Daniel Popescu

Pentru mine, Lewis Hamilton este castigatorul moral al Marelui Premiu al Chinei, insa decizia de a nu ravni la primul loc ocupat de Jenson Button este cel putin suspecta.

Cursa de la Shanghai din acest weekend a fost probabil cea mai spectaculoasa din acest debut de sezon, iar depasirile in lant efectuate de piloti au contribuit decisiv la aceasta impresie.

Dintre protagonisti, Hamilton a fost cel mai activ, pentru ca s-a zbatut sa-si rascumpere greseala de strategie care, in cele din urma, acea sa-l coste victoria. L-a depasit magistral pe Schumacher la capatul unui duel intins pe parcursul a trei tururi, iar apoi a trecut relativ lejer de Petrov si Kubica. Am avut parte si de un duel pe cinste Hamilton – Rosberg, castigat in cele din urma de britanic dupa a patra oprire la boxe.

Si apoi, firul s-a rupt. Eram convins ca Hamilton il va ajunge din urma si il va ataca pe Button pentru primul loc. Nu s-a intamplat asa, aparent din cauza unor probleme cu pneurile (fapt evidentiat si de convorbirile radio dintre pilot si echipa). Insa cred ca veti fi de acord cu mine cand spun ca Hamilton merita mai mult decat Button sa castige aceasta cursa, dupa spectacolul oferit pe circuit.

Hamilton a demonstrat inca o data ca este unul dintre cei mai talentati piloti din Formula 1. Insa pentru a castiga o cursa ai nevoie atat de talent, cat si de inspiratie, iar Button a demonstrat pentru a doua oara ca este un strateg mult mai bun decat coechipierul sau.

Pana acum, Button conduce cu 2-0 in confruntarea personala cu Hamilton. Singura lui problema este ca incepand de la Marele Premiu al Spaniei talentul va conta infinit mai mult decat inspiratia. Pentru simplul motiv ca nu va mai ploua, iar cursele vor deveni, din nou, plictisitoare…

Fernando Alonso si Michael Schumacher sunt din nou rivali pe circuit pentru prima oara dupa 2006. La conferinta de presa din Bahrain cei doi au ingropat insa securea razboiului si au ras cu pofta, remarca fiind valabila in special in cazul lui Schumi.

Singura intrebare care imi sta insa pe limba este cine va rade la finalul cursei de duminica?

Foto: LAT Photographic

In postul in care vorbeam despre noua editie de F1 Champ si-au facut aparitia cateva comentarii acide referitoare la decizia noastra de a-l “scoate la inaintare” pe Michael Schumacher in bannerul care promoveaza managerul de F1.

Am fost surprins pentru ca, asa cum am mentionat si intr-un comentariu, revenirea lui Schumi in Formula 1 este unul dintre cele mai importante evenimente pentru sezonul 2010. Fie ca ne place, fie ca nu ne place Schumacher, trebuie sa acceptam acest lucru.

Cea mai buna dovada in acest sens este comparatia intre Schumacher si Juan Manuel Fangio realizata de Mercedes GP in clipul de mai jos:

Da, Schumi si Fangio au pilotat in epoci complet diferite si este imposibil sa spui care dintre cei doi este mai buni. Dar Schumacher a fost primul pilot care a reusit sa doboare recordul celor 5 titluri cucerite de Fangio. Si asta dupa 43 de ani (!)

Cum a reusit sa ajunga la o astfel de performanta stim foarte bine, dar are prea putina relevanta. Istoria nu tine cont de conjunctura, ci doar de cifre.

Am fost convins ca Schumacher nu va reveni in Formula 1 si ca toata povestea este doar o campanie de marketing bine gandita. Astazi trebuie sa recunosc ca m-am inselat si ca am pierdut pariul pe nimic facut cu Mircea (hmm, cam ce specialist sunt eu in F1, Mircea, daca n-am anticipat revenirea?).

