Daniel Popescu

Mark Webber nu are nicio scuză. Sau aproape niciuna.

În momentul în care în contractul pe care îl ai cu echipa scrie negru pe alb că eşti obligat să-ţi menţii integritatea corporală pentru curse, este evident că orice încălcare a acestei clauze trebuie anunţata imediat.

Degeaba spune australianul că fractura la umăr nu i-a afectat performanţa. Din moment ce a fost nevoit să facă injecţii pentru a urca în cockpit la Suzuka este evident că lucrurile nu au fost atât de simple.

Singura lui scuză este că în perioada respectivă au existat numeroase speculaţii despre favorizarea lui Sebastian Vettel, Webber având chiar o reacţie virulentă în Brazilia. Dacă privim lucrurile din punctul ăsta de vedere, putem spune că Webber nu a anunţat echipa de accidentare pentru că s-a temut că favorizarea lui Vettel va deveni şi mai clară în finalul sezonului.

Pe de altă parte, cred că în acest moment Red Bull Racing îi poate rezilia contractul lui Webber, pentru că pilotul a încălcat una dintre clauzele acestuia. Nu cred că se va întâmpla aşa ceva, însă în mod cert situaţia nu-l va ajuta pe australian în 2011.

Şi când te gândeşti că totul a plecat de la dezvăluirile publicate într-o carte…

Formula 1 este în general un sport care ne oferă multe surprize în fiecare an, surprize care ne fac să aşteptăm sezonul următor cu un interes şi mai mare. Dar nu cred că a existat vreodată un sezon în care două echipe să concureze cu acelaşi nume, cu aceleaşi motoare şi cu aceleaşi culori. Spre asta ne îndreptam în prezent: un sezon în care două dintre cele 12 echipe vor fi Lotus Renault GP şi Team Lotus Renault.

Partea proastă în toată această poveste extrem de complicată este că fiecare are dreptate în anumite privinţe.

• Team Lotus Renault utilizează acest nume într-un mod perfect legitim, după ce şeful Tony Fernandes a achiziţionat licenţa pentru numele Lotus în 2009 de la David Hunt, fratele fostului campion mondial James Hunt. La rândul său, David Hunt a cumpărat drepturile Lotus pentru Formula 1 la scurt timp după ce clasica echipă Team Lotus a dat faliment în anii ‘90.

• Lotus Renault GP are la rândul ei dreptul de a utiliza acest nume. În fond, vorbim despre constructorul britanic Lotus, care are tot dreptul să-şi promoveze numele în Formula 1 după ce a cumpărat acţiuni la Renault F1 Team. Iar constructorul britanic Lotus are la rândul său o anumită moştenire, inclusiv în sporturile cu motor, inclusiv în Formula 1.

MAI COMPLICAT DECÂT COMPLICAT

Credeţi însă ca situaţia se rezumă la atât? Nicidecum, este chiar şi mai complicat. Constructorul britanic Lotus este deţinut în proporţie de 100% de constructorul malaezian Proton. Teoretic, băieţii de la Proton au tot interesul să convingă Team Lotus Renault (în tribunal sau prin mica înţelegere) să nu mai utilizeze acest nume.

Practic, e mai greu, pentru ca Team Lotus Renault este deţinută de un consorţiu de companii de stat din Malaezia condus de Tony Fernandes. Din pură întâmplare, malaezianul Tony Fernades a fost desemnat cu numai câteva zile în urma Omul de afaceri al anului de către revista Forbes Asia. Cu alte cuvinte, popularitatea lui Fernandes în Malaezia este suficient de mare pentru ca malaezienii de la Proton să nu-l atace sub centură. Deci, este şi un meci Malaezia vs. Malaezia.

CÂND DOI SE CEARTĂ, NIMENI NU CÂŞTIGĂ

Situaţia actuală este contraproductivă pentru ambele echipe, pentru că generează un adevărat haos pentru fanii Formulei 1. Fanii obişnuiţi vor fi extrem de derutaţi când vor vedea cele 4 monoposturi şi mulţi nu vor avea răbdare să asculte argumentele celor două părţi. Iar fanii cu adevărat pasionaţi vor fi la fel de nemulţumiţi că două branduri precum Lotus şi Renault au ajuns într-o situaţie absolut penibilă.

SOLUŢIA

În prezent, cea mai simplă soluţie ar fi ca Tony Fernades să renunţe pur şi simplu la numele Lotus, eventual prin vânzarea drepturilor de proprietate intelectuală pentru numele Lotus în Formula 1 chiar celor de la Lotus. Însă Fernandes nu poate renunţa atât de uşor la acest proiect început în 2009, în special pentru că Team Lotus s-a bucurat de o popularitate importantă în acest an tocmai datorită numelui.

