Daniel Popescu

Revenirea lui Kimi Raikkonen în Formula 1 în 2012 a fost primită cu entuziasm de fani, pentru că finlandezul aducea acel ceva care lipsea competiţiei începând din 2010: un pilot neconvenţional, care să nu dea declaraţii PR-istice şi care să facă unele acţiuni ieşite din comun.

Totuşi, după modul în care a decurs colaborarea lui Raikkonen cu echipe precum McLaren şi Ferrari, nimeni nu se aştepta ca Lotus să se comporte altfel. Surpriza a venit atunci când Lotus nu numai că a acceptat comportamentul “bizar” al finlandezului, ci mai ales atunci când s-a mulat pe personalitatea campionului mondial din 2007.

Lansarea noului monopost E21 pentru sezonul 2013 a avut o puternică componentă “raikkonistică”, iar echipa a demonstrat din plin că are simţul umorului.

Totul a început după dezvelirea noului monopost, când pe partea din spate, chiar sub numele lui Kimi, apărea scris #ImSexyAndIKnowIt (I’m sexy and I know it – Sunt sexy şi ştiu asta). Acest hashtag, foarte popular la un moment dat pe reţeaua de socializare Twitter, era vizibil însă doar pe monopostul de la lansare, nu şi în fotografiile oficiale.

A doua surpriză a venit în kit-ul de presă al echipei pentru 2013, în care exista un capitol special despre calendarul sezonului. Cum Nurburgring şi Hockenheim au şanse aproximativ egale să găzduiască Marele Premiu al Germaniei, cei de la Lotus ne-au prezentat circuitul de la Nurburgheim, care include viraje din ambele circuite germane.

Cireaşa de tort a fost însă o fotografie cu noul volan al lui Raikkonen, evident special concepută doar pentru lansare. În loc de denumirile criptice care de multe ori sunt de neînţeles pentru fanii ocazionali ai Formulei 1, butoanele de pe volan aveau nume precum “Deploy Angry Bird“, “Like“, “Banana” sau “Jenson” (o aluzie directă la numele de “buton” al lui Jenson Button. Cel mai mult mi-a plăcut “Open gate”, o altă aluzie fină la excursia lui Raikkonen în afara pistei de la Interlagos, întreruptă de o poartă închisă cu lacăt.

Pe restul vă las să le descoperiţi singuri (click pe poza pentru dimensiunea maxima).

Michael Schumacher are în faţă o decizie dificilă în privinţa viitorului său în Formula 1. După ce timp de câteva luni s-a gândit dacă să semneze prelungirea contractului cu Mercedes sau să se retragă pentru a doua oară, germanul are acum în faţă probabil câteva luni în care trebuie să decidă dacă concurează pentru Sauber sau agaţă încă o dată casca în cui.

Datele problemei se pun cu totul altfel în acest moment, atât din punct de vedere sentimental, cât şi din punct de vedere practic.

Argumente pentru un contract cu Sauber

Când îţi petreci 20 de ani în Formula 1, câştigi şapte titluri mondiale şi dobori record după record este greu ca cineva să-şi aducă aminte de unde ai plecat. Dar adevărul este că, înainte de a debuta în Formula 1, Schumacher a concurat în World Sportscar Championship pentru echipa unui tip pe nume Peter Sauber. Exact acelaşi tip care, spun zvonurile, a contribuit cu 150.000 de dolari pentru a-l convinge pe Eddie Jordan să-i ofere un loc în cockpit la debutul în Formula 1 din acel Mare Premiu al Belgiei din 1991.

Prin urmare, pentru Schumacher, un contract cu Sauber ar reprezenta probabil şi un gest de mulţumire pentru omul care a jucat un rol atât de important în cariera lui.