Nu stiu daca am mai zis asta vreodata pe aceasta blog, dar cred ca este momentul potrivit sa o spun: Nu am fost niciodata fanul lui Michael Schumacher. Indiferent de recordurile pe care le dobora pe parcursul timpului, de titlurile mondiale pe care le cucerea si de cat de iubit a fost in intreaga lume, nu am putut niciodata sa tin cu acest pilot. As putea spune ca Schumi a fost pentru mine inamicul public numarul 1.

Am vazut primele curse de Formula 1 in 1995, pe un televizor alb-negru (TV-ul color era comutat in fiecare duminica la ora 15:00 pe Antena 1 pe Duminica in familie). Inutil sa spun ca abia faceam diferenta intre monoposturi, dar aceasta a fost prima mea experienta cu Formula 1.

Lucrurile s-au schimbat in 1996. Schumacher era deja dublu campion mondial si proaspat pilot al Scuderiei Ferrari. Am tinut cu Jacques Villeneuve pentru ca era debutant, iar un an mai tarziu favoritul meu a devenit campion.

Din 1998 pana in 2001 am fost fanul lui Mika Hakkinen, iar 2002 a fost un an foarte dificil pentru ca Ferrari nu avea rival, iar Juan Pablo Montoyo si Ralf Schumacher nu erau pe gustul meu. In 2003 am sperat pana in ultima clipa ca Raikkonen ii va sufla titlul lui Schumi cu acea singura victorie din Malaezia, iar un an mai tarziu povestea din 2002 s-a repetat. Mi-am luat insa revansa in 2005 si 2006 cand Fernando Alonso a castigat doua titluri mondiale cu Schumacher pe pista. Asta da performanta!

Tot in 2006 am fost bucuros cand Schumacher si-a anuntat retragerea din Formula 1. Imi spuneam ca “tiranul” a plecat in sfarsit din competitie si ca Formula 1 va redeveni un sport in care ordinele de echipa vor fi istorie. Cat de mult m-am inselat!

Anul 2007 mi-a adus marea satisfactie de a deveni redactor de Formula 1 si de a scrie zilnic despre una dintre cele mai mari pasiuni ale mele. Insa in termeni puri sportivi, retragerea lui Schumacher a lasat un mare gol pentru mine in Formula 1, pentru simplul motiv ca… eram dezorientat: nu mai aveam cu cine sa tin, pentru ca nu se mai batea nimeni cu Schumacher! Nici Alonso, nici Raikkonen, nimeni!

Acesta este motivul pentru care incepand din 2007 si pana in prezent nu am mai tinut cu niciun pilot in Formula 1. Si acesta este motivul pentru care sunt bucuros ca Schumacher a revenit. Acum ramane de vazut doar cu ce pilot voi tine in 2010

Mai mult decat atat, pentru prima oara de cand scriu pentru Automarket, voi avea oportunitatea sa redactez cronici de cursa despre Schumacher. Si oare ce isi poate dori mai mult un redactor de Formula 1 decat sa scrie despre performanta de pe circuit a celui mai titrat pilot din istoria competitiei?

Potentiala revenire a lui Michael Schumacher in Formula 1 este subiectul central al acestor zile, in contextul in care finalul sezonului este sarac in evenimente deosebite. Astazi aflam ca revine, maine ca de fapt germanul nu prea vrea sa faca asta, iar poimaine vom afla ca totusi exista sperante.

Indiferent daca suntem sau nu fani Michael Schumacher, trebuie sa acceptam ca este foarte putin probabil ca neamtul sa revina ca pilot full-time in F1.

Inclin sa cred ca este doar o campanie de marketing excelent realizata atat de tabara Mercedes, cat si de tabara Schumacher. Pe de o parte, Mercedes indreapta toata atentia spre Schumacher, astfel ca fanii “uita” de plecarea lui Button la Mclaren, iar constructorul german poate negocia in liniste cu Nick Heidfeld sau cu altcineva. Pe de alta parte, inca “putina” publicitate nu are cum sa ii dauneze lui Schumacher, care ar putea foarte simplu sa scrie pe site-ul oficial ca nu va reveni in F1.

