Daniel Popescu

Marele Premiu din Abu Dhabi a fost monopolizat de lupta pentru titlul mondial dintre Lewis Hamilton şi Nico Rosberg, dar presa a alocat spaţii largi şi pentru despărţirea lui Fernando Alonso de Ferrari si cea a lui Sebastian Vettel de Red Bull Racing. Se vorbeşte în continuare şi despre şansele lui Jenson Button de a rămâne în Formula 1, însă există o serie de piloţi care şi-au încheiat practic carierele în Formula 1 după etapa din Orientul Mijlociu şi care nu au intrat în vizorul presei.

Primii pe listă sunt cei doi piloţi ai echipei Sauber din acest sezon: Adrian Sutil şi Esteban Gutierrez. Amândoi sunt nevoiţi să părăsească Sauber şi, foarte probabil, Formula 1 din cauza faptului că sunt înlocuiţi de doi piloţi care vin cu sponsorizări importante: Marcus Ericsson şi Felipe Nasr.

De departe, situaţia lui Sutil este cea mai dificilă: pentru un pilot care nu poate emite pretenţii la titlul mondial, este remarcabil că germanul a rezistat în Formula 1 începând din 2007 fără să aibă sprijin financiar din partea sponsorilor. Absent doar în 2012, a revenit tot la Force India în 2013, însă a făcut greşeala de a pleca la Sauber în 2014. Decizia s-a dovedit falimentară nu numai pentru că Sauber nu a obţinut niciun punct, în timp ce Force India a luptat pentru locul cinci cu McLaren, ci şi pentru că acum nu mai are nicio alternativă reală pentru 2015.

De cealaltă parte, Esteban Gutierrez a petrecut două sezoane complete în Formula 1, dar a terminat o singură dată în puncte (locul şapte în Japonia în 2013), iar în momentul în care a apărut un pilot cu mai mulţi bani decât cei oferiţi de Telmex a fost îndepărtat rapid. Max Chilton (Marussia) are în continuare bani, dar nu prea mai are cui să-i ofere, în timp ce revenirea lui Kamui Kobayashi, atât de apreciată de fani, se încheie practic o dată cu istoria Caterham.

Alţi doi piloţi au însă şanse să continue aventura în Marele Circ şi anul viitor: Jean-Eric Vergne mizează pe experienţă în defavoarea lui Carlos Sainz Jr, însă cea mai mare pierdere pentru Formula 1 ar fi Kevin Magnussen.

Danezul a început sezonul cu un loc trei în Australia (transformat în doi după excluderea lui Daniel Ricciardo) şi, chiar dacă ulterior a mai terminat o singură dată în top 5 (Rusia), a demonstrat că îşi merită locul în Formula 1. Desigur, mai are de învăţat, în special în privinţa comportamentului pneurilor, însă per total fiul lui Jan Magnussen este apreciat pentru evoluţiile sale.

Umblă vorba în paddock că Fernando Alonso va avea indirect un cuvânt important de spus în privinţa coechipierului său. Deşi spaniolul îl preferă pe Button, McLaren ar fi tentată să meargă pe mâna lui Magnussen, întrucât este tânăr, are posibilitatea de a învăţa de la Alonso şi să devină un pilot de bază al echipei în viitor. În plus, danezul are un salariu semnificativ mai mic decât Button. Totuşi, aparent, McLaren îl va prefera pe Button dacă Alonso va aduce suficienţi sponsori la echipă care să direcţioneze practic o parte din bani în salariul pilotului britanic. Vom afla verdictul în următoarele săptămâni.

Interesul manifestat de Ferrari pentru Jenson Button în perspectiva sezonului 2013 este departe de a fi surprinzător pentru cei care înţeleg strategia pe care se bazează de mulţi ani Căluţul Cabrat.

În primul rând, Ferrari are nevoie de un pilot numărul 1 capabil să joace perfect rolul de lider al echipei. După retragerea lui Michael Schumacher, nici Felipe Massa şi cu atât mai puţin Kimi Raikkonen nu au reuşit să se impună în inimile Scuderiei, astfel că a fost nevoie de aducerea lui Fernando Alonso, care avea deja un istoric de acest gen la Renault.

