Daniel Popescu

Campanii împotriva folosirii telefonului mobil la volan există de foarte multă vreme, însă niciuna dintre acestea nu a fost realizată pe pielea unui pilot de Formula 1. Cel puţin, nu până acum.

Cei de la Williams au avut însă inspiraţia de a-l pune pe Valttery Bottas, pilotul de rezervă al echipei, să trimită un SMS în timp ce concura în simulator. Rezultatul este uşor de anticipat:

Cu ocazia asta am văzut pentru prima oară şi simulatorul echipei Williams. Oare cât va trebui să mai aşteptăm să vedem primele imagini cu simulatorul McLaren, considerat în unele cercuri drept cel mai bun din Formula 1?

Bernie Ecclestone este omul care se identifică cel mai mult cu ceea ce înseamnă în prezent Formula 1. De la configuraţia calendarului competiţional şi până la veniturile care revin echipelor din drepturile TV, totul trece mai întâi prin mâinile şi, mai ales, prin mintea britanicului, care şi-a construit o notorietate incredibilă. Probabil că nicio altă persoană nu are o importanţă mai mare pentru un sport decât celebrul Bernie, care în 28 octombrie va împlini 80 de ani.

Ce a obţinut el datorită implicării sale în Formula 1? Cred că oricare dintre voi se gândeşte la bani, putere şi succes, însă Bernie susţine din răsputeri contrariul.

Iată un fragment din ultimul interviu acordat de Ecclestone site-ului oficial al Formulei 1 (care, în caz că nu ştiaţi, se află indirect în proprietatea sa, prin intermediul Formula One Administration):

Reporter: Ne poţi spune ce înseamnă pentru tine aceste trei lucruri: bani, putere şi succes? Să începem cu banii…

Ecclestone: Înseamnă zero pentru mine.

Reporter: Putere?

Ecclestone: Zero.

Reporter: Succes?

Ecclestone: Zero. Fac doar ce cred că trebuie să fac. Dacă mă trimiţi să fac o treabă, voi face tot ce pot pentru tine. Înseamnă asta să ai succes?

Dacă ar fi să-l credem pe cuvânt, ar înseamnă că Bernie face numai acte de caritate pentru Formula 1. Singura problemă este că averea sa era estimată în 2009 la 1.67 miliarde de euro. Un miliardar pentru care banii, aşa cum susţine el, nu înseamnă absolut nimic.

Pe parcursul interviului, Ecclestone pune tot ceea ce a făcut în viaţă pe seama norocului, însă când vine vorba despre cel mai mare noroc pe care l-a avut este tranşant: “Îmi amintesc că în timpul războiului (n.r – Al Doilea Război Mondial) eram afară şi culegeam cartofi pentru a face ceva bani când un avion german s-a prăbuşit la numai câţiva metri de mine. Impactul m-a aruncat la câţiva metri depărtare, dar asta a fost tot, nici măcar nu am avut răni minore! Ăla a fost noroc!”.

Se întâmpla cel târziu în 1945, când Ecclestone nu avea mai mult de 15 ani. Unde ar fi fost Formula 1 acum dacă avionul german s-ar fi prăbuşit câţiva metri mai “precis”?

Marele Premiu al Japoniei a fost gazda unor noi discuţii privind formatul weekendurilor de cursă în Formula 1, scopul declarat al echipelor fiind, ca întotdeauna, îmbunatăţirea spectacolului.

Discuţiile au venit şi pe fondul ploii torenţiale de sâmbătă de la Suzuka, care a bulversat programul obişnuit prin amânarea calificărilor pentru duminica. În opinia mea, permanentizarea acestei soluţii nu este benefică pentru fani, însă întrucât soluţiile concrete ale echipelor lipsesc cu desăvârşire voi încerca să trasez câteva idei pentru viitor:

• antrenamentele sunt defalcate în prea multe sesiuni. Vinerea ar fi suficientă o singură sesiune de antrenamente de o oră, mai ales că în prima jumătate de ora a fiecărei sesiuni nu se întâmpla (aproape) nimic. În acest fel, vineri dimineaţa s-ar putea realiza inspecţiile FIA ale monoposturilor, conform propunerii lui Horner.