Singura parte bună este ca, dacă îşi va schimba numele, Team Lotus va rămâne cu Mike Gascoyne, motoare Renault şi cutii de viteze Red Bull. Comparativ cu Virgin Racing şi Hispania Racing, echipa de la Norfolk demonstrează că-şi merită locul pe grila de start.

Pe lângă cele două titluri mondiale, Red Bull Racing a câştigat şi simpatia fanilor neutri ai Formulei 1 pentru modul în care a abordat lupta pentru titlul mondial fără ordine de echipă, spre deosebire de rivalii de la Ferrari. Capitalul de imagine joacă un rol important pentru un producător de băuturi energizante precum Red Bull, care a vândut 3.9 miliarde (!) de doze în primele 10 luni ale acestui an.

Şi totuşi, frustrările lui Mark Webber de la Istanbul şi Silverstone privind favorizarea din umbră a lui Sebastian Vettel nu au fost pur întâmplătoare. Şi, de altfel, nici măcar singulare. Cu 6 ani în urmă, pe vremea când începea să-şi construiască un nume în formulele inferioare, Vettel a fost protejat direct de Red Bull la echipa Mucke Motorsport în Formula BMW.  Unul dintre coechipierii săi din sezonul 2004 al Formulei 1 BMW a fost Dominik Jackson, care a povestit două episoade care evidenţiază statutul de care s-a bucurat Vettel încă de la începutul carierei sale.

EPISODUL 1 – PARALELĂ CU SCANDALUL SILVERSTONE

Primul episod seamănă, într-o oarecare măsură, cu ce a păţit Webber la Silverstone, când Red Bull a decis să-i ofere lui Vettel singură aripă fata de specificaţie nouă în calificări şi cursă, deşi germanul îşi distrusese propria componentă în antrenamente.

“Testele premergătoare sezonului 2004 au avut loc la Hockenheim şi eram în mod constant mai rapid decât Vettel. Pe parcursul testului am simţit că toate eforturile se îndreaptă spre Vettel şi sentimentul general în echipă era negativ, chiar dacă unul dintre piloţii săi era cel mai rapid. Înainte să plec am înregistrat seriile motorului şi şasiului meu şi, când am ajuns la prima cursă două săptămâni mai târziu, schimbaseră şasiul”, povesteşte Jackson pentru publicaţia Autosport.

EPISODUL 2 – COECHIPIERUL CÂŞTIGĂ, NIMENI NU SE BUCURĂ

Nu puţini au fost cei care au observat răceala oficialilor Red Bull la victoriile lui Webber şi exuberanţa acestora când Vettel trecea primul linia de sosire. Ei bine…

“La Nurburgring am obţinut pole position-ul, iar Vettel a fost atât de supărat încât a ignorat steagul cu pătratele şi a încercat din nou. Când am revenit în paddock, aproape întreaga echipă a încetat să mai vorbească cu mine. A fost o situaţie neconfortabilă. M-am calificat în pole, dar a existat o reacţie negativă”, a povestit Jackson.

Cu alte cuvinte, nici măcar cei de la Red Bull nu sunt curaţi ca lacrima când vine vorba de favorizarea unui pilot.

Vestea că Daniel Ricciardo va concura pentru Toro Rosso în antrenamentele libere din sezonul 2010 este una încurajatoare pentru toţi cei implicaţi în Formula 1, mai puţin pentru Sebastien Buemi şi Jaime Alguersuari.

Oficial, Buemi şi Alguersuari au contracte cu Toro Rosso pentru sezonul 2011, însă jurnaliştii de la Autosport au strecutat în mai multe ştiri informaţia că înţelegerile respective sunt valabile în realitate doar pentru prima jumătate a anului. Ceea ce sugerează că poziţionarea lui Ricciardo ca pilot în antrenamente nu înseamnă altceva decât că Toro Rosso îl pregăteşte pe australian pentru debutul în Formula 1 la Marele Premiu al Germaniei.

De altfel, echipa a apelat la o strategie oarecum asemănătoare în 2009, când Alguersuari l-a înlocuit pe Sebastien Bourdais în Ungaria fără ca măcar să piloteze vreun tur în Formula 1. Ricciardo se va afla însă într-o postură mult mai bună, pentru că a efectuat deja două sesiuni de teste în Formula 1 la care se vor adăuga alte 10 sesiuni de antrenamente.