Iar pentru Sauber… ei bine, pentru Sauber ar reprezenta probabil cea mai bună afacere. Gândeşte-te numai la câţi bani ar putea aduce Schumacher la echipă prin intermediul sponsorilor, o sumă mai mare chiar şi decât cea adusă de Sergio Perez prin Telmex. Iar după perioada dramatică de la finalul anului 2009 după retragerea celor de la BMW, lui Peter Sauber i-ar prinde bine o perioadă de stabilitate financiară.

Argumente în favoarea retragerii

Presupunând că Schumacher decide să-şi continue cariera în Formula 1, principalul semn de întrebare va fi chiar cel legat de Sauber.

Din 1996 şi până în prezent (evident, cu excepţia celor trei sezoane petrecute pe bară), Schumacher a concurat doar pentru echipe sprijinite puternic din spate de un constructor: Ferrari şi Mercedes.

Echipele independente, aşa cum a fost Sauber încă din 1993 cu excepţia celor patru sezoane de “ocupaţie” germană, au un mod de lucru complet diferit, în special din cauza bugetului semnificativ mai mic. Astfel de echipe nu-şi permit să investească resurse financiare pentru îmbunătăţirea permanentă a monopostului (de regulă, există câteva linii generale precise în această direcţie), nu au resurse să copieze instant o nouă tehnologie (cazul elocvent este refuzul Sauber de a copia sistemul DDRS), nu au resurse să să adapteze rapid schimbărilor de situaţie.

Vei spune că Schumacher aduce bani prin sponsori şi problema este rezolvată. Nu este însă nici pe departe aşa, mai ales că monopostul Sauber pentru 2013 este deja în stadiu avansat de dezvoltare, iar designul şi structura unui monopost de competiţie nu pot fi schimbate peste noapte.

Pe de altă parte, o echipă indepedentă lucrează altfel decât una sprijinită de un constructor. Există alte reguli şi alte principii pe care Schumacher ar trebui să le respecte. Prin urmare, Schumacher ar avea nevoie de timp pentru a se adapta la o echipă precum Sauber, iar un singur sezon nu ar fi suficient în acest sens. Iar Schumacher ştie foarte bine acest lucru.

Concluzie

Intuiesc că Schumacher va alege Sauber doar dacă are determinarea de a rămâne în Formula 1 pentru cel puţin încă trei ani, pentru a putea începe un nou proiect pe care să-l crească gradual.

Este însă Schumi suficient de motivat pentru a garanta acum prezenţa în Formula 1 pentru încă trei ani? Mai ales în contextul semi-eşecului cu Mercedes, înclin să cred că nu. Înclin să cred că ne vom mai bucura de pilotul de Formula 1 Michael Schumacher doar şase curse…

Peste aproximativ o lună, Michael Schumacher va face anunţul pe care îl aşteaptă toată lumea şi ne va spune dacă îşi va prelungi revenirea în Formula 1 şi în sezonul 2013.

Decizia germanului se va baza pe două lucruri: motivaţia de a continua şi performanţele echipei. Nu este un secret pentru nimeni că Mercedes a avut parte de un sezon sub aşteptări, echipa ocupând un modest loc cinci în clasamentul constructorilor, poziţie care începe să fie ameninţată din ce în ce mai serios de Force India Sauber.

În condiţiile în care, pe lângă performanţele mediocre ale monopostului, Schumacher a avut parte şi de numeroase probleme tehnice care l-au împiedicat să termine atât de multe curse, singurul lucru care l-ar putea ţine în Formula 1 este motivaţia. Motivaţia sau, mai bine zis, ambiţia de a demonstra că încă este capabil de performanţe majore.

Nimeni nu poate şti acum dacă Mercedes îi poate oferi un monopost câştigător în sezonul 2013. Însă faptul că Schumacher a ajuns miercuri pe circuitul de la Magny Cours pentru a afla cum funcţionează noul sistem de evacuare Coandă şi noul sistem DDRS demonstrează că germanului îi pasă, că este motivat, că este interesat de cum merg lucrurile şi că vrea mai mult.