Voi ce credeti?

Decizia FIA de a reveni la sentimente mai bune si de a permite echipei Renault sa concureze in Marele Premiu al Europei a nascut numeroase polemici in lumea Formula 1.

Pornind de la ideea ca in sfarsit a aparut si o alta echipa in afara de Ferrari care castiga un apel impotriva forului mondial si pana la ipoteza ca Renault trebuie sa stea acasa pentru ca au stiut ce pericol il paste pe Alonso, comunitatea F1 a intors pe toate fetele aceasta problema.

Singurul lucru cu adevarat cert este ca atat decizia initiala a comisarilor de cursa de la Hungaroring cat si decizia ulterioara a Curtii Internationale de Apel au fost marcate de evenimente colaterale.

Nu-mi spuneti mie ca Renault ar fi fost suspendata de comisarii de cursa daca accidentul stupid al lui Henry Surtees nu ar fi avut loc si, mai ales, daca arcul monopostului lui Barrichello s-ar fi odihnit pe marginea circuitului si nu l-ar fi “pupat” pe Felipe Massa.

La fel de bine, nu-mi spuneti ca FIA ar fi renuntat la suspendare chiar si daca Michael Schumacher ar fi concurat la Valencia. Sa nu mai vorbim de presiunile federatiei spaniole, care cu siguanta au fost mult mai puternice decat au aparut in presa, pentru ca Fernando Alonso sa piloteze in tara sa natala. Pana la urma, 2009 chiar nu este anul potrivit sa iti pui in cap cateva zeci de mii de fani care au platit bani grei pentru a-i vedea pe Schumi si Alonso.

Ca o concluzie, este foarte bine ca Renault va fi prezenta la Valencia. Pilotii care se tem de o noua ploaie de cauciucuri in portul spaniol sunt rugati sa stea acasa. In fond, fiecare dintre ei stie ca, atunci cand se urca in monopost, are o oarecare sansa sa nu mai coboare viu din el.

Spre deosebire de alti colegi din redactie, nu am fost entuziasmat peste masura de revenirea lui Schumacher in Formula 1. Poate si pentru ca nu am fost niciodata fanul sau, ci… al rivalilor sai in lupta pentru titlu (incepand cu Villeneuve, continuand cu Hakkinen si terminand cu Alonso).

Poate si acesta este un motiv pentru care anuntul sau referitor la anularea revenirii in competitie nu m-a zdruncinat chiar atat de tare. Ok, este o stire de maxima importanta, dar atat. Nimic sentimental.

Fara indoiala, Formula 1 avea nevoie ca de apa de Michael Schumacher. Competitia a traversat o perioada neagra in acest an, iar 2009 putea ramane in istoria Formulei 1 drept anul in care Schumacher a revenit, nu anul in care echipele au fost la un pas sa paraseasca competitia dupa o lupta cu FIA in care mai lipseau doar armele de foc.

Greseala ii apartine insa lui Schumacher. Intre cursele din Ungaria si Spania exista o pauza de 4 saptamani. Timp mai mult decat suficient pentru Schumi sa efectueze toate testele din lume pentru a sti daca poate reveni in F1. Daca testele ieseau bine, isi anunta revenirea cu o saptamana inainte de cursa de la Valencia. Toata lumea era fericita si se evita aceasta poveste lacrimogena de tip “uite Schumi, nu e Schumi”.

