Daniel Popescu

Unul dintre lucrurile care făceau farmecul Formulei 1 înainte de anii 2000 era rivalitatea dintre piloţi, întrucât aceştia nu ezitau să-şi arunce vorbe grele în paddock. Este suficient să vezi filmul Rush pentru a înţelege modul în care piloţi precum Niki Lauda sau James Hunt, cu personalităţi complet diferite, alegeau să practice războiul psihologic în public.

Pe măsură ce banii au căpătat o importanţă tot mai mare în Formula 1, lucrurile s-au schimbat radical, iar piloţii evită să comenteze negativ atât despre propria echipă, cât şi despre ceilalţi piloţi. Iar atunci când o fac, scăpaţi probabil pe moment din hăţişurile celor de la PR, sunt admonestaţi în public.

Totuşi, rar mi-a fost dat să citesc două declaraţii atât de contradictorii ale unui pilot pe parcursul a numai 24 de ore. Afirmaţiile făcute de Felipe Massa duminică şi luni seamănă cu cele pe care le auzim atât de des din partea fotbaliştilor români.

Duminică, după ce a fost evationat de 15.000 de fani la despărţirea oficială de Ferrari, Massa a precizat: “Când am început să concurez în karturi aveam un combinezon roşu Ferrari şi am susţinut întotdeauna echipa. Chiar şi când Ayrton Senna era la McLaren, iar Nelson Piquet la Williams, eu susţineam Ferrari”.

Luni, în comunicatul de presă care anunţă trecerea lui Massa la Williams, brazilianul a declarat: “Când eram puşti am visat mereu să pilotez pentru Williams, Ferrari sau McLaren”.

Noroc că celelalte echipe din Formula 1 nu existau pe vremea când Massa era un puşti. Altfel, ar fi trebuit să spună că a visat să concureze pentru fiecare dintre ele.

Cu ocazia împlinirii a 50 de ani de existenţă în 2013, McLaren a lansat o serie de animaţii simpatice sub numele Tooned 50. Episodul 6 al acestui serial, publicat chiar în ziua în care Sebastian Vettel devenea cvadruplu campion mondial al Formulei 1, îl prezintă pe Ayrton Senna prin intermediul vocii nepotului său, Bruno Senna.

Deloc surprinzător, Senna este portretizat bine în cadrul animaţiei, plecând de la adevărata pronunţie a prenumelui său şi până la atitudinea pe care o avea despre victorie şi înfrângere.

De altfel, nu degeaba “To be second is to be the first of the ones who lose” este unul dintre cele mai cunoscute citate ale triplului campion mondial.

Sunetul motoarelor reprezintă principala incertitudine pentru fanii Formulei 1 în sezonul 2014, ca urmare a trecerii la unităţi turbo V6 de 1.6 litri.

Deocamdată este prematur să anticipăm exact care va fi sunetul noilor motoare, însă pe Youtube a apărut recent o înregistrare audio atribuită viitorului motor Honda pentru sezonul 2015.

Totuşi, fiţi precauţi, întrucât sursa înregistrării nu este una oficială. În plus, chiar dacă înregistrarea este reală, nu vorbim despre sunetului motorului real, ci despre o înregistrare a unei unităţi aflate pe bancul de probe.

Şansele ca Ross Brawn să plece de la Mercedes la finalul acestui sezon sunt ridicate, chiar dacă echipa a negat ultimele informaţii în acest sens prin vocea preşedintelui Niki Lauda.

De altfel, britanicul a afirmat încă din vara acestui an că urmează să fie înlocuit în funcţie de Paddy Lowe, eveniment care, potrivit declaraţiilor sale, urmează să se întâmple cel mai devreme în luna ianuarie.

Sigur, probabil că Mercedes îi va propune lui Brawn să rămână la echipă într-o altă funcţie, însă este greu de crezut că acesta va accepta un rol mai puţin important decât până acum.

Presa germană speculează deja un contract între Brawn şi Honda, lucru plauzibil în condiţiile în care constructorul japonez are nevoie de o echipă de tehnicieni cât mai valoroasă pentru a dezvolta un motor cât mai performant pentru 2015. Inevitabil, au apărut informaţii că Honda ar reprezenta doar un pas înainte ca Brawn să devină directorul tehnic al celor de la McLaren în 2015. Aparent, ipoteza a fost deja exclusă de cei de la McLaren.

Şi totuşi, chiar în aceste zile, Martin Whitmarsh a anunţat că McLaren pregăteşte câteva anunţuri importante în privinţa recrutărilor în departamentul tehnic. Achiziţiile au fost deja făcute, dar nu pot fi oficializate, cel mai probabil pentru că persoanele respective nu au părăsit încă echipele pentru care lucrează.