Atât de mult încât să-şi prelungească contractul cu Mercedes pentru 2013?

McLaren susţine că nu are niciun plan B pentru eventualitatea, subţire ce-i drept, ca Lewis Hamilton să plece la Mercedes AMG în sezonul 2013. Totuşi, chiar dacă ar fi fermi convinşi că britanicul va rămâne la Woking, orice echipă de talia unei pretendente la titlu precum McLaren trebuie să fie pregătită pentru orice, oricând. Prin urmare, este puţin probabil ca McLaren să nu aibă un plan de rezervă.

Marea întrebare este însă cine ar putea fi candidaţii de pe lista lui Martin Whimtarsh? Presa internaţională vehiculează de ceva timp mai multe nume, însă pentru niciunul dintre acestea nu există suficiente argumente.

• Paul di Resta este probabil în capul listei, iar semnarea unui contract de management cu firma de consultanţă la care este implicat şi Jenson Button nu a făcut decât să sporească speculaţiile. Numai că scoţianul, unul dintre cei mai talentaţi tineri piloţi ai momentului, are o legătură strânsă cu Mercedes încă din DTM, iar constructorul german nu va lasa să-i treacă printre degete un asemenea pilot. Estimez că cel târziu în 2014 Mercedes îl va angaja pe di Resta, fie în locul lui Michael Schumacher, fie în locul unui Nico Rosberg care, în ciuda victoriei din China, este departe de conceptul de team-leader.

• Heikki Kovalainen revenit la McLaren cred că este mai mult o glumă. Adus cu mari speranţe de la Renault în 2008, finlandezul a obţinut o singură victorie în două sezoane, şi aceea după ce a devenit lider cu trei tururi înainte de finalul cursei de la Hungaroring după abandonul lui Felipe Massa.

• Sergio Perez, al cărui nume nici măcar nu a fost menţionat, este de altfel exclus din ecuaţie, întrucât este membru în Academia de Piloţi Ferrari.

• Vitantonio Liuzzi, Rubens Barrichello sau Pedro de la Rosa sunt doar trei dintre veteranii care s-ar întoarce oricând în Formula 1 (se poate spune aşa şi în cazul spaniolului de la HRT…), însă niciunul nu ar fi capabil să-l suplinească pe Hamilton.

Spre deosebire de Ferrari, McLaren este de regulă în favoarea unui cuplu format din piloţi capabili să câştige titlul mondial. Contractul semnat cu Jenson Button la finalul anului 2009 reprezintă cea mai bună dovadă (asta ca să nu mai pomenim de celebrul cuplu Ayrton Senna – Alain Prost) că McLaren gestionează, într-un fel sau altul, astfel de situaţii. Culmea, au avut probleme exact când au mers pe mâna unui dublu campion mondial şi a unui debutant (Alonso şi Hamilton în 2007).

Adevărata problemă a celor de la McLaren este că piloţii care l-ar putea suplini pe Hamilton în 2013 sunt contractaţi deja de alte echipe, indiferent că vorbim despre Alonso, Sebastian Vettel, Mark Webber sau Kimi Raikkonen.

Şi, de fapt, acum mi-am dat seama. Poate că în realitate McLaren chiar nu are niciun plan B tocmai pentru că niciunul dintre piloţii de top ai Formulei 1 nu este disponibil pentru 2013.

Penalizarea lui Sebastian Vettel cu un drive-through după un duel cu Fernando Alonso a fost unul dintre principalele subiecte de discuţie de după cursă de la Monza, care ar fi putut avea un impact major asupra luptei pentru titlu dacă germanul nu ar fi abandonat în cele din urmă din motive tehnice.

Aparent, penalizarea este una drastică, în condiţiile în care Vettel nu şi-a schimbat traiectoria în timpul duelului, ceea ce m-a făcut să cred că Alonso a forţat depăşirea într-o zonă dificilă a circuitului.