Toate aceste declaratii duc inevitabil la nasterea unor speculatii. Useri precum ally_great si michelle_b pun deja la indoiala toata povestea. Daca a fost sau nu doar o campanie de marketing senzationala nu vom afla probabil prea curand. Personal, inclin sa cred ca Ferrari si Schumi nu puteau face asa ceva. Valul de simpatie care a cuprins F1 dupa anuntul revenirii sale se poate transforma in dezamagire si chiar ura la adresa lor dupa anulare. Si stim cu totii ca fanii trec de la extaz la agonie mai repede decat facea Schumi un tur de pista la Spa-Francorchamops in zilele lui bune.

Este inutil sa comentam acum ce rezultate putea obtine Schumacher in acest an, dupa o pauza de peste 3 ani. Insa tind sa-i dau dreptate lui Laurentiu Mandu: prin decizia sa finala, Schumacher a evitat sa repete greseala lui Nigel Mansell si sa se faca de ras in fata milioanelor de fani care nu puteau concepe decat victoria.

Decizia lui Frank Williams de a nu-i permite lui Michael Schumacher sa testeze actualul monopost al Scuderiei Ferrari este, cel putin la prima vedere, una foarte surprinzatoare.

Probabil insa ca cei care il cunosc indeaproape pe britanicul care traieste intr-un scaun cu rotile inca din 1986 anticipau o astfel de decizie.

Citeam recent pe un blog de Formula 1 (din pacate, nu mai stiu exact ce blog, as fi dat link) ca, in ciuda tuturor aparentelor, Frank Williams este un tip foarte rece si un om de afaceri in adevaratul sens al cuvantului, pentru care banii sunt mai importanti decat sentimentele si pentru care propriile interese sunt superioare beneficiilor grupului in care activeaza. Concret, pentru Frank Williams, Williams F1 Team este mult mai importanta decat Formula 1.

Probabil ca Williams se teme ca Ferrari ar castiga foarte mult din punct de vedere tehnic daca ar efectua un test, iar cele doua echipe sunt in prezent in concurenta destul de mare pentru un loc 3 in clasamentul constructorilor.

In termeni populari, am putea spune ca Williams si-a dat astazi arama pe fata. Dar am gresi destul de mult, pentru ca nu este pentru prima oara cand Williams tradeaza celelalte echipe. Nu cred ca poate uita cineva cum Williams s-a inscris neconditionat in sezonul 2010, tradand interesele celorlalte echipe in lupta inepuizabila cu FIA.

Cred ca evenimentele din acest an il pot cataloga pe Williams drept o persoana cu sange rece, lipsita de orice fel de sentimente. Dar cand observi ca peste 46.000 de site-uri (!) au scris despre revenirea lui Schumacher in Formula 1, nu poti sa nu te intrebi de ce vrea Williams sa-si puna toata Formula 1 in cap…

Formula 1 a beneficiat in aceasta saptamana de doua vesti magice:

- Michael Schumacher si-a anuntat revenirea in competitie la Marele Premiu al Europei, urmand sa-l inlocuiasca pe accidentatul Felipe Massa.

Consecinte: Cursa de la Valencia va bate toate recordurile de audienta din ultimii ani, iar scandalurile din ultimele luni au fost date instantaneu uitarii. Departe de a fi un gentlemen pe circuit, Schumacher este pilotul care se identifica cu istoria ultimilor 15 ani din Formula 1. Si, pe bune, are prea putina importanta ce rezultate va obtine acum. Nu mai are nimic de demonstrat.

- Echipele, FIA si Bernie Ecclestone au semnat in sfarsit Acordul Concorde. Un acord care semnifica, intr-adevar, armonie in Formula 1 (in termeni muzicali, concord = armonie). Macar vom avea liniste timp de trei ani de acum inainte.

Probabil a fost una dintre cele mai importante saptamani din Formula 1 din ultimii ani. Doua vesti extraordinare care au dus fanii Formulei 1 pe cele mai inalte culmi ale bucuriei (cu exceptia celor care nutresc simpatii pentru o anumita echipa din Hinwil).

Nu ne ramane decat sa ne bucuram de acest weekend si sa asteptam cu mare nerabdare Marele Premiu al Europei.