• calificările beneficiază deja de cea mai bună soluţie pentru spectacol. Ar fi însă interesant ca timpul de referinţă al calificărilor să fie realizat ca medie între toţi timpii efectuaţi în sesiunea respectivă, cu un număr minim de tururi cronometrate. Astfel, piloţii ar fi obligaţi să dea tot ce este mai bun în fiecare tur.

• cursa ar trebui scurtată de la ~300 km la 250 km sau chiar 220 km. Mizez pe principiul mai scurt şi mai intens. De exemplu, cursa de la Monza nu a fost foarte spectaculoasă, dar nici nu m-a plictisit, pentru că a durat doar o oră şi 20 de minute.

Chiar dacă este evident că nicio persoană cu influenţa asupra regulamentului Formula 1 nu citeşte acest blog, vă invit la o discuţie constructivă pe acest subiect. Cum credeţi că ar trebui să se desfăşoare un Mare Premiu de Formula 1?

În avanpremiera Marelui Premiu al Japoniei, m-am gândit că este util să ne facem încălzirea cu, probabil, cel mai spectaculos accident al weekendului.

S-a întâmplat chiar în Japonia, în competiţia Formula Nippon, şi a avut ca protagonişti nu mai puţin de patru piloţi. Un derapaj sincron, o “decolare” peste două monoposturi şi o aterizare mai puţin “moale”. Totul concentrat în de 90 de secunde în clipul de mai jos:

După o secetă cruntă de câţiva ani, Codemasters a lansat în cele din urmă F1 2010, jocul oficial al Formulei 1 bazat pe sezonul 2010. Mi-am aruncat privirea pe joc timp de aproximativ o oră şi am fost plăcut impresionat de ceea ce am văzut.

Grafica arată foarte bine din toate punctele de vedere: circuitul este redat fidel, iar informaţiile sunt afişate cu fonturi bine alese. În plus, regulamentul Formulei 1 se aplica foarte bine, astfel că inclusiv în antrenamente trebuie să utilizezi un set de pneuri prime şi un set option.

În modul carieră pe şapte ani poţi începe numai cu una dintre cele trei noi echipe din competiţie şi primeşti obiective precise. De exemplu, ca pilot Lotus, trebuie să termin calificările pe locul 20 şi cursa pe locul 18 în Bahrain.

Ca puncte negative am remarcat timpii de încărcare relativ mari, dar mai ales obligativitatea de a utiliza serviciul Games for Windows Live. Spun obligativitate pentru că, pentru a salva progresul în modul carieră, trebuie să te înregistrezi pe internet pe Games for Windows Live. Later edit: Există totuşi o metodă de a evita această problemă: la crearea contului, înainte de a trece la pasul următor, undeva jos exista opţiunea “Create local profile” (Mulţumesc CobraOnly , suburbian si Gabriel pentru tip).

Practic, în lipsa unei conexiuni la internet nu te poţi juca în modul carieră (şi aici includ şi perioadele de câteva zile când se intamnpla să-ţi “pice” netul). Ştiu, este o măsură relativ eficientă pentru combaterea pirateriei, dar producătorii de jocuri ar trebui să realizeze că şi cei care cumpără versiunea originală au de suferit.

PS: Nu sunt un împătimit al jocurilor. Ultimul titlu pe care l-am jucat cu regularitate a fost F1 Racing Championship, care aborda sezonul 1999 al Formulei 1. Poate şi de aici entuziasmul la vederea unei grafici de jocuri din 2010 comparativ cu 1999. Însă rămân la părerea ca orice fan al Formulei 1 trebuie să încerce, măcar pentru câteva ore, F1 2010.

