Red Bull şi teoria conspiraţiei

Amatorii de senzaţional au un nou motiv de bucurie cu numai câteva zile înainte de Marele Premiu al Marii Britanii. Asta pentru că după episodul Hamilton – Alonso de la Valencia, cursa de la Silverstone ne va introduce în atmosfera duelului fratricid dintre Vettel şi Webber.

“Vinovată” de această situaţie este chiar echipa austriacă, care a decis ca Mark Webber să utilizeze la Silverstone şasiul folosit de Sebastian Vettel în primele şase curse ale sezonului. Dacă va mai amintiţi, Vettel a obţinut rezultate modeste la Barcelona şi Monaco comparativ cu Webber, iar echipa a constatat ulterior ca monopostul are anumite defecţiuni tehnice.

Ei bine, de aici poate începe teoria conspiraţie. Sunt foarte curios să aflu câte publicaţii şi câţi fani vor acuza Red Bull Racing de favorizarea lui Vettel. Pentru acestea / aceştia nu va conta că Red Bull Racing a remediat defecţiunile tehnice ale şasiului şi nici ca acesta este şasiul cu care Vettel a câştigat Marele Premiu al Malaeziei. Va conta doar ca Vettel a fost nemultimit de şasiu în două curse şi că acesta i-a fost “păsat” lui Webber sub pretextul accidentului de la Valencia.

***

Şi pentru că tot a venit vorba de Webber şi teoria conspiraţiei, iată o dovadă clară ca unele publicaţii născocesc scandaluri pentru a atrage atenţia:

La finalul cursei de la Valencia, Heikki Kovalainen a scris pe Twitter că, citez: “Shame about the race, Mark ran in to me, not more to say. Glad he’s ok tho it’s another proof of F1 safety. Now time to move on again…” (Păcat de cursă, Mark a intrat în mine, nu am mai mult de zis. Mă bucur că este ok, iar asta este o nouă dovadă a siguranţei din F1. Acum e timpul să mergem mai departe).

Băieţii de la Marca au preluat declaraţia şi au tradus-o adaptat-o după bunul lor plac. Rezultatul: “I’m embarrassed by Webber’s attitude în the race. He went after me”. (Mi-e jenă de atitudinea lui Webber din cursă. A intrat în mine).

Iar traducerea din spaniola în engleză a fost realizată de Pablo Elizande, redactor la publicaţia Autosport născut în Spania, după cum îl “trădează” şi numele.

Frustrarea lui Alonso

“Am fost martorii unuia dintre cele mai negre capitole din istoria modernă a Formulei 1″.

“Decizia comisarilor de cursă în privinţa lui Hamilton este de toată jena! Hoţii de la McLaren au revenit la practicile murdare”.

Acestea sunt doar două dintre reacţiile fanilor Ferrari după incidentul cu Safety Car-ul de la Marele Premiu al Europei, pe care Scuderia le-a publicat cu o plăcere debordantă chiar pe site-ul său oficial (!).

La 24 de ore de la petrecerea evenimentului, cred că putem discerne mult mai bine ceea ce s-a întâmplat pe circuit. Pentru cei care au ratat cursa, iată secvenţele incriminate de Ferrari (scuze pentru calitatea precară a imaginii, băieţii de la FOM îşi fac treaba excelent când vine vorba de drepturile de autor):

  • Hamilton a încălcat regulamentul în momentul în care a depăşit Safety Car-ul. Nu exista NICIUN dubiu în această privinţă
  • În momentul în care a trecut peste a doua linie a Safety Car-ului, Hamilton era la câţiva metri în spatele maşinii de siguranţă. În mod aproape sigur, Hamilton şi-a dat seama că este prea târziu pentru a depăşi Safety Car-ul. Cu alte cuvinte, a încălcat regulamentul în mod DELIBERAT
  • Conform regulamentului, Hamilton a primit o penalizare de tip drive-through

Acestea sunt faptele. Unde este manipularea rezultatelor de care vorbeşte Ferrari şi, în special, Fernando Alonso? Hamilton a greşit (mai mult sau mai puţin intenţionat, dar asta este complet irelevant) şi a plătit pentru fapta sa CONFORM regulamentului. Singurul lucru care li se poate imputa comisarilor este ca între săvârşirea infracţiunii şi dictarea penalizării au trecut 10 tururi. 10 tururi în care Hamilton şi-a creat un avans suficient de mare în faţa lui Kobayashi pentru a reveni pe pistă pe locul 2.

