut parteneriatul de succes cu Ross Brawn la o echipă deţinută de constructorul german Mercedes. O tripletă de vis.

În “beţia” revenirii lui Schumacher, fanii au uitat însă să ia în calcul câteva lucruri: Schumacher avea 41 de ani într-o eră a Formulei 1 în care piloţii debutează la mai puţin de 20 de ani, iar Mercedes GP era o echipă în formare: Brawn GP trecuse recent printr-o restructurare de proporţii după retragerea Honda şi aveau nevoie de tehnicieni, dovadă că inclusiv în vara acestui an aveau peste 100 de joburi disponibile.

Performanţa nu se face peste noapte. Schumacher a avut nevoie de trei ani pentru a deveni campion mondial, dar de nu mai puţin de cinci ani pentru a aduce primul trofeu în vitrina Scuderiei Ferrari după 21 de ani.

Fanii au uitat asta şi au sperat cu ardoare că vor vedea acelaşi Schumacher din anii 2000. Acesta este motivul pentru care îi recomandă să se retragă din Formula 1. Pentru că vor să-şi aducă aminte de el aşa cum era el în perioada de glorie.

Ţi-ar plăcea să stai de vorbă cu Fernando Alonso într-o sesiune de videochat?

Ferrari îţi oferă această oportunitate joi cu începere de la ora 19:00, ora României, pe site-ul oficial al Scuderiei.

Partea mai puţin plăcută este ca videochat-ul va fi de fapt unidirecţional. Poţi să-l vezi pe Alonso şi să asculţi răspunsurile sale la întrebările primite de la fani. Însă nu de la orice fani, ci numai de la cei care au statut de Premium User. Iar pentru a deveni Premium User trebuie să plăteşti, dacă nu mă înşeală memoria, cam 40 de euro pe an.

Sigur, în felul acesta Ferrari se asigură că va avea un număr relativ limitat de useri care să-i pună întrebări lui Alonso, putând astfel să răspundă la o mare parte dintre acestea.

Pe de altă parte, ca echipa cu cei mai mulţi fani în Formula 1, Ferrari ar trebui să fie ceva mai deschisă la acest capitol. Îmi aduc aminte că, în urmă cu aproape doi ani, am avut ocazia să vorbesc pe chat-ul Ferrari cu Felipe Massa, într-o perioadă în care accesul fanilor nu era restricţionat în niun fel.

Tu ce l-ai întreba pe Fernando Alonso în videochatul din această seară?

Se întâmpla în 10 septembrie 2006, la conferinţa de presă de după victoria obţinută la Monza:

Zilele trecute am avut ocazia să citesc pentru prima oară un număr al publicaţiei britanice MotorSport (mulţumesc mult, Daniel Butnariu, pentru o revistă excelentă!). În paginile ei am găsit multe poveşti din istoria mai mult sau mai puţin recentă a sporturilor cu motor, poveşti în urma cărora priveşti cu alţi ochi lumea Formulei 1.

Una dintre cele care mi-a plăcut a fost cea despre debutul lui David Coulthard în Formula 1. Sunt sigur că aproape fiecare dintre voi ştie că scoţianul a ajuns în Formula 1 ca înlocuitor pentru Ayrton Senna după tragicul accident suferit de brazilian la Imola în 1994, însă puţini ştiu motivele pentru care Frank Williams l-a ales pe el în detrimentul altora. Acum le-am aflat.

În iarna 1993-1994, la scurt timp după ce semnase cu Williams, Senna a avut o sesiune de teste împreună cu Coulthard. Scoţianul nu a uitat nici astăzi ce s-a întâmplat atunci: “La primul nostru test împreună, Senna a făcut primele două zile, iar mie mi s-a spus să apar în a treia zi. Când am ajuns eu, el era deja acolo şi m-am gândit că a decis să testeze şi în a treia zi. Dar el vroia doar să asculte ce gândesc despre maşina, să ştie dacă impresiile mele erau în concordanţă cu ale lui” – David Coulthard.

Un triplu campion mondial voia să afle opiniile despre monopost ale unui puşti de 22 de ani care abia devenise pilot de teste la Williams!

După moartea lui Senna din 1 mai 1994, Williams a concurat cu un singur monopost la Monaco, dar pentru Barcelona planificaseră deja să numească un înlocuitor. Coulthard a fost anunţat să se prezinte la Jerez pentru un test, iar el s-a gândit că acesta va fi decisiv pentru a obţine postul. A început testele, dar imediat după sosirea pe circuit a lui Frank Williams a avut parte de un accident. Scoţianul s-a întors cu coada între picioare în garaj în aşteptarea reproşurilor lui Williams. Reacţia britanicului? “Nu voi ţine cont de accident. Sunt aici pentru a-ţi spune că vei pilota pentru noi la Barcelona în weekendul viitor!”.

De ce l-a ales Frank Williams pe Coulthard, în special în contextul accidentului său din teste şi a presiunilor din presă că Riccardo Patresse, Rubens Barrichello, Erk Comas sau Johnny Herbert erau opţiuni mult mai bune?

Însuşi Coulthard avea să afle adevărul mult mai târziu de la Julian Jakobi, inginerul de cursă al lui Senna. “Ayrton i-a zis lui Frank Williams că i-a plăcut ce a văzut la mine ca pilot de teste. I-a spus ‘Tipul ăsta are nevoie de o oportunitate’.”

La câteva săptămâni după această declaraţie, Ayrton Senna şi-a început odihna veşnică, în timp ce Coulthard a primit de la “Papa” Frank oportunitatea de a debuta în Formula 1.