De ce nu ar fi Brawn unul dintre aceşti recruţi prin care McLaren va atrage atenţia presei? Pentru el ar fi o nouă provocare să readucă în top o echipă cu tradiţie în Formula 1, după ce a reuşit să transforme în campioane mondiale Benetton, Ferrari şi, atenţie, Brawn GP. În plus, Brawn a fost şeful echipei Honda, care s-a retras din Formula 1 chiar înainte de dezvoltarea unui monopost competitiv. Poate că a venit momentul ca Honda să-i ofere lui Brawn o nouă şansă de a avea succes în Formula 1 cu motoare japoneze.

În aşteptarea Marelui Premiu al Coreei de Sud din 6 octombrie, începutul de săptămână a fost unul destul de liniştit în Formula 1. Totuşi, în ultimele zile am remarcat două informaţii aparent separate, dar care pot avea o legătură destul de strânsă.

Lotus are în prezent cel mai atractiv loc disponibil pentru sezonul 2014, iar până de curând Nico Hulkenberg era considerat favorit în faţa lui Felipe Massa. Totuşi, echipa a anunţat recent că amână o decizie până la clarificarea situaţiei financiare, pentru ca ulterior şeful Eric Boullier să sugereze că ar putea fi nevoit să apeleze la un pilot cu bani.

Toate aceste declaraţii indică, în opinia mea, că Lotus este încă departe de a finaliza parteneriatul cu Infinity Racing. Cu alte cuvinte, echipa are în continuare probleme de natură financiară care ar putea afecta planurile pentru viitor, întrucât Hulkenberg nu poate oferi sprijin financiar.

Problemele financiare sunt evidenţiate cel mai bine de numeroasele plecări din departamentul tehnic: directorul tehnic, directorul de aerodinamică şi directorul de CFD au plecat pe rând spre alte zări.

În tot acest context au apărut informaţiile despre intenţia lui Vitaly Petrov de a reveni în Formula 1. Aparent, rusul are marele avantaj de a putea oferi 25 de milioane de euro sub formă de sponsorizări, iar Lotus ar reprezenta alegerea ideală, mai ales că a concurat pentru echipă în 2010-2011. Sigur, performanţele echipei ar fi parţial sacrificate în cazul renunţării la Hulkenberg şi Massa, dar fără un buget consistent echipa nu ar avea mari şanse să dezvolte un monopost competitiv.

Prin urmare, nu este exclus ca Lotus să aştepte o perioadă o eventuală tranzacţie cu Infinity Racing şi, în cazul în care negocierile eşuează, să apeleze la Petrov pentru sezonul 2014.

Felipe Massa şi Nico Hulkenberg sunt cei doi piloţi care luptă pentru locul disponibil la Lotus în sezonul 2014, în condiţiile în care Romain Grosjean este practic confirmat după plecarea lui Kimi Raikkonen.

Din păcate, din diverse motive, Lotus nu are posibilitatea de a angaja un pilot de referinţă care să preia rolul de lider de la Raikkonen, astfel că este nevoită să găsească un înlocuitor cât mai apropiat de acest profil.

Teoretic, Massa este cea mai potrivită alegere pentru echipă. Are experienţă, lucru important în contextul noului regulament tehnic, şi a concurat timp de opt ani pentru una dintre cele mai celebre echipe din paddock. Problema brazilianului este că, începând din 2010, cu sau fără legătură cu accidentul de la Hungaroring, nu a reuşit să obţină performanţe majore. Practic, a fost aproape de victorie o singură dată, la Hockenheim în 2010, când i-a cedat poziţia de lider lui Fernando Alonso. În plus, Massa nu este tocmai genul de pilot autoritar care să-şi poată impune punctul de vedere la o echipă, un alt element care poate conta în decizia celor de la Lotus.

Pe de altă parte, nici Hulkenberg nu este tocmai pilotul care să-l poată înlocui pe Raikkonen. Da, a demonstrat de ce este capabil, dar este la doar al doilea sezon complet în Formula 1 şi este puţin probabil să devină rapid liderul echipei.

Practic, Lotus are de făcut o alegere între experienţa adusă de Massa şi viitorul promiţător al lui Hulkenberg.

Problema celor de la Lotus este însă că nu se pot baza nici pe Romain Grosjean ca lider de echipă. Chiar dacă este la al doilea sezon complet în cadrul echipei, francezul are încă momente în care se pierde pe circuit şi provoacă diverse incidente, iar un pilot cu un astfel de profil nu este tocmai cel mai potrivit ca lider de echipă.

Iată aşadar doar câteva motive pentru care Lotus se află într-o dilemă majoră în privinţa liniei de piloţi şi nu mă aştept ca echipa să ia prea curând o decizie finală în acest caz.