După cursă, la rece, am înţeles exact la ce s-au referit comisarii de cursă când au precizat că Vettel a fost penalizat pentru că “l-a împins pe Alonso în afara pistei”.

După cum probabil îţi aminteşti, înaintea cursei de la Silverstone FIA a impus noi reguli pentru apărarea poziţiei în timpul unui duel, iar cea mai importantă suna în felul următor: “Orice pilot care îşi apără poziţia [...] poate utiliză întreaga lăţime a pistei în timpul primei sale mişcări, cu condiţia că nicio porţiune semnificativă a monopostului care încearcă să depăşească să nu fie alături de monopostul său”.

Ce înseamnă porţiune semnificativă? Cam asta: “Dacă orice parte a aripii faţă a monopostului care încearcă să depăşească este în dreptul pneurilor spate ale monopostului din frunte, atunci acest lucru înseamnă porţiune semnificativă”.

Gata, promit că nu mai citez din regulamentul alambicat al FIA. Mai bine îţi arăt nişte screenshot-uri din timpul duelului Vettel – Alonso:

Screenshot-ul de mai sus demonstrează că, la un moment dat, partea frontală a monopostului lui Alonso a ajuns în dreptul pneurilor spate ale lui Vettel. Ceea ce înseamnă că se aplica regula “porţiune semnificativă” a monopostului.

În acest al doilea screenshot observi că Alonso a ieşit uşor în afara pistei în timpul duelului cu Vettel. Cu alte cuvinte, Vettel nu a respectat regulamentul “porţiunii semnificative”, astfel că penalizarea cu un drive-through este perfect regulamentară.

Faptul că Ayrton Senna se răsuceşte în mormânt când citeşte zecile de paragrafe de regulament prin care FIA limitează indirect abilităţile unui pilot de a lupta pe circuit cu un rival nu este subiectul acestui post.

Despre posibilitatea ca Lewis Hamilton să se transfere la Mercedes în sezonul 2013 se ştia de câteva luni, iar echipa germană a rămas singura alternativă reală a fostului campion mondial după ce Mark Webber şi-a prelungit contractul cu Red Bull.

Totuşi, ceea ce se petrece în prezent în presa britanica depăşeşte toate aşteptările. Mai întâi, BBC a anunţat miercuri seară că deţine informaţii potrivit cărora Hamilton a ajuns la un acord verbal cu Mercedes şi că Michael Schumacher se va retrage din Formula 1. Indiferent dacă aceste speculaţii au sau nu un sâmbure de adevăr era firesc ca toate cele trei părţi implicate să nege informaţia.

De aici lucrurile se complică. Toată presa britanică a vorbit în ediţia de joi despre acest transfer, însă în alţi termeni decât BBC. Daily Mail susţine, nici mai mult, nici mai puţin, că Hamilton va semna cu Mercedes chiar dacă Schumacher rămâne în Formula 1, în timp ce The Guardian sugerează insistent că negocierile britanicului cu McLaren au intrat în impas.

Nimeni nu se întreabă însă de ce ar semna Hamilton cu Mercedes? De la revenirea în Formula 1 în calitate de constructor, Mercedes a promis că “de anul viitor” vor apărea şi rezultatele. Până acum singura sclipire a fost Marele Premiu al Chinei, dominat de la un capăt la celălalt de Nico Rosberg, însă echipa este departe de a emite pretenţii la victorie în mod regulat.

Combinaţi acest fapt cu declaraţiile lui Hamilton de la începutul sezonului, potrivit cărora în 2013  vrea să concureze pentru o echipă care îi poate aduce titlul mondial. Se încadrează oare Mercedes la această categorie? Eu cred că nu, sau cel puţin nu la fel de mult ca McLaren.

Şi atunci, de ce toate aceste speculaţii despre Hamilton şi Mercedes? Cheia este, foarte probabil, la Simon Fuller, managerul care gestionează cariera britanicului.