Reacţia celor de la Ferrari şi modul în care insista pe această falsă problemă demonstrează cât de mare este frustrarea în sânul italienilor. Alonso a demonstrat din nou cât este de abil şi a reuşit să distragă atenţia de la rezultatele modeste din Valencia către McLaren, iar reacţia pe care a avut-o în cockpit în timpul cursei este mai mult decât elocventă în acest sens.

De mai bine de 24 de ore toată lumea discută despre fapta lui Hamilton, dar nimeni nu spune că Ferrari nu a reuşit să lupte pentru victorie sau să se apropie de performanţele celor de la McLaren şi Red Bull. Nimeni nu spune că McLaren a câştigat cu fix 50% mai multe puncte decât Ferrari în acest sezon şi că, dacă vor continua în acest ritm, cei de la Ferrari se vor autoexclude cât de curând din lupta pentru titlu.

Starea de echilibru

Chiar dacă circuitul de la Valencia nu a oferit curse spectaculoase în cele două ocazii în care a găzduit Marele Premiu al Europei, cred că avem suficiente motive pentru a aştepta cu nerăbdare desfăşurarea ostilităţilor, pentru că:

Iată aşadar cel puţin trei motive pentru care lupta pentru victorie se anunţă foarte echilibrată. Se încumetă cineva la un pronostic?

Podiumul campionilor

Se spune că pentru a câştiga o cursă de Formula 1 trebuie să ai talent şi/sau să beneficiezi de un monopost foarte competitiv care să-ţi suplinească deficienţele. Poate tocmai de aceea, cel puţin teoretic, piloţii valoroşi ar trebui să ocupe contant locuri pe podiumul de premiere.

Ei bine, realitatea este cu totul diferită şi am aflat asta în mod matematic după Marele Premiu al Canadei. Pentru prima oară din 1991, podiumul de premiere al unei curse de Formula 1 a fost ocupat în totalitate de campioni mondiali: Lewis Hamilton, Jenson Button şi Fernando Alonso.

Ultima oară se întâmplase la Marele premiu al Statelor Unite de la Phoenix din urmă cu 19 ani, atunci când Ayrton Senna a fost acompaniat pe podium de Alain Prost şi Nelson Piquet.

Bancul zilei

Ar suna cam aşa:

Întrebare: Cum poate Red Bull să evite un nou incident pe pista intre Webber şi Vettel, dacă cei doi pleacă în cursa de pe locurile 2 şi 3?

Răspuns: Îi schimbi lui Webber cutia de viteze şi-l retrogradezi cu 5 poziţii pe grila de start.

Context.

Vettel şi Webber s-au împăcat…

…până la proba contrarie!

Oficial, conflictul dintre Vettel şi Webber de după Marele Premiu al Turciei s-a încheiat. De fapt, dacă este să ne luăm după ultimul lor comunicat de presă, acest conflict nici măcar nu a existat.

Red Bull vrea să ne facă să credem că totul este în regulă şi că ceea ce am văzut în Turcia a fost doar un accident izolat. Din păcate pentru ei, probabil că nimeni nu îi crede.

În ultimii 2 ani, Red Bull Racing a reuşit să-şi creeze o imagine aparte în Formula 1 pe baza celebrului spirit Red Bull care “îţi dă aripi”. Alături de sora mai mică Toro Rosso, Red Bull a fost întotdeauna (singura) echipa care a dat o tentă umoristica în aproape toate comunicatele de presă şi echipa în cadrul căreia Vettel şi Webber păreau că sunt foarte fericiţi.