Cu mai puţin de trei săptămâni în urma scriam că ipoteza revenirii lui Kimi Raikkonen la Ferrari reprezintă o utopie, ca urmare a faptului că ar trebui să devină coechipierul lui Fernando Alonso. Iată însă că, potrivit numeroaselor speculaţii care au apărut imediat după cursa de la Monza, utopia este pe punctul de a deveni realitate.

Deşi probabil este un pic devreme (aparent, cu o zi înainte de anunţul oficial), cred că este momentul potrivit să recunosc că am greşit şi că Ferrari va risca totuşi şi îl va alege pe Raikkonen.

Este o decizie extrem de curajoasă în condiţiile în care Ferrari a avut în mod tradiţional un pilot numărul 1 şi un pilot numărul 2, iar Raikkonen nu va accepta niciodată să-i fie schimbată cutia de viteze pentru a-l promova pe grilă pe Alonso (Austin, 2012) sau să ruleze în faţa acestuia în calificări pentru a-i oferi spaniolului un avantaj aerodinamic (Monza, 2013).

De ce ar accepta Ferrari să-şi asume riscul unui conflict intern intre Raikkonen şi Alonso? Răspunsul este unul relativ simplu de ghicit: titlul constructorilor. Red Bull Racing a câştigat toate titlurile constructorilor începând din 2010 şi se îndreaptă încet, dar sigur, spre al patrulea trofeu consecutiv.

Rezultatele modeste ale lui Massa din ultimii ani par să fi convins Scuderia că unica soluţie este o echipă alcătuită din doi piloţi capabili să lupte cu regularitate pentru victorii dacă au la dispoziţie un monopost suficient de puternic sau cel puţin să fie pe podium atunci când rivalii domină autoritar (aşa cum a făcut Alonso în cea mai mare parte a timpului petrecut la echipă).

Acest lucru a fost observat imediat inclusiv de Helmut Marko, mai ales că nici măcar el nu ştie încă dacă Daniel Ricciardo are potenţialul de a se ridica măcar la înălţimea lui Mark Webber.

În acest context, o luptă echilibrată între Alonso şi Raikkonen va ajuta Ferrari să aibă mai multe şanse la titlul constructorilor. Evident, cei doi îşi vor lua puncte unul altuia, iar reversul medaliei va fi că Vettel va avea o misiune mai uşoară spre titlul piloţilor, mai ales că Ricciardo a fost adus mai degrabă ca un pilot numărul 2 decât ca un egal al germanului.

Din aceste puncte de vedere, 2014 se anunţă o reproducere fidelă a sezonului 2007, cu Alonso pentru a doua oară în rolul victimei. Îndrăzneşte cineva să meargă mai departe şi să anticipeze o plecare a lui Alonso de la Ferrari?

Spre finalul lunii august scriam că negocierile dintre Red Bull Racing şi Kimi Raikkonen au eşuat, cel mai probabil, pentru că finlandezul nu a acceptat să fie în aceeaşi echipă cu Sebastian Vettel, dat fiind statutul de care se bucura triplul campion mondial.

În acest context, Daniel Ricciardo reprezenta alegerea logică, însă nu este exclus ca germanul să aibă parte de ceva probleme, în special în calificări. Australianul a demonstrat în acest sezon că este capabil să plaseze un monopost Toro Rosso relativ modest în primele linii ale grilei de start, acesta fiind de fapt şi principalul argument pentru care a fost preferat celuilalt pilot al echipei, Jean-Eric Vergne.

În plus, el are avantajul că provine din programul Red Bull Junior. Pe de o parte, echipa poate justifica în acest fel investiţiile lui Dietrich Mateschitz în acest program, iar pe de altă parte Ricciardo cunoaşte deja echipa şi modul în care lucrează aceasta.

Totuşi, pentru Red Bull, cel mai important lucru este că şi-a asigurat viitorul. Ricciardo are la dispoziţie cel puţin un sezon pentru a se dezvolta în cadrul Red Bull Racing şi, în cazul unei plecări a lui Vettel la o altă echipă de top, să devină liderul actualei campioanei mondiale. Adică să urmeze exact traiectoria lui Vettel.

De altfel, asemănările dintre Ricciardo şi Vettel nu se opresc doar la faptul că amândoi provin din programul Red Bull Junior. De fapt, amândoi au trecut la un moment dat şi prin garajul celor de la BMW: Vettel în perioada 2003 – 2007 (Formula BMW, pilot de rezervă la BMW Williams şi pilot de rezervă BMW-Sauber), iar Ricciardo în 2006 (Formula BMW Asia).