Problema apare în privinţa ‘locotenentului’. Acesta trebuie să fie un pilot competitiv, capabil să obţină cel mai bun rezultat pentru echipă, însă în acelaşi timp trebuie să accepte şi un rol de pilot numărul doi şi să accepte ca Alonso să fie lăsat să câştige atunci când situaţia o impune. Iar Massa este departe de a fi capabil în ultimii doi ani să obţină victorii sau cel puţin podiumuri atunci când, din diverse motive, Alonso nu concurează în frunte.

În acest context, este firesc să-ţi îndrepţi atenţia spre Jenson Button, chiar dacă nimeni nu ar fi pariat pe el în urmă cu numai trei ani. Titlul mondial cucerit alături de Brawn GP în 2009 a demonstrat tuturor că britanicul este capabil de performanţe atunci când are un monopost competitiv. În plus, în ciuda tuturor criticilor care i-au fost aduse când a semnat cu McLaren, a reuşit să fie la nivelul lui Lewis Hamilton, iar atunci când coechipierul său a avut probleme a ştiut cum să iasă în evidenţă. Prestaţia de la Monte Carlo şi victoria de la Montreal stau mărturie în acest sens.

Nu în ultimul rând, tind să cred că Button este cel mai bun pilot de pe grila de start la alegerea strategiilor câştigătoare în privinţa pneurilor. Probabil calmul său specific îl ajută să ia deciziile potrivite cu mintea limpede, iar Ferrari are nevoie mai mult ca oricând de un astfel de strateg.

Singura întrebare este dacă Button ar accepta să fie ‘locotenentul’ lui Alonso. Probabil că nu în mod public, însă privilegiul de a concura pentru o echipă de talia Ferrari şi posibilitatea de a continua cariera la cel mai înalt nivel vor conta probabil mai mult decât un ordin prin care Alonso să fie lăsat să câştige. Cel puţin aşa simt eu.

Pentru cei care se întreabă de ce Kamui Kobayashi sau Sergio Perez nu sunt pe lista speculaţiilor, răspunsul e relativ simplu: una este să obţii rezultate bune cu un monopost lent şi cu totul altceva să ai performanţe cu o echipă de top atunci când nu ai încă experienţă în Formula 1.

Decizia Scuderiei Ferrari de a-i prelungi contractul lui Fernando Alonso până în 2016 nu a luat pe nimeni prin surprindere, fiind mai degrabă un anunţ banal pe care mulţi îl aşteptau pentru cursa de casă de la Monza.

În schimb, adevărata miză este cine va fi coechipierul său începând din 2013 sau, de ce nu, din 2012 dacă lui Felipe Massa i se va arăta plăcuţa cu Exit cu un an mai devreme. Pentru că, să fim serioşi, şansele brazilianului să-şi prelungească contractul sunt aproape nule.

Răspunsul este unul dificil, în primul rând pentru că Alonso pleacă din start din postura de pilot numărul 1, iar Ferrari are nevoie de un locotenent perfect care să obţină cel mai bun rezultat posibil pentru echipă, adică locul doi, dar să nu facă scandal când nu este lăsat să câştige.

Teoretic, Lewis Hamilton este una dintre cele mai bune opţiuni, însă Ferrari nu vrea să trăiască episodul prin care a trecut McLaren în 2007, iar britanicul în mod cert nu va sta la cutie în fata fostului său coechipier. Sebastian Vettel este de asemenea sub contract cu Red Bull până în 2014, iar Jenson Button şi Mark Webber sunt pe final de carieră.

În acest context, Nico Rosberg poate fi alegerea ideală. Considerat unul dintre cei mai buni piloţi din competiţie, germanul nu a avut niciodată la dispoziţie un monopost capabil de victorii, iar Ferrari îi poate oferi exact această oportunitate. Şi probabil că Rosberg va accepta compromisul de a câştiga curse doar atunci când nu-l încurcă pe Alonso decât să aştepte un van un monopost competitiv de la Mercedes GP.

Nu l-am uitat pe Robert Kubica, cel mai bun prieten al lui Alonso în Formula 1. Polonezul este practic în aceeaşi situaţie cu Rosberg, însă totul depinde de recuperarea sa fizică după accidentul din raliuri.

Nu în ultimul rând, Ferrari are opţiunea unui pilot tânăr, mai puţin experimentat, dar foarte talentat. Aici pot intra fără probleme Kamui Kobayashi sau Sergio Perez, ultimul fiind deja înregimentat la Academia de Piloţi a Scuderiei.

