Daniel Popescu

Felipe Massa are un statut aparte în cadrul Ferrari, semnând primul contract cu Scuderia în 2001. În 2006 a fost desemnat coechipierul lui Michael Schumacher şi, chiar dacă inevitabil septuplul campion mondial a fost elementul central, brazilianul a fost bine tratat în cadrul echipei, fapt evidenţiat şi de prietenia care îi leagă pe cei doi.

A urmat un sezon 2007 în care a rămas în urma lui Kimi Raikkonen în special din cauza faptului că finlandezul a câştigat titlul, iar în 2008 a fost la câteva secunde să-şi împlinească marele vis. Şi cred că nimeni nu poate uita demnitiatea cu care a acceptat acea grea înfrângere. Nu în ultimul rând, 2009 a fost sezonul în care Massa a fost la 2 mm de moarte, însă a avut puterea să revină.

Pe scurt, Massa a avut o ascensiune frumoasă la Ferrari, însă în acest an trebuie să-i facă faţă lui Fernando Alonso. Lucru care, să fim serioşi, nu este deloc uşor, mai ales după episodul cu Lewis Hamilton de la McLaren. Şi totuşi, îmi este greu să cred că Ferrari s-ar putea debarasa într-un asemenea mod de Massa şi să-l numească pe Alonso pilot numărul 1, indiferent de contextul din campionat. Cu alte cuvinte, cred că informaţiile din Motorsport Aktuell sunt zvonuri şi nimic mai mult.

Sigur, rivalitatea dintre Massa şi Alonso este mare şi va fi şi mai mare dacă cei doi vor lupta direct pentru titlul mondial, însă îmi este greu să cred că în contractul brazilianului cu Ferrari scrie negru pe alb ca Alonso este pilotul favorizat.

Se spune că pentru a câştiga o cursă de Formula 1 trebuie să ai talent şi/sau să beneficiezi de un monopost foarte competitiv care să-ţi suplinească deficienţele. Poate tocmai de aceea, cel puţin teoretic, piloţii valoroşi ar trebui să ocupe contant locuri pe podiumul de premiere.

Ei bine, realitatea este cu totul diferită şi am aflat asta în mod matematic după Marele Premiu al Canadei. Pentru prima oară din 1991, podiumul de premiere al unei curse de Formula 1 a fost ocupat în totalitate de campioni mondiali: Lewis Hamilton, Jenson Button şi Fernando Alonso.

Ultima oară se întâmplase la Marele premiu al Statelor Unite de la Phoenix din urmă cu 19 ani, atunci când Ayrton Senna a fost acompaniat pe podium de Alain Prost şi Nelson Piquet.

Iarna trecută a fost plină de suspans graţie numeroaselor transferuri spectaculoase. Ca să enumerăm doar câteva, Schumacher a revenit în Formula 1 după trei ani, Raikkonen a fost înlocuit de Alonso la Ferrari, Button a semnat cu McLaren, iar Kubica a ales calea francezilor de la Renault.

După toate aparenţele, lucrurile vor arăta complet diferit peste aproximativ 6 luni. Webber tocmai şi-a prelungit contractul cu Red Bull (în aceeaşi perioadă ca şi anul trecut), astfel că pentru iarna care urmează există doar două necunoscute: Ferrari şi Renault.

Primul semn de întrebare este în dreptul lui Felipe Massa. Brazilianul îşi doreşte cu siguranţă să rămână la echipă (cine nu şi-ar dori), însă nu este niciun secret ca Ferrari analizează intens şi pista Robert Kubica. Practic, fie cei doi vor rămâne pe poziţiile actuale, fie vom asista la o rocadă.

Din punctul meu de vedere, cheia este la Kubica. Polonezul se afla în frumoasa ipostaza de a alege între Renault şi Ferrari pentru 2011 şi nu cred că se va grăbi să ia o decizie. În primul rând, pentru că aşteaptă să vadă cât de mult poate progresa Renault în acest sezon, iar în al doilea rând vrea să observe cum se integrează Alonso la echipă.

Cred că în acest moment, când Ferrari traversează o perioadă cenuşie, polonezul este tentat să continue cu Renault, acolo unde se pare că s-a integrat foarte bine. Probabil însă că va trebui să aşteptăm până în octombrie-noiembrie pentru o decizie finală în acest sens.

Am avut nevoie de şase curse pentru a înţelege că Michael Schumacher şi-a păstrat instinctele de campion, deşi a lipsit trei sezoane din Formula 1. Dar modul în care a efectuat depăşirea în ultimul viraj spune multe despre determinarea de care dă dovadă germanul, mai ales că în faţa sa era Fernando Alonso, un alt pilot cu reale calităţi demonstrate de cele două titluri mondiale.

Scena depăşirii a ridicat însă numeroase semne de întrebare în privinţa regulamentului.

Ce s-a întâmplat: În turul 78, Safety Car-ul a stins luminile, semnalizând astfel că va intra în pitlane la finalul turului, care era de altfel şi ultimul al cursei.