Totul s-a schimbat în Turcia. Câţiva susţin că a fost doar un incident şi ca nimeni nu este perfect. S***t happens, cum a explicat şi Red Bull în comunicatul de presă. Cei mai mulţi însă consideră ca Turcia a dezvăluit adevărata faţă a team-ului lui Christian Horner, şi anume o echipă care îl favorizează pe Vettel.

Vettel care, să nu uităm, este considerat deja viitorul Schumacher. Talent are din plin, dar rămâne de văzut dacă îl va imita pe septuplul campion mondial şi în ceea ce priveşte caracterul şi pretenţiile pe care le are în fata coechipierilor săi.

Vinovăţia lui Vettel

Incidentul dintre Webber şi Vettel din Marele Premiu al Turciei a dat naştere unor discuţii foarte interesante pe Automarket (aici, aici, aici si aici). Evident, opiniile variază foarte mult şi, nu de puţine ori, sunt chiar radicale. Pentru a avea însă o imagine cât mai corectă, cred că cel mai bine este să ne punem în pielea ambilor piloţi şi să vedem cum am fi reacţionat noi.

Ce aş fi făcut dacă eram în locul lui Vettel

Sunt pe locul 2, la câteva lungimi de undă în urma coechipierului meu Webber. În spate, Hamilton reuşeşte să se ţină foarte aproape de mine, deci există un pericol real să fiu atacat. Cea mai bună apărare este atacul, aşa că dacă am ocazia îl voi ataca pe Webber.

Iar ocazia apare în turul 40, undeva în ultimul sector, înaintea unui viraj de stânga. Accelerez la maxim, pe interior, pe partea murdară a circuitului. L-am depăşit cu o jumătate de monopost pe Webber, dar trebuie să frânez şi să virez puţin dreapta pentru a intra pe traiectoria ideală. Webber are loc să se dea puţin la dreapta. Plus că, vorba aia, suntem coechipieri. Dar, ooops, Webber să nu dă mai în dreapta şi nu-mi face loc, aşa că ratez traiectoria ideală în viraj şi australianul îşi menţine prima poziţie. Trebuie să mă mulţumesc cu locul 2.

Ce aş fi făcut dacă eram în locul lui Webber

Sunt pe primul loc, iar Vettel pune presiune pe mine. Trebuie să fac faţă atacului şi să obţin a treia victorie consecutivă. În felul ăsta, mă voi distanţa de Vettel în campionat şi voi avea un ascendent moral în faţa lui.

Dar… ce se întâmplă? Vettel mă atacă pe interior, e deja cu jumătate de monopost în faţa mea. Dar el concurează pe partea murdară a pistei şi nu va putea lua corect virajul la stânga, aşa că sunt în avantaj. Da, este coechipierul meu şi aş putea să mă dau puţin la dreapta pentru a-i face loc, dar asta ar însemna să-i ofer primul loc pe tavă. Avem şanse egale în echipă, aşa că dacă vrea să câştige cursa trebuie să muncească puţin şi să dovedească că merită, nu să o primească pe tavă din partea mea. În fond, eu am câştigat ultimele două curse…

Concluzie

Sigur, rândurile de mai sus sunt pur imaginare şi este greu de crezut că un pilot se poate gândi la atât de multe lucruri în astfel de momente. Dar cred că în acest fel putem înţelege cel mai bine de ce Vettel este singurul vinovat pentru incidentul din Turcia. Pentru că, în opinia mea, Vettel nu trebuia să vireze la dreapta decât dacă Webber îi făcea loc. Iar în momentul în care a virat la dreapta, Vettel şi-a asumat riscul unui accident.

Vettel este unul dintre cei mai talentaţi piloţi din actuala generaţie şi, cu riscul de a mă repeta, un viitor campion mondial. Putem să-i iertăm atitudinea de pe pistă în duelul cu Webber, pentru că nimeni nu este perfect, cu atât mai puţin un pilot care mai are încă multe de învăţat în Formula 1 la cei numai 23 de ani ai săi. Ce nu ar trebui însă să iertăm este atitudinea de la finalul cursei, când nu şi-a recunoscut propria greşeală.