Kamui Kobayashi, talentatul pilot japonez care a fost la un pas să se reprofileze ca bucătar la un restaurant de sushi după retragerea Toyota din Formula 1, a reuşit din nou să ne atragă atenţia într-un mod deosebit.

Pilotul echipei Sauber a organizat şi a finanţat din propriul buzunar o aplicaţie pentru iTunes numită “You are connected” – “Eşti conectat” pentru a veni în sprijinul conaţionalilor săi grav afectaţi de cutremurul şi tsunami-ul din 11 martie. Vorbim de fapt despre o carte în format electronic care include mesaje şi autografe din partea tuturor piloţilor şi şefilor de echipă din Formula 1 dedicate celor afectaţi de tragedia din urmă cu două luni.

Aplicaţia costă un dolar, iar toate fondurile obţinute vor fi donate Crucii Roşii din Japonia.

“Chiar dacă dezastrul a atras o atenţie internaţională uriaşă imediat după cutremur şi tsunami, alte ştiri au dominat de atunci. Totuşi, distrugerile din ţară sunt atât de serioase încât va fi nevoie de mulţi ani pentru a recupera pierderile şi daunele. Aşa că oamenii din Japonia au nevoie de sprijin pe termen lung. Aş dori să mulţumesc tuturor colegilor din Formula 1 pentru contribuţiile lor şi sper ca această carte să se vândă cât mai bine posibil” – Kamui Kobayashi.

Nu pot decât să fiu impresionat de gestul lui Kobayashi, unul dintre piloţii mei preferaţi pentru stilul combativ de pilotaj. Pe de altă parte, nu pot să nu remarc că aplicaţia ar fi avut un potenţial şi mai ridicat dacă era disponibilă şi pentru alte platforme precum Android sau Symbian.

Kamui Kobayashi este considerat unul dintre cei mai talentaţi piloţi din Formula 1 încă de la debutul său din 2009 petrecut pe circuitul de la Interlagos. Japonezul a intrat în inimile fanilor datorită spiritului său bătăios, fiind unul dintre piloţii cu cele mai multe depăşiri din competiţie.

Ajutat de multe ori de strategiile prin care a amânat intrarea la boxe pentru schimbul de pneuri până spre finalul curselor, Kobayashi a glumit susţinând că secretul depăşirilor constă în… naţionalitatea sa: “Depăşesc pentru că sunt japonez şi am ochi mici, aşa că nu-i pot vedea pe ceilalţi piloţi”. Rugat să răspundă serios la întrebare, japonezul a rămas oarecum fără replică: “Dacă simt că pot depăşesc pur şi simplu o fac. Asta este tot, nu exista niciun secret”.

Cu secret sau fără secret, Kobayashi poate fi considerat cel mai bun debutant în Formula 1 din 2010. Sau Nico Hulkenberg i-a luat “faţa” prin pole position-ul de la Interlagos? Hmm, greu de spus…

Via | Sauber Motorsport

Niciun pilot nu poate fi catalogat printr-o singură caracteristică atunci când vine vorba despre comportamentul pe circuit, însă fiecare dintre ei are o anumită particularitate prin care iese în evidenţă.

Unii sunt mai agresivi, alţii mai conservatori. Din punct de vedere al spectacolului, piloţii agresivi, care luptă cu orice preţ pentru un loc mai bun în cursă, sunt de preferat celor conservatori, care aşteaptă cuminţi greşeala adversarului.

Dacă ne uitam la ce s-a întâmplat în ultimele două sezoane, vom constata că piloţii conservatori şi oportunişti au avut câştig de cauză: Button a câştigat titlul în 2009 fără să câştige vreo cursă în ultima jumătate a sezonului şi, datorită avansului generos, şi-a permis să meargă la fiecare cursă cu simpla intenţie de a termina în puncte. Alonso a devenit lider cu două curse înainte de finalul sezonului 2010 după ce a profitat de numeroasele probleme tehnice şi conflicte interne în care au fost implicaţi Webber şi Vettel.