Marţi vă povesteam despre informaţia inedită potrivit căreia România va găzdui în 2011 o cursă de AutoGP pe circuitul stradal din jurul Palatului Parlamentului din Bucureşti. Totul a plecat de la un comunicat de presă trimis de compania Bucharest Grand Prix, care afirmă că a semnat un contract ferm cu organizatorii în acest sens, invitând jurnaliştii la o conferinţă de presă pe marginea acestui subiect.

Ei bine, miercuri am avut ocazia de a asista şi de a participa activ la conferinţa de presă, concluzia fiind una dezarmantă: deşi organizatorii AutoGP par să aibă cele mai bune intenţii, compania Bucharest Grand Prix, condusă de controversatul Nic Serbu, a dat dovadă de neprofesionalism de la un capăt la altul al conferinţei.

Iată câteva exemple care mă determina să cred că avem de-a face cu un simplu joc de interese şi nu cu organizarea unei curse de AutoGP:

• comunicatul de presă este plin de greşeli gramaticale şi de ortografie, inclusiv dezacorduri intre subiect şi predictat, inclusiv în titlu!

• Nic Serbu nu ştie numele oficial al competiţiei pe care doreşte să o organizeze: pe parcursul conferinţei de presă a insistat de câteva ori ca AutoGP este unul şi acelaşi lucru cu A1GP. Când l-am întrebat de ce face această confuzie, a avut câteva ezitări şi nu a ştiut ce explicaţie să-mi ofere, moment în care a intervenit PR-ul competiţiei AutoGP, Filippo Zanier: AutoGP a cumpărat şasiurile monoposturilor de A1GP atunci când competiţia a intrat în faliment. Monoposturile actuale de AutoGP au la baza şasiurile celor din A1GP, însă au fost îmbunătăţite la nivel de pneuri, suspensii etc. Aceasta este singură şi unica legătură între cele două competiţii.

• Nic Serbu a declarat că Mihai Marinescu va concura în sezonul 2011 al AutoGP, inclusiv la Bucureşti, însă după ce a fost tras de mânecă a revenit asupra afirmaţiei, susţinând că nimic nu este semnat încă şi ca variantă de rezervă este Doru Sechelariu. Cei doi ar urma să fie evaluaţi în teste pentru a se decide cine va fi romanul care ne va reprezenta în AutoGP.

• în ciuda declaraţiilor insistente ale lui Nic Serbu, circuitul nu are omologare FIA. Aşa cum chiar Nic Serbu s-a dat de gol la un moment dat, circuitul are omologare exclusiv pentru curse de FIA GT, pentru cursele de AutoGP fiind nevoie de o nouă omologare.

• circuitul din jurul Casei Poporului ar urma să aibă parapeţi “ca la Monte Carlo”, adică glisiere de protecţie din oţel.

• numele sponsorului oficial este scris greşit: Party Pocker în loc de Party Poker, menţionându-se ca “acesta se pare că îi va lua fata lui Vodafone”, care a sponsorizat Bucharest Challenge în 2007.

• organizatorii vor achita primăriei o taxă de 500.000 de euro în 2011 şi câte 1.000.000 de euro pe an intre 2012-2014.

• costurile totoale se ridica la 8 milioane de euro şi sunt asigurate prin finanţare privată.

Acum încep lucrurile cu adevărat “serioase” care pun în mare dubiu bruma de seriozitate a proiectului pentru Palatul Parlamentului:

• Nic Serbu a avut mai multe discuţii cu Bernie Ecclestone, care i-a spus că, dacă circuitul din jurul Casei Poporului va fi mărit cu un km, ar putea găzdui curse de Formula 1

• de patru ani, Nic Serbu a demarat un proiect pentru construirea unui circuit permanent în afara Bucureştiului a cărui construcţie, potrivit comunicatului, va începe în martie 20011. Da, aşa scrie în comunicat, anul 20011, iar eu unul cred că abia atunci vom avea un circuit de F1.