Iar cei doi se cunosc de mulţi, mulţi ani, aşa cum demonstrează şi fotografia de mai jos:

Steve Robertson este probabil unul dintre cei mai buni manageri din Formula 1, iar acest lucru este justificat cel puţin parţial de contractele pe care reuşeşte să i le ofere lui Kimi Raikkonen: echipe de top, salarii de vârf, clauze speciale cu privire la evenimentele de PR.

Probabil însă că cea mai importantă calitate a sa este abilitatea de a profita de orice oportunitate, iar negocierile cu Red Bull Racing şi aparentele discuţii cu Ferrari sunt cele mai bune dovezi în acest sens.

Pentru Robertson nu contează că la Red Bull concurează Sebastian Vettel sau că Ferrari l-a dat afară pe Raikkonen la sfârşitul sezonului 2009, cu atât mai mult cu cât a convins Scuderia să-i plătească 17 milioane de euro pentru a-şi rezilia prematur contractul.

Evident, nimeni nu-şi face iluzii că Raikkonen ar fi acceptat să fie secundul lui Vettel la Red Bull şi probabil că acesta a fost unul dintre principalele motive pentru care negocierile au eşuat. Banii cu siguranţă nu reprezentau o problemă pentru Red Bull, iar stilul de viaţă al finlnadezului se potriveşte destul de bine cu modul neconvenţional în care se promovează producătorul de băuturi energizante.

Şi atunci, de ce să negociezi cu Ferrari când acolo este deja Alonso şi când ştii că echipa italiană este mult mai rigidă la capitolul PR decât Lotus sau Red Bull (dar poate mai puţin rigidă decât McLaren)? Pentru simplul motiv că Robertson vrea să profite de orice oportunitate. Vrea să încerce. Vrea să-i ofere lui Raikkonen cea mai bună echipă pentru anul viitor, mai ales că Lotus are unele probleme financiare şi nu-i poate garanta un monopost cu care să lupte pentru titlu.

Şansele ca Raikkonen să semneze din nou cu Ferrari sunt însă, în opinia mea, infime. Aparent, preşedintele Luca di Montezemolo se opune ideii, în timp ce alte persoane din conducere sunt interesate de finlandez fie şi numai ca o măsură disperată de a creşte şansele echipei la titlul constructorilor.

Ferrari a fost însă aproape întotdeauna o echipă care funcţionează cu un pilot numărul unu şi un pilot numărul doi. Echipa are întotdeauna prioritate chiar şi în defavoarea lui Alonso, aşa cum chiar Montezemolo l-a avertizat recent pe spaniol.

Prin urmare, un Raikkonen sau Alonso care să accepte statutul de pilot numărul doi nu reprezintă altceva decât o utopie. Toată lumea ştie asta. Inclusiv Alonso, inclusiv Raikkonen, inclusiv Robertson. Dar Robertson îşi face doar meseria şi negociază cu orice echipă de top care are locuri disponibile. Asta nu înseamnă însă că îşi face iluzii cu privire la rezultatul negocierilor.

Una dintre cele mai mari controverse cu privire la noile motoare turbo V6 de 1.6 litri care vor fi introduse în Formula 1 în sezonul 2014 este cât de rapide vor fi monoposturile. Ipoteza iniţială a fost că noile monoposturi vor fi mai lente, dar Renault susţine că situaţia se va inversa până la finalul sezonului.

Eu vă propun astăzi să trecem peste vorbe şi să analizăm un pic cifrele (sau numerele, ca să fim mai corecţi în exprimare):

• motorul aspirat V8 de 2.4 litri utilizat în prezent furnizează aproximativ 690 CP la care se adaugă 60 CP generaţi prin sistemul KERS. În total vorbim despre 750 CP.
• motorul turbo V6 de 1.6 litri care va debuta în 2014 va furniza aproximativ 550 CP la care se adaugă 160 CP generaţi de sistemul ERS (ERS-K şi ERS-H). În total 710 CP.

Prin urmare, puterea totală a unităţilor din 2014 va fi mai mică decât în prezent cu circa 5%.

Cifrele sunt, bineînţeles, aproximative, mai ales că niciun constructor nu va dezvălui puterea exactă, însă ele sunt destul de apropiate de cele reale.

Dacă luăm în calcul aceste date, ajungem uşor la concluzia că cei de la Renault ar putea avea dreptate, cel puţin privinţa diferenţei de o secundă de la începutul sezonului în favoarea actualului motor. Va fi însă foarte interesant de văzut cum vor fi îmbunătăţite motoarele pe parcursul sezonului pentru ca monoposturile să devină mai rapide, mai ales că dezvoltarea acestora este (teoretic) interzisă până în 2020.