McLaren ştie că Hamilton nu are alternative reale, motiv pentru care îşi permite să-i ofere un salariu mai mic decât cel pe care îl încasează în prezent. Dar dacă pe fir ar apărea brusc ameninţarea Mercedes, implantată prin motede bine-cunoscute de Fuller? Un Mercedes dispus să-l plătească cu 75 de milioane de euro în trei ani ar forţa McLaren să-şi revizuiască atitudinea şi să-şi îmbunătăţească oferta. Dacă îi iese strategia, Hamilton şi Fuller vor trage lozul norocos. Dacă nu, probabil ca Hamilton va accepta oferta curentă de la McLaren sub pretextul că loialitatea faţă de McLaren este mai importantă decât banii celor de la Mercedes.

Nu ştiu ce credeţi voi, dar eu unul rămân la ideea că, mai devreme sau mai târziu, voi primi pe e-mail un comunicat de presă intitulat “Hamilton semnează un contract pe termen lung cu McLaren”.

Cu numai câteva luni în urmă, opţiunile lui Lewis Hamilton pentru sezonul următor erau pe cât de numeroase, pe atât de interesante din punct de vedere al numelor implicate.

McLaren sugera insistent că vrea să-i prelungească contractul, însă Red Bull reprezenta o alternativă cel puţin interesantă în condiţiile în care Mark Webber se apropia de finalul carierei şi venea după un sezon 2011 mai mult decât modest.

În plus, aşteptata retragere a lui Michael Schumacher din Formula 1 prin prisma celor două sezoane lipsite de performanţe i-ar fi deschis calea către Mercedes AMG.

Inclusiv Ferrari reprezenta o soluţie (foarte improbabilă, ce-i drept, din cauza prezenţei lui Fernando Alonso), astfel că Hamilton putea juca o carte mare în negocierile sale.

La începutul lunii iulie, situaţia s-a schimbat radical:

După un start entuziasmant, McLaren traversează o perioadă dificilă, în care victoria lui Hamilton de la Montreal a salvat rezultatele slabe din ultimele şase curse. Totul pare că se leagă de decizia echipei de a schimba designul nasului monopostului după primele patru curse, o decizie în urma căreia Jenson Button a mai câştigat doar şapte puncte în cinci curse.

Red Bull a semnat cu Webber pentru sezonul 2013, astfel că orice şansă de a ajunge la campioana mondială s-a spulberat.

Michael Schumacher pare tentat să-şi prelungească revenirea în Formula 1, ca urmare a progreselor demonstrate în prima parte a acestui sezon.

Varianta Lotus, vehiculată chiar marţi de publicaţia Daily Mail, este mai mult o gogoaşă: Kimi Raikkonen are contract până în 2014, iar Romain Grosjean a impresionat prin maturitate şi perseverenţă, având astfel prima şansă să semneze un nou contract.

Pentru Hamilton, toate aceste evenimente ar putea avea un impact major inclusiv asupra salariului său. În ciuda informaţiilor din presă care anunţau o ofertă de 100 de milioane de lire sterline pentru cinci ani, McLaren a admis prin vocea preşedintelui Ron Dennis că britanicul trebuie să accepte un salariu mai mic decât cel actual.

Hamilton nu mai poate cere un salariu cel puţin la fel de mare ca până acum, întrucât nici nu mai are opţiuni spectaculoase la alte echipe. Prin urmare, varianta cea mai plauzibilă este că Hamilton va rămâne la McLaren anul viitor pentru un salariu ceva mai mic decât cel pe care îl primeşte în prezent.

Timpul îmi va dreptate. Sau nu.

Puţini s-ar fi aşteptat ca Fernando Alonso, Kimi Raikkonen şi Michael Schumacher să urce pe podiumul de premiere al Marelui Premiu al Europei în această ordine.