• alte două circuite de Formula 1 vor fi construite în următorii ani. Nu ştim unde, însă unul dintre proiecte valorează 200 de milioane de euro, iar altul 80 de milioane de euro.

• nu în ultimul rând, italienii au avut nesimţirea de a copia proiectul lui Nic Serbu în realizarea circuitului stradal de la Roma, care va găzdui curse de F1 din 2013.

• nu mai vorbesc despre atacurile la persoana îndreptate împotriva foştilor organizatori ai Bucharest City Challenge.

Pe scurt, aceasta este povestea organizării cursei de AutoGP din 2011 şi, pe viitor, a unei curse de Formula 1. Părerea mea personală este că proiectul lui Nic Şerb este utopic şi am mari îndoieli că în 25 iulie vom asista la o cursă de AutoGP.

Dacă nu v-aţi convins, vă invit să vedeţi profesionalismul organizatorilor din comunicatul oficial de presă al evenimentului:

Bernie Ecclestone se pregăteşte încet, dar sigur, de eliminarea Marelui Premiu al Belgiei din calendar. E adevărat, este o ipoteză pur personală, dar explicaţiile sunt relativ simple.

Limitarea calendarului la 20 de Mari Premii şi introducerea a cel puţin alte trei curse în următorii trei ani vor conduce inevitabil la eliminarea unor evenimente din actualul calendar.

Consecinţa va fi una foarte simplă: ţările din afara Europei au locul asigurat în competiţie, atât din punct de vedere al contractelor actuale, încheiate în unele cazuri până în 2015-2018, dar mai ales din punct de vedere financiar, pentru că guvernele respective îşi permit (încă) să verse zeci de milioane de euro în conturile Formula One Management.

Lucrurile stau mult mai prost în Europa, întrucât criza economică a afectat programele naţionale de acest gen, iar organizatorii se văd în ipostaza de a raporta pierderi anuale semnificative. Evident, lucrurile nu pot continua aşa la infinit, iar acum aceste ţări vor fi şi mai mult sub presiune, odată cu limitarea de 20 de curse.

Cel mai mare pericol planează, în mod ironic, asupra celui mai iubit circuit din calendar: Spa-Francorchamps. Actualul contract expiră în 2012, însă organizatorii negociază deja cu Ecclestone posibilitatea de a găzdui un Mare Premiu în alternanta cu circuitul de la Nurburgring. În condiţiile în care SUA revin în calendar 2012, este evident că unul dintre actualele Mari Premii trebuie să dispară, iar Spa-Francorhamps va fi alegerea logică pentru Ecclestone.

Din păcate, va fi şi alegerea cea mai dramatică pentru milioane de fani şi pentru cei 24 de piloţi care nu vor mai gusta golurile în stomac din virajul Eau Rouge.

Pe măsură ce pătrundem din ce în ce mai serios în toamnă, apar şi primele informaţii oficiale sau mai puţin oficiale despre filmul documentar despre viaţa lui Ayrton Senna, unul dintre cei mai îndrăgiţi piloţi din istoria Formulei 1.

Până acum, am văzut două trailere, unul pentru piaţa din Japonia, altul pentru piaţa din Portugalia, însă informaţiile concrete lipsesc aproape cu desăvârşire.

Iată ce se cunoaşte până în prezent despre acest documentar:

• UPDATE 16.09.2010: Documentarul despre Senna va fi lansat în iunie 2011 în cinematografele din Marea Britanie.

• este regizat de Asif Kapadia, un britanic câştigător al unui premiu BAFTA cunoscut pentru modul în care explorează în filme viaţa unor personaje eterne (aş zice că este omul potrivit la locul potrivit)

• numele filmul nu este încă bătut în cuie. Singurul lucru cert este că titlul promoţional pentru piaţa din Japonia, tradus în engleză, sună aşa: “Ayrton Senna: Beyond the Speed of Sound“. Adică “Ayrton Senna: Dincolo de viteza sunetului”.