Stau şi mă întreb însă dacă asta este ceea ce ne dorim cu adevărat de la Formula 1 şi ce s-ar întâmpla dacă grila de start ar fi formată numai din astfel de piloţi? Cum ar fi dacă nu am avea un Lewis Hamilton care să-şi dorească cu disperare să înceapă cursa deşi vizibilitatea este zero sau un Kamui Kobayashi care luptă cu ardoare pentru un loc 12 care nu este recompensat cu niciun punct? Vă spun eu, am avea curse fără nicio depăşire în care un cvadruplu campion mondial (caz pur ipotetic) ar sta cuminte pe locul 2 şi singura lui speranţă la victorie ar fi o piuliţă montată greşit de mecanicul pilotului care conduce cursa.

Nu contest, avem parte de una dintre cele mai pasionante lupte pentru titlu din ultimii ani din punct de vedere al cifrelor. Din punct de vedere al spectacolului stăm însă slab şi cred că a venit momentul să nu mai dăm vina exclusiv pe aerodinamica monoposturilor sau configuraţia circuitelor.

Vă puteţi da seama de acest lucru doar dacă vă gândiţi ce amintiri aveţi de la cursele din anii ‘80-’90 sau, în cazul celor mai tineri, ce aţi auzit despre acea perioadă. Iar eu vă spun că două dintre punctele de referinţă ale penultimului deceniu din mileniul 2 au fost accidentul provocat de Ayrton Senna în 1990 la Suzuka şi, mai ales, modul în care a pierdut titlul în 1989 în Australia: cursa a început pe o ploaie torenţială, Alain Prost s-a retras în primul tur considerând că este prea periculos, Senna a continuat şi a avut un avans de 30 de secunde, iar în turul 13 l-a lovit din spate pe Martin Brundle. A abandonat şi a pierdut titlul, dar tocmai pentru un astfel de spirit de luptător este atât de regretat în zilele noastre.

Nu pot incheia fără să redau două citate care cred că spun totul despre un pilot agresiv, pe de o parte, si un pilot oportunitist, pe de altă parte:

“Being second is to be the first of the ones who lose” – Ayrton Senna

“I think that three more podium finishes will be enough to win the title” – Fernando Alonso

În vâltoarea acuzaţiilor formulate de Ferrari la adresa lui Lewis Hamilton şi a comisarilor de cursă, performanţa lui Kamui Kobayashi din Marele Premiu al Europei a părut să treacă neobservată.

Japonezul a demonstrat din nou că este unul dintre cei mai talentaţi şi agresivi piloţi de pe grila, făcându-mă să regret că nu a ajuns la o echipă mai bună.

Sunt sigur că vă amintiţi de prestaţiile japonezului de anul trecut din Brazilia şi Abu Dhabi, când a dovedit că are sânge rece în duelurile cu Jenson Button. Întâmplător sau nu, acelaşi Jenson Button s-a văzut în imposibilitatea de a-l ataca pe Kobayashi pentru cea mai mare parte a cursei de la Valencia, iar timpii japonezului au fost mai mult decât competitivi.

Ce a urmat însă la finalul cursei a fost şi mai impresionant. Revenit de la boxe pe locul 9, probabil că 90% dintre piloţi ar fi preferat să parcurgă liniştiţi ultimele trei tururi pentru a câştiga două puncte. Nu şi Kobayashi, care a profitat la maxim de aderenţa superioară a noilor pneuri şi l-a atacat fără menajamente pe Fernando Alonso. Chiar dacă în faţa să s-a aflat un dublu campion mondial, japonezul nu s-a lăsat intimidat şi chiar a riscat un abandon din dorinţa de a trece în faţă, pentru că pur şi simplu era mai rapid decât rivalul său. Nu a renunţat la luptă nici în ultimul viraj al ultimului tur, acolo unde l-a depăşit pe Buemi fără să-şi dea seama că tocmai trecea linia de sosire.

De astfel de piloţi are nevoie Formula 1 pentru spectacol. De piloţi care luptă din primul până în ultimul viraj pentru poziţie şi care nu se gândesc câte puncte câştigă dacă rămân pe loc şi, mult mai important, nu se gândesc ce fac ceilalţi piloţi pe circuit.

Şi când mă gândesc că, dacă nu exista un anumit Peter Sauber, Kobayashi s-ar fi uitat la cursele de Formula 1 din faţa unui televizor amplasat în restaurantul de sushi al tatălui său…

Acestea sunt cele doua calitati care i-au asigurat lui Kamui Kobayashi prezenta pe grila de start a Formulei 1 in sezonul 2010.