Potrivit aceloraşi jurnalişti de la Autosport, pilotul aflat în pericol să piardă locul la STR este Buemi. Greu de spus din exterior dacă elveţianul a fost mai slab decât Alguersuari, rezultatele celor 2 fiind aproximativ egale, motiv pentru care, teoretic, echipa poate lua o decizie corectă pe baza mult mai multor factori.

Pe de altă parte, dacă testele din timpul sezonului rămân interzise, nu ar fi mai mult decât onorabil ca FIA să oblige echipele prin regulament ca pilotul de rezervă să participe la cel puţin o sesiune de antrenamente din cadrul fiecărui Mare Premiu?

Kamui Kobayashi este considerat unul dintre cei mai talentaţi piloţi din Formula 1 încă de la debutul său din 2009 petrecut pe circuitul de la Interlagos. Japonezul a intrat în inimile fanilor datorită spiritului său bătăios, fiind unul dintre piloţii cu cele mai multe depăşiri din competiţie.

Ajutat de multe ori de strategiile prin care a amânat intrarea la boxe pentru schimbul de pneuri până spre finalul curselor, Kobayashi a glumit susţinând că secretul depăşirilor constă în… naţionalitatea sa: “Depăşesc pentru că sunt japonez şi am ochi mici, aşa că nu-i pot vedea pe ceilalţi piloţi”. Rugat să răspundă serios la întrebare, japonezul a rămas oarecum fără replică: “Dacă simt că pot depăşesc pur şi simplu o fac. Asta este tot, nu exista niciun secret”.

Cu secret sau fără secret, Kobayashi poate fi considerat cel mai bun debutant în Formula 1 din 2010. Sau Nico Hulkenberg i-a luat “faţa” prin pole position-ul de la Interlagos? Hmm, greu de spus…

Via | Sauber Motorsport

Scandalul izbucnit recent intre echipa Lotus Racing şi constructorul britanic Lotus Cars este confuz pentru cea mai mare parte a fanilor din Formula 1. Incertitudinile privind sezonul 2011 sunt şi ele cel puţin la fel de mari, existând şanse teoretice ca grila de start să aibă două echipe Lotus care concurează cu motoare Renault.

Pentru a face puţină lumină în acest caz, a apărut din neant site-ul SaveTeamLotus. Cei care l-au realizat nu şi-au dezvăluit identitatea, însă după toate aparenţele site-ul a fost înregistrat de David Hunt, care a deţinut licenţa pentru numele Lotus pentru Formula 1.

Povestea pe care o găsiţi pe SaveTeamLotus explică succint conflictul dintre cele două părţi, motiv pentru care dacă vreţi să aflaţi concret cum stau lucrurile vă invit să citiţi materialele publicate.

Mircea a explicat duminică seară, la cald, motivele pentru care Sebastian Vettel a meritat să devină campion mondial. Au fost, dacă vreţi, câteva motive mai degrabă sentimentale, legate de evenimentele de pe circuit şi din afara lui şi despre modul în care unele echipe înţeleg să abordeze competiţia.

Pentru a nu risca să mă repet, am ales să vă prezint succint câteva argumente bazate pe cifre pentru care germanul merită să fie cel mai tânăr campion mondial din istoria Formulei 1:

• a câştigat 5 curse, la fel de multe precum Alonso

• a plecat de 10 ori din pole position, adică în peste 50% din etapele sezonului 2010

• a fost pilotul cel mai afectat de defecţiuni tehnice ale monopostului. De 4 ori nu a reuşit să puncteze, iar după primele două etape avea doar 12 puncte în loc de 50. Exclusiv din motive tehnice

• a câştigat 3 dintre ultimele 4 curse, iar cea care lipseşte este Coreea de Sud, unde era lider cu 9 tururi înainte de final. Asta pentru cei care susţin că Alonso a fost performerul finalului de sezon

Pe lângă toate aceste motive, pe care le voi detalia marţi într-un articol despre drumul lui Vettel spre titlu, există şi alte argumente strict subiective:

• nu poţi emite pretenţii la titlu când eşti incapabil să depăşeşti un pilot net inferior ca talent şi net dezavantajat ca monopost.

• nu poţi emite pretenţii la titlu când eşti incapabil să te apropii de pilotul din faţa ta, care la rândul său nu poate depăşi

Şi poate cel mai important argument sentimental este reacţia absolut senzaţională pe care a avut-o după ce a trecut linia de sosire:

Sau poate dorinţa de a ajunge ca Schumacher la frageda vârstă de 10 ani?