• în Japonia, filmul va apărea în cinematografe în 8 octombrie 2010, iar în Portugalia în 12 noiembrie 2010. Nu se cunosc datele de lansare pentru alte ţări.

• filmul cuprinde exclusiv imagini de arhivă în care apar, printre alţii, Ayrton Senna, Alain Prost, Frank Williams, Ron Dennis, Viviane Senna (sora lui Ayrton Senna), Neide Senna (mama lui Ayrton Senna) şi Jackie Stewart.

• acesta este singurul site oficial al filmului apărut până în prezent şi este dedicat japonezilor.

Pentru mine, documentarul despre viaţa lui Ayrton Senna este cel mai aşteptat film al anului. Foarte probabil, acesta va apărea şi pe marile ecrane din România, posibil mai târziu decât în alte ţări. Cu siguranţă însă voi evita să descarc filmul de pe internet, pentru că un astfel de documentar trebuie văzut obligatoriu în sala de cinema.

Prelungirea sezonului 2011 al Formulei 1 până în 27 noiembrie m-a determinat să “sap” puţin în statistici şi astfel am aflat următorul lucru: Anul 1963 1962 deţine recordul pentru cel mai târziu final de sezon din istoria Formulei 1. Ultima etapă a avut loc, atenţie, în 28 29 decembrie, chiar între Crăciun şi Revelion.

Greu de spus cum au sărbătorit piloţii şi echipele Crăciunul, având în vedere că această cursă s-a desfăşurat în Africa de Sud, acolo unde decembrie marchează începutul verii.

Cert este că, dacă intenţia lui Bernie de a avea un calendar cu 25 de curse se va adeveri, nu este exclus că piloţii să-şi primească cadourile de la Moş Crăciun inainte de ultima etapă a sezonului.

Dacă tentativele noastre de a organiza evenimente din lumea sporturilor cu motor s-au rezumat la defunctul Bucharest City Challenge din cadrul competiţiei FIA GT, Bulgaria a încercat marea cu degetul şi a abordat crema cremelor: WRC, Formula 1 şi MotoGP. La vremea respectivă i-am lăudat şi am spus “uite că până şi bulgarii sunt în stare”, însă timpul mi-a demonstrat că m-am înşelat amarnic.

Mai întâi a fost WRC: Bulgaria a avut oportunitatea unică de a găzdui o etapă din Campionatul Mondial de Raliuri. Spun unică pentru că ceea ce au văzut acolo FIA, Citroen şi Ford a fost atât de “impresionant”, încât concluzia unanimă “ar fi bine să nu revenim în Bulgaria” nu a mai mirat pe nimeni.

Cu Formula 1 a fost mai greu. Un prim plan a eşuat din motive obscure, pe baza unor datorii la bănci ale unei federaţii care nici măcar nu este recunoscută în mod oficial în Bulgaria. Al doilea plan este însă de cascadorii rasului: guvernul a minţit cu nonşalanţă că o companie arabă va construi din resurse proprii un circuit, deşi fusese refuzat elegant pentru că nu exista niciun fel de proiect. Replica a fost una pe măsură: compania respectivă nu va învesti niciodată în Bulgaria şi va face această “recomandare” tuturor partenerilor.

Tot ce le-a mai ramas bulgarilor este MotoGP: Conform unui acord preliminar semnat în 2009, Bulgaria va găzdui o etapă de MotoGP din 2012. Dacă eşuează şi în acest proiect, probabil că Bulgaria va ieşi de pe harta sporturilor cu motor pentru câteva decenii.

Privind la toate “minunile” care se petrec la sud de Dunăre, stau şi mă întreb dacă nu cumva este mai bine ca noi stăm în banca noastră şi ne rezumăm la “autostrăzi suspendate” decât să ne facem de râs pe plan internaţional.