Conform articolului 40.13 din Regulamentul Sortiv al Formulei 1, orice depăşire este interzisă: “Dacă cursa se încheie în timp ce Safety Car-ul este pe circuit, atunci maşina de siguranţă va intra în pitlane la finalul ultimului tur, iar monoposturile vor trece linia de sosire în mod normal fără depăşiri”.

Cu alte cuvinte, depăşirea lui Schumacher a fost neregulamentara.

Dar… exista un mare dar:

Acelaşi regulament sportiv susţine că piloţii sunt liberi să efectueze depăşiri după ce au trecut de linia Safety Car-ului, în cazul în are acesta a stins luminile şi a intrat în pitlane.

“Când Safety Car-ul este pregătit să părăsească circuitul acesta stinge luminile, indicând piloţilor că va intra în pitlane la finalul turului. Piloţii continuă până când trec de prima linie a Safety Car-ului, când steagurile verzi vor indica faptul că sunt liberi să concureze”.

Cu alte cuvinte, depăşirea lui Schumacher a fost regulamentara, pentru că a fost efectuată înainte de linia de start sosire şi după prima linie a Safety Car-ului, iar luminile maşinii de siguranţă erau stinse.

Practic, comisarii de cursa pot alege oricare dintre cele două variante, pentru ca regulamentul este suficient de ambiguu. Oricare va fi decizia, probabil vom asista la un apel, tocmai din cauza ambiguităţii regulamentului.

Update: Comisarii de cursă au considerat ca Marele Premiu al statului Monaco s-a încheiat sub Safety Car, motiv pentru care au aplicat articolul 40.13, iar Schumacher a fost penalizat cu 20 de secunde.

Fernando Alonso a dezvaluit ca defectiunile tehnice ale motoarelor Ferrari nu au legatura cu valvele sau cu circulatia aerului. Practic, spaniolul a declarat raspicat ca informatiile prezentate saptamana trecuta de Auto Motor und Sport sunt false.

Pana aici, totul este in regula, uneori presa face speculatii pentru cresterea vanzarilor / traficului. Chiar daca, fie vorba intre noi, Auto Motor und Sport este o publicatie respectata care a oferit numeroase informatii in premiera.

Singurul lucru pe care nu il inteleg este de ce Ferrari se multumeste sa anunte ca a descoperit cauza problemelor, insa refuza sa explice exact despre ce defectiune este vorba.

Una dintre explicatiile posibile este ca defectiunea motorului nu poate fi rezolvata intr-un timp scurt, motiv pentru care italienii prefera sa pastreze linistea si sa spere ca astfel de probleme nu se vor repeta. Daca este sau nu asa vom afla in cursele urmatoarele.

Un vechi proverb romanesc spune ca, atunci cand vrei sa ingropi un adevar, trebuie doar sa sustii cu tarie contrariul, cu speranta ca vei fi crezut.

Este greu de spus daca aceasta teorie se aplica si in cazul celor de la Ferrari, insa este cel putin suspect ca ultimele trei stiri de pe site-ul oficial al Scuderiei abordeaza exact acelasi subiect: Alonso si Massa se inteleg de minune, in ciuda incidentului din pitlane din Marele Premiu al Chinei.

Mai intai, un purtatorul de cuvant iese la rampa si acuza presa internationala de denaturarea adevarului. Apoi, insusi Luca di Montezemolo da asigurari ca totul este in ordine in exact aceeasi zi in care si-a anuntat retragerea de la conducerea grupului Fiat. Nu in ultimul rand, Alonso si Massa raspund la apel si incearca sa-si linisteasca fanii, afirmand ca nu s-a intamplat nimic.

Cu alte cuvinte, totul pare sa fie lapte si miere la Ferrari. Singura problema este ca aceasta atmosfera razbatea puternic si din tabara McLaren cu putin timp inainte de izbucnirea conflictului cu cartile pe fata intre Hamilton si  Alonso, undeva prin 2007.

Pe langa rivalitatea traditionala de pe circuit, Formula 1 a reprezentat dintotdeauna si un razboi al declaratiilor. Lucrurile au luat insa o forma cu totul neasteptata in aceasta saptamana, cand am avut parte de un optimism pe alocuri exagerat din partea mai multor echipe, dupa cum urmeaza:

• Ferrari si McLaren vor sa-i depaseasca pe Red Bull Racing

• Mercedes GP vrea sa intre in careul de asi alaturi de cele trei echipe de mai sus

• Renault vrea sa-i devanseze pe cei de la Mercedes

• Force India vrea sa depaseasca Renault.

Concluzie: Force India vrea sa lupte pentru titlul mondial cu Red Bull Racing.

In toata aceasta lume “nebuna”, exista insa si o exceptie: Fernando Alonso a reprezentat oaza de normalitate in Formula 1 in acest debut de sezon. Intotdeauna a vorbit frumos despre rivali, indiferent ca a fost vorba despre Massa, Hamilton sau, mai ales, Schumacher, chiar si atunci cand presa forta obtinerea unei declaratii razboinice,.

Poate ca cei din ligile mai mici ar trebui sa ii urmeze exemplul. Am avea un sport mai putin spectaculos in vorbe, dar un pic mai inteligent.