Cand am auzit prima oara ca japonezul il va inlocui pe Timo Glock in Brazilia ma asteptam la ce este mai rau. In fond, ce pretentii poti sa ai de la un debutant absolut in Formula 1, mai ales cand traisem experientele nu tocmai placute ale lui Alguersuari sau Grosjean?

Si totusi, modul in care Kobayashi i-a tinut piept lui Button la Interlagos a fost semnalul ca, pe langa ochii oblici, japonezul ar putea avea si ceva talent.

Insa nu am fi aflat niciodata daca a fost vorba de talent sau de un simplu foc de paie daca problemele medicale ale lui Glock nu ar fi continuat.

Asta pentru ca japonezul si-a confirmat din plin talentul in Abu Dhabi, atunci cand a reusit o manevra spectaculoasa de depasire in fata aceluiasi Button, proaspat campion mondial. Da, stiu ca Button tocmai iesise de la boxe si avea un monopost mult mai greu decat Kobayashi, insa puneti-va cateva secunde in pielea niponului. Ati fi avut agresivitatea necesara sa incercati o depasire in fata campionului mondial, riscand sa ratati o clasare in puncte? Hmm, asa ma gandeam si eu.

Si ca sa inchei intr-o nota amuzanta, Kobayashi declara la finalul sezonului ca, daca nu va reusi sa-si asigure locul in Formula 1 in 2010, va munci din nou in restaurantul de sushi al tatalui sau din Japonia, pentru ca nu are bani sa isi cumpere un loc in Marele Circ (nu, nu e nicio gluma).

Ei bine, industria de sushi a pierdut un bucatar, dar Formula 1 a castigat un pilot.

Retragerea constructorului Toyota din Formula 1 reprezinta o surpriza numai pentru cei care nu au urmarit constant evolutia evenimentelor din ultimul an.

Indraznesc insa sa spun ca decizia a luat prin surprindere echipa de Formula 1, si asta din mai multe motive: Toyota a negociat cu Robert Kubica si Kimi Raikkonen, iar Kamui Kobayshi era dat ca sigur la echipa in 2010 dupa rezultatele obtinute la Interlagos si Abu Dhabi.

Cireasa de pe tort: Cu numai cateva ore in urma, Toyota a publicat un amplu interviu cu Kobayshi, iar blogul oficial al echipei mentiona ca japonezul este considerat un erou pentru depasirea lui Button.

Din pacate, acestea vor ramane ultimele amintiri ale echipei Toyota in Formula 1. Din fericire, despartirea a venit pe un tonus pozitiv, marcat de o performanta majora a unui debutant japonez. Kobayashi si-ar putea insa gasi un loc in Formula 1, daca nu la o echipa cu pretentii macar la una dintre noile echipe.

Nu pot sa uit ca la inceputul acestui an toti oficialii Toyota, de la Trulli, Glock si Kobayashi la presedinte si director tehnic, afirmau ca echipa trebuie sa obtina in 2009 prima victorie din istorie. A fost un mesaj clar ca, in absenta performantelor, Toyota se va retrage din Formula 1. Si iata ca japonezii s-au retras, desi ma indoiesc ca o victorie la Spa-Francorchamps sau Sakhir ar fi schimbat prea mult lucrurile.

Nu in ultimul rand, ma vad nevoit sa ii dau dreptate lui Max Mosley: in nebunia lui legata de reducerea costurilor, fostul presedinte al FIA a prevazut corect ca Formula 1 va fi parasita de constructori. Ceea ce s-a intamplat cu BMW si Toyota ne scuteste de orice comentariu. Mai ales ca toate echipele se angajasera sa reduca costurile in urmatorii doi ani.

Sunt multe aspecte de discutat despre retragerea japonezilor, asa ca va invit sa ramaneti alaturi de Automarket pentru ca in aceasta saptamana va vom prezenta mai multe analize: viitorul angajatilor si al fabricii de la Koln, eventualele conflicte legale cu FIA in privinta Acordului Concorde, dar si exodul companiilor japoneze din sporturile cu motor.

In incheiere, cateva cuvinte despre Renault: deja se fac glume ca in curand Renault va anunta retragerea din Formula 1. Aproape imposibil de crezut, pentru simplul motiv ca echipa a semnat deja cu Robert Kubica. Si nu cred ca o echipa isi poate bate joc de viitorul unui pilot daca nu este sigura ca va ramane in competitie.