Citind comentariile de aici, îmi dau seama că, cel puţin pe plaiurile mioritice, cei de la Red Bull vor fi consideraţi impocriti dacă Vettel îl va transforma pe Webber în campion. Tocmai de aceea, cred că sunt necesare câteva lămuriri.

Red Bull Racing a fost singura echipă care a criticat în mod public ceea ce s-a întâmplat la Hockenheim şi a anunţat deja că nu va apela ordine de echipa în Abu Dhabi. Teoretic, Sebastian Vettel va fi singurul care va decide dacă îl ajuta sau nu pe Mark Webber.

În practică, lucrurile sunt puţin mai nuanţate.

VETTEL CUNOAŞTE MIZA JOCULUI

Nu cred că îşi imaginează cineva că Vettel va trece primul linia de sosire cu Webber şi Alonso în spatele său. Indiferent de animozităţi, Vettel îi va ceda victoria lui Webber pentru că Red Bull să câştige titlul piloţilor. As simple as that. Cu alte cuvinte, Vettel ştie ce are de făcut dacă se va regăsi în situaţia de mai sus şi, tocmai de aceea, Red Bull Racing nu trebuie să-i dea ordin de echipă.

Dacă scenariul din Abu Dhabi 2010 ar fi avut loc undeva prin anii ‘50-’60, lucrurile ar fi fost mult mai complicate. În lipsa convorbirilor radio pilot – echipă, Vettel nu ar fi avut de unde să ştie configuraţia clasamentului decât, eventual, prin intermediul pancartelor pe care uneori le mai vedem şi astăzi. Cum însă trăim în epoca tehnologiei, tot ce are de făcut Red Bull este să-i transmită lui Vettel în ultimul tur ceva de genul: “Seb, eşti pe primul loc, Mark este pe locul 2, iar Fernando pe locul 3″. Nu, nu este ordin de echipă, dar Vettel ştie ce are de făcut.

PARALELA HOCKENHEIM – ABU DHABI

O parelela intre Hockenheim şi Abu Dhabi va fi complet irelevantă. Una este să impui un ordin de echipa în cursa 11 din 19 când ambii piloţi ai echipei au şanse matematice la titlu şi cu totul altceva când eşti în ultimul tur al sezonului şi numai unul dintre piloţi poate deveni campion. Deşi vorbim de acelaşi lucru, condiţiile iniţiale ale problemei sunt cele care fac diferenţa.

CONCLUZIE

Întrebarea care ar trebui să stea pe buzele tuturor dacă Vettel – Webber – Alonso va fi ordinea în Abu Dhabi nu este “Îi va ceda Vettel victoria lui Webber?”, ci “Când îi va ceda Vettel victoria lui Webber?”.

Pe de altă parte, nu pot să nu mă gândesc că toate speculaţiile astea s-ar încheia dacă Webber l-ar învinge pe Vettel în calificări.

În vâltoarea evenimentelor din cursă de la Interlagos, sau mai bine zis a absentei anumitor evenimente, am trecut nepermis cu vederea peste performanţa realizată de Nico Hulkenberg în calificări. Formula 1 a fost frecvent martora unor performanţe similare care au scos temporar în evidenţă un pilot, însă de data aceasta lucrurile sunt mult mai complicate decât par la prima vedere.

Nico Hulkenberg nu este un anonim. Până să ajungă în Formula 1, a câştigat fiecare competiţie în care a concurat, astfel că postura de pilot care pleacă din pole position nu a fost deloc una nouă pentru el. A fost, mai degrabă, o readucere aminte a vremurilor bune de altădată.

Pentru cei care încă mai erau sceptici, Hulkenberg a demonstrat sâmbătă că îşi merita cu prisosinţă locul în Formula 1. Când reuşeşti să-l învingi de 6 ori în calificări pe cel mai experimentat pilot din istoria Formulei 1 având la dispoziţie exact acelaşi monopost şi, mai ales, când profiţi de cunoştinţele acestuia pentru a-ţi îmbunătăţi propriile rezultate, nu cred că mai încape îndoială: Nico Hulkenberg trebuie să răspundă prezent pe grila din Bahrain.

Şi totuşi, în momentul în care ştii că Royal Bank of Scotland şi Philips nu vor mai pompa nicio liră sterlină în echipă de la 1 ianuarie, tinzi să neglijezi talentul în favoarea banilor, indiferent de unde provin aceştia. Iar în cezul celor de la Williams, banii provin de la Pastor Maldonado, care a avut norocul (?) să se nască în Venezuela pentru a fi susţinut de producătorul naţional de petrol.