Şi mai puţini s-au gândit însă ca un asemenea podium cu o “greutate” totală de 10 titluri mondiale nu este tocmai greu de găsit prin arhivele Formulei 1. Şi aşa am ajuns la Marele Premiu al Franţei din 2005, acolo unde podium a fost alcătuit din…

Şi o mică dovadă că totul s-a potrivit de minune: dacă în 2012 Alonso şi Schumacher au plecat de pe locurile 11 şi 12 ale grilei de start, în 2005 Raikkonen pleca de pe poziţia a 13-a.

Romain Grosjean are o explicaţie pentru incidentul în care a fost implicat cu Michael Schumacher la startul Marelui Premiu al statului Monaco:

“Am avut probleme la start, dar nici Lewis Hamilton nu a avut unul prea bun. Fernando Alonso a ajuns în dreptul lui, aşa că eu eram pe exteriorul ambelor monoposturi şi, din păcate, Michael Schumacher era la rândul lui în exteriorul meu. Pur şi simplu nu era destul spaţiu”.

Desigur, nu era destul spaţiu.

Alţii au încercat să-i ia apărarea francezului afirmând că acesta nu are suficientă experienţă în Formula 1 sau la Monaco. Este adevărat că Grosjean a concurat pentru prima oară în Principat la volanul unui monopost de Formula 1, însă argumentul că nu era obişnuit cu circuitul nu stă în picioare.

El a participat la Monaco în GP2 în 2008, 2009 şi 2011, obţinând inclusiv o victorie în urmă cu trei ani pe vremea când concura pentru Barwa Addax. Cu alte cuvinte, ştie foarte bine circuitul.

Poate că pilotul echipei Lotus are o atracţie deosebită pentru Schumacher sau poate pur şi simplu vrea să-l menajeze pe “bunicul Formulei 1″ şi să-l trimită mai repede la boxe pentru odihnă. Altfel nu se explică cum, într-un clasament al piloţilor care au parcurs cei mai mulţi kilometri în acest sezon, Grosjean ocupă ultimul loc cu 942 km, în timp ce Schumacher este, deloc surprinzător, pe locul 23 cu 1003 km.

Şase ani fără o zi trecuseră de la ultimul pole position obţinut de Michael Schumacher pe circuitul de la Monaco, pe care avea însă să-l piardă în aceeaşi seară din cauza faimosului scandal “Rascasse”.

În mod ironic, cel mai titrat pilot din istoria Formulei 1 are parte şi acum de exact acelaşi tratament: este penalizat cu cinci poziţii şi va pleca doar de pe locul şase. Totuşi, dacă în 2006 a meritat pe deplin penalizarea, cu totul altfel stau lucrurile în 2012.

În primul rând, incidentul cu Bruno Senna de la Barcelona a părut doar atât: un simplu incident de cursă pentru care germanul a plătit prin abandonul suferit.

În al doilea rând, regulamentul care prevede penalizarea unui pilot în următoarea cursă pentru eventualele greşeli pe care le-a comis într-o cursă anterioară este departe de a fi corect.

Nu am fost niciodată fanul lui Schumacher, însă aştept de aproape trei ani prima lui victorie de la revenirea în Formula 1. Nu pot să-mi imaginez ce simt acum fanii lui Schumacher după acest pole position oarecum neaşteptat şi cu atât mai puţin pot să-mi imaginez ce sentimente au ştiind faptul că idolul lor va pleca doar de pe locul şase din cauza unei penalizări nedrepte.

Nu ne rămâne decât să sperăm că Schumacher va repeta performanţa din cursa de la Monaco din 2006, atunci când a recuperat 17 poziţii (a plecat de pe 22, a terminat pe 5).

Acum are de recuperat doar cinci poziţii şi are de partea sa şi sprijinul moral al milioanelor de fani ai Formulei 1 care vor să vadă, măcar încă o dată, celebrul său salt de pe podiumul de premiere.

Orice este posibil.