Fernando Alonso si Michael Schumacher sunt din nou rivali pe circuit pentru prima oara dupa 2006. La conferinta de presa din Bahrain cei doi au ingropat insa securea razboiului si au ras cu pofta, remarca fiind valabila in special in cazul lui Schumi.

Singura intrebare care imi sta insa pe limba este cine va rade la finalul cursei de duminica?

Foto: LAT Photographic

Egalitatea dintre piloti este un concept indelung aclamat de aproape toate echipele din Formula 1, insa McLaren este probabil cea mai vehementa in aceasta privinta. Nu o singura data l-am auzit pe Ron Dennis afirmand cu nonsalanta ca McLaren a oferit intotdeauna sanse egale ambilor piloti, iar Jonathan Neale, directorul executiv, nu face nici el exceptie.

In comunicatul de presa care anunta restructurarea departamentului tehnic, Neale face urmatoarea afirmatie: “Cand Button a vizitat McLaren, una dintre intrebarile sale a fost daca aceasta este echipa lui Hamilton. Raspunsul nostru a fost: Da, bineinteles ca este echipa lui Hamilton. Asa cum a fost si echipa lui Heikki Kovalainen, Fernando Alonso, Juan Pablo Montoya si Kimi Raikkonen”.

Acelasi Neale explica ulterior restructurarile de la McLaren: “Am vrut sa construim o echipa de ingineri in jurul lui Button in exact acelasi mod in care am facut cu Hamilton in 2007″.

O initiativa laudabila, insa intrebarea mea este de ce McLaren nu a creat si o echipa de ingineri in jurul lui Alonso si, ulterior, in jurul lui Kovalainen. Raspunsul il gasim relativ usor daca ne amintim de relatiile nu tocmai prietenoase dintre Alonso si oficialii McLaren, dar si de raceala existenta intre Kovalainen si echipa. Raceala inevitabila cand esti obligat sa concurezi in calificari cu mai mult combustibil decat Hamilton.

In concluzie, Ron Dennis are “dreptate”. McLaren a oferit “intotdeauna” sanse egale ambilor piloti. Astept argumentele voastre care sa contrazica aceste afirmatie.

Se spune ca in viata inveti intotdeauna din greseli, nu din victorii. Si, mai ales, ca inveti mereu din propriile greseli, nu din greselile facute de altii.

McLaren este insa pe cale sa comita aceeasi greseala pe care a facut-o in 2007, cand i-a ales drept piloti pe Fernando Alonso si Lewis Hamilton. Cauzele pentru care relatia dintre doi s-a incheiat dupa numai un sezon sunt cunoscute si au fost discutate pe larg la vremea respectiva.

Chiar daca McLaren afirma insistent ca “nu a favorizat niciodata unul dintre pilotii echipei”, lucrurile au stat cu totul altfel, iar acest lucru poate fi confirmat de David Coulthard, Fernando Alonso sau chiar Heikki Kovalainen.

Doi campioni cu pretentii

Nu stiu pe ce se bazeaza McLaren cand este increzatoare ca parteneriatul Hamilton – Button va fi unul plin de succese. Personal, anticipez o reeditare a scandalurilor din 2007 si o incercare in van a echipei de a musamaliza tensiunile care, inevitabil, vor aparea intre ultimii doi campioni mondiali.

Nu trebuie sa fii un geniu pentru a realiza ca Hamilton are pretentia de a fi considerat pilotul numarul 1 al echipei. In fond, echipa il cunoaste de la varsta de 8 ani si a petrecut deja trei sezoane in Formula 1. In plus, are experienta in a castiga garajul de partea sa in urma clinciului cu Alonso.

De asemenea, nu trebuie sa fii un geniu pentru a realiza ca Button are pretentia de a fi considerat pilotul numarul 1 al echipei. Principalul sau argument va fi, bineinteles, acela ca este campionul mondial in exercitiu. Din pacate, probabil va fi si singurul argument, pentru ca in privinta calitatilor nu poate ridica pretentii in fata coechipierului sau.

Castigatorul acestei confruntari este simplu de anticipat, chiar daca, spre deosebire de Alonso, Button are avantajul nationalitatii britanice. Crede cineva ca un pilot debutant care a castigat duelul din spatele scenei cu un dublu campion mondial poate avea probleme cu Button?

Doi piloti diferiti, un singur monopost

Adevarata problema va consta insa in dezvoltarea monopostului. Hamilton are un stil de pilotaj agresiv, in timp ce Button prefera sa abordeze un stil mai “cuminte”. In acest context, este aproape imposibil ca monopostul MP4-25 sa se muleze pe stilul ambilor piloti, prilej de noi acuzatii intre piloti ca unul dintre ei este favorizat.

Este doar o chestiune de timp pana la izbucnirea unui razboi intre ultimii doi campioni mondiali. Iar cand doi se cearta, al treilea castiga. In 2007 a fost Kimi Raikkonen. Pariaza cineva ca Fernando Alonso rade pe sub mustati de cand a aflat de transferul lui Button?