În condiţiile în care Williams are nevoie de experienţa lui Barrichello, este evident că Hulkenberg trebuie sacrificat. Pe de altă parte, Williams realizează că germanul ar putea reprezenta pilonul de bază al echipei după retragerea brazilianului şi speră să-l menţină aproape.

Soluţia pe care o analizează Williams în prezent, cu împrumutul pe un sezon la Hispania, pare în acest context una ideală. Sau, mai bine spus, cel mai bun compromis pe care îl poate face Williams. În primul rând, pentru că Hulkenberg pur şi simplu nu are unde să se ducă, toate echipele având deja liniile de piloţi formate sau în curs de formare cu candidaţi bine stabiliţi. În al doilea rând, pentru că ar fi foarte frumos pentru Formula 1 ca Williams să revină acolo unde îi este locul, iar Hulkenberg pare capabil să facă faţă unui asemenea task.

Singura întrebare este dacă Hulkenberg va reuşi să supravieţuiască provocării de a concura un sezon întreg pentru o echipă precum Hispania Racing fără să aibă garanţia că va reveni la Williams în 2012. Lipsa de rezultate şi, mai ales, pilotajul în coada plutonului depăşit de 2-3 ori pe cursa de piloţii de top nu reprezintă tocmai un mod încurajare, iar frustrările ar putea lua loc rapid entuziasmului arătat după obţinerea pole position-ului. Iar de aici şi până la căderea în anonimat este doar un pas.

Depinde doar de el. Iar dacă va trece cu bine peste o asemenea perioadă, ne putem aştepta la lucruri frumoase din partea lui în viitorul aproapiat.

Chiar dacă ordinea Vettel – Webber – Alonso din Marele Premiu al Braziliei s-a menţinut pe parcursul ultimelor 90% dintre tururi, trebuie să mărturisesc că rezultatul final al cursei a fost, pentru mine, unul surprinzător.

Cei care în timpul cursei au aruncat un ochi şi asupra contului meu de Twitter ştiu probabil la ce mă refer. Am fost ferm convins că Red Bull va apela la ordine de echipă, în special în momentele în care diferenţa dintre Vettel şi Webber scăzuse gradual cu 0.3 secunde pe tur până la 1.5 secunde.

M-am înşelat, însă nu ştiu dacă trebuie să-i felicit sau să-i critic pe cei de la Red Bull pentru modul în care gestionează această luptă pentru titlu. Poziţia mea referitoare la ordinele de echipa mi-a atras nenumărate critici după evenimentele de la Hockenheim, însă chiar şi în aceste condiţii nu sunt convins că Red Bull a luat cea mai bună decizie.

Pentru Formula 1 ca sport, ceea ce face Red Bull este minunat: promovează lupta deschisă intre coechipieri. Când o echipă este capabilă să domine campionatul în maniera în care a făcut-o Red Bull în 2010, o asemenea tactică asigură, până la urmă, spectacolul şi imprevizibilul în campionat. Iar fanii Formulei 1, indiferent de echipa de suflet, exact asta îşi doresc: spectacol şi luptă de egal la egal.

Pentru Formula 1 ca afacere, ceea ce face Red Bull este groznic: da, Dietrich Mateschitz tocmai calculează câţi bani va primi în cont pentru titlul constructorilor, însă pentru fani prestigiul unui titlu mondial la piloţi este mult mai important. Iar Red Bull este pe cale să-l piardă în faţa unei echipe care a aruncat toată ouăle într-un singur coş.

Iar faptul că Red Bull se încăpăţânează să adopte aceeaşi filosofie şi în Abu Dhabi este o dovadă că Horner nu este ipocrit. Pur şi simplu, principiul “cel mai bun să câştige” este mai important pentru el decât orice altceva.

Indiferent dacă ne place sau nu ce se întâmplă, dacă suntem de acord sau nu cu ce se întâmpla, trebuie să respectăm decizia Red Bull. Red Bull merită respect pentru simplul motiv că, într-un sport în care banii dictează interesele, există câţiva “nebuni” ce alcătuiesc o “echipă de petrecăreţi” care încearcă să demonstreze că titlul mondial în Formula 1 se poate câştiga şi altfel.

Deşi foarte asemănătoare, între cele două fotografii de mai jos există o diferenţă majoră. Una de filosofie. Iar eu unul prefer să-l văd frustrat pe Webber pentru că nu este favorizat decât să-l văd trist pe Massa că nu i se acorda aceeaşi şansă cu Alonso.