Pentru că părerile despre acest caz au fost totuşi atât de diferite, haideţi să facem o statistică prin următorul sondaj:

Fastul de la Monaco

Marele Premiu al statului Monaco are un statut aparte în calendarul competitonal şi depăşeşte cu mult graniţele unei simple curse de Formula 1. De fapt, cursa de Formula 1 vine mai mult ca o completare la toate evenimente fastuoase care au loc în paddock, pe iahturile din port şi în alte locuri de distracţie.

Cei de la Force India au decis să împărtăşească cu fanii o parte dintre aceste evenimente. Veţi vedea ca, în clipul de mai jos, mai importante au fost evenimentele caritabile la care au participat Sutil şi Liuzzi şi mai puţin performanţele de pe circuit. Asta chiar dacă Force India a câştigat puncte cu ambii piloţi, o performanţă de neimaginat cu numai câteva luni în urmă.

Depăşirea lui Schumacher, (ne)regulamentară

Am avut nevoie de şase curse pentru a înţelege că Michael Schumacher şi-a păstrat instinctele de campion, deşi a lipsit trei sezoane din Formula 1. Dar modul în care a efectuat depăşirea în ultimul viraj spune multe despre determinarea de care dă dovadă germanul, mai ales că în faţa sa era Fernando Alonso, un alt pilot cu reale calităţi demonstrate de cele două titluri mondiale.

Scena depăşirii a ridicat însă numeroase semne de întrebare în privinţa regulamentului.

Ce s-a întâmplat: În turul 78, Safety Car-ul a stins luminile, semnalizând astfel că va intra în pitlane la finalul turului, care era de altfel şi ultimul al cursei.

Conform articolului 40.13 din Regulamentul Sortiv al Formulei 1, orice depăşire este interzisă: “Dacă cursa se încheie în timp ce Safety Car-ul este pe circuit, atunci maşina de siguranţă va intra în pitlane la finalul ultimului tur, iar monoposturile vor trece linia de sosire în mod normal fără depăşiri”.

Cu alte cuvinte, depăşirea lui Schumacher a fost neregulamentara.

Dar… exista un mare dar:

Acelaşi regulament sportiv susţine că piloţii sunt liberi să efectueze depăşiri după ce au trecut de linia Safety Car-ului, în cazul în are acesta a stins luminile şi a intrat în pitlane.

“Când Safety Car-ul este pregătit să părăsească circuitul acesta stinge luminile, indicând piloţilor că va intra în pitlane la finalul turului. Piloţii continuă până când trec de prima linie a Safety Car-ului, când steagurile verzi vor indica faptul că sunt liberi să concureze”.

Cu alte cuvinte, depăşirea lui Schumacher a fost regulamentara, pentru că a fost efectuată înainte de linia de start sosire şi după prima linie a Safety Car-ului, iar luminile maşinii de siguranţă erau stinse.

Practic, comisarii de cursa pot alege oricare dintre cele două variante, pentru ca regulamentul este suficient de ambiguu. Oricare va fi decizia, probabil vom asista la un apel, tocmai din cauza ambiguităţii regulamentului.

Update: Comisarii de cursă au considerat ca Marele Premiu al statului Monaco s-a încheiat sub Safety Car, motiv pentru care au aplicat articolul 40.13, iar Schumacher a fost penalizat cu 20 de secunde.

Invincibilii

Sunt cei mai buni pe circuitele de viteză. Sunt cei mai buni pe circuitele lente. Sunt cei mai buni indiferent de apăsarea aerodinamică solicitată de un circuit. Sunt cei mai buni şi pe căldură sufocantă şi pe răcoare. Sunt cei mai buni în calificări indiferent de condiţii.

Dacă până acum ne întrebam în fiecare weekend CINE va reuşi să învingă Red Bull în calificări, cred că a sosit momentul să ne întrebăm CÂND va fi învinsă echipa lui Dietrich Mateschitz.

Eu unul mărturisesc că nu am încă un răspuns. Poate mă ajutaţi voi cu o sugestie.