Marele Premiu al Belgiei a fost plin de evenimente de la inceput pana la sfarsit, insa nimeni nu a putut uita semnificatia acestui weekend: 20 de ani de la debutul lui Michael Schumacher in Formula 1. Controversele generate de uzura prematura a pneurilor, accidentul provocat de Lewis Hamilton sau greseala de incepator comisa de Bruno Senna au ramas o simpla amintire imediat dupa final pentru a-l sarbatori pe regele circuitului de la Spa.

Mai intai, Ferrari i-a oferit un cadou inedit, “stampilat” cu performantele obtinute de Schumi la volanul Scuderiei:

Ulterior, a primit si un poster cu masina cu care concura in sportscar in sezonul 1991. Pacat ca din peisaj lipseste Peter Sauber, cel care a avut o contributie importanta la debutul germanului in Marele Circ.

Iar ce a facut Schumacher la start ne-a reamintit tuturor de modul in care a pilotat de fiecare data pe circuitul de la Spa-Francorchamps. Plecat de pe ultima pozitie a grilei, Schumi a ajuns pe 15 la finalul primului tur si pe 13 la finalul celui de-al doilea, inainte de a termina cursa pe un excelent loc 5. Cum s-au vazut primele tururi din cockpitul germanului vedeti in clipul de mai jos:

Nu putem incheia fara sa ne reamintim de cele mai bune momente ale carierei lui Schumacher, prin intermediul celor de la BBC:

23 august 1991.

Un puşti de numai 22 de ani îşi face timid apariţia în paddock-ul circuitului de la Spa-Francorchamps şi urcă pentru prima oară la volanul unui monopost de Formula 1. Îşi aranjează cât mai bine poziţia în cockpit, se uită în oglinzi şi începe prima sesiune de antrenamente libere din carieră la volanul unui Jordan 191. Numele său este Michael Schumacher.

Automarket vă pregăteşte pentru miercuri, 24 august, un feature special cu detalii inedite despre circumstanţele în care germanul a debutat în Formula 1 şi adevăratul motiv pentru care a abandonat în primul tur al primei sale curse din carieră.

Stefano Domenicali este de obicei precaut în declaraţii, însă italianul a dezvăluit la finalul săptămânii trecute o parte din strategia celor de la Ferrari în privinţa liniei de piloţi, ca reacţie la numeroasele controverse privind potenţiala sosire a lui Hamilton la echipă.

“Pentru viitorul Ferrari, combinaţia potrivită este să avem un pilot cu multă experienţă alături de un tânăr talentat. Nu cred că, având în vedere presiunea sub care concurăm, putem lua în calcul să avem doi tineri în echipa în acelaşi timp” – Stefano Domenicali.

Înlocuiţi  “Nu [...] putem lua în calcul să avem doi tineri în echipă” cu “Nu [...] putem lua în calcul să avem doi piloţi experimentaţi în echipă” şi obţineţi adevăratul motiv prentru care Hamilton nu va semna cu Ferrari, cel puţin până la retragerea lui Alonso din Formula 1.

Ferrari nu-şi permite să aibă doi piloţi valoroşi în echipă şi cu atât mai puţin să mizeze pe un cuplu exploziv format din Alonso şi Hamilton pentru simplul motiv că echipa a fost întotdeauna construită în jurul unui singur pilot. Ferrari nu a ascuns niciodată faptul că utilizează ordine de echipă, iar epoca de glorie a lui Michael Schumacher este cel mai bun exemplu în acest sens.

Cele trei sezoane în care Kimi Raikkonen şi Felipe Massa au fost coechipieri au fost probabil cei mai ciudaţi ani din ultimul deceniu pentru Scuderia, pentru că niciunul dintre ei nu a fost capabil să se impună ca lider. Sosirea lui Alonso a rezolvat acest ‘mic detaliu’, iar acum Ferrari are nevoie doar de un monopost competitiv pentru a câştiga titluri.

Probabil vă întrebaţi cine ar putea fi acel tânăr talentat care-l va înlocui pe Massa în 2013. Pariul meu este că numele lui este Sergio Perez. Mexicanul este tânăr, talentat, face parte din Academia de Piloţi Ferrari şi chiar va testa un monopost al Scuderiei in septembrie. În plus, va avea în spate două sezoane în Formula 1 la Sauber, unde în mod cert are multe de învăţat de la Peter Sauber.

Iar privilegiul de a pilota pentru Ferrari îi va oferi oportunitatea să înveţe şi de la Alonso şi, de ce nu, să devină un nou Schumacher sau un nou Alonso după 2016, anul în care este posibil ca spaniolul să se retragă din Formula 1.

Marele Premiu al Ungariei a marcat nu mai puţin de patru aniversari în Formula 1, “împărţite” frăţeşte în toate direcţiile: piloţi, echipe şi motoare.

Jenson Button a aniversat 200 de curse. Şi ce cadou mai bun îşi putea face decât o victorie spectaculoasă?

Nico Rosberg s-a mulţumit cu numai 100 de curse şi a împărţit sărbătoarea cu… un motor Mercedes GP. Motivul? A fost cursa cu numărul 100 pentru motoarele V8 de 2.4 litri.

Toro Rosso a sărbătorit 100 de curse în Formula 1 de la debutul din 2006.

Trăgând linie şi glumind puţin, Button este de două ori mai experimentat decât Rosberg, decât întreaga echipă Toro Rosso şi decât motoarele V8 de 2.4 litri. Dar, pe un ton mai serios, este foarte probabil ca Button să iasă la pensie după retragerea motoarelor V8 din Formula 1.