Daniel Popescu

Săptămâna trecută aţi avut ocazia să citiţi pe Automarket un feature despre logistica echipelor din Formula 1 în cazul curselor desfăşurate în afara Europei.

Lucrurile stau complet diferit pentru cursele de pe Bătrânul Continent, însă asta nu înseamnă că echipele au o misiune tocmai uşoară. De regulă, transportul echipamentelor se realizează cu ajutorul camioanelor şi, ocazional, chiar cu ajutorul vapoarelor.

Dacă vreţi să aflaţi mai multe despre provocarea de a trimite un convoi de 22 de camioane de la Woking la Istanbul, vă invit să citiţi articolele excelente publicate de McLaren în timp real pe acest subiect. Veţi afla amănunte inedite despre logistica unei echipe de Formula 1, inclusiv prin intermediul interviurilor cu angajaţii săi, dar şi informaţii spectaculoase despre locurile vizitate pe parcursul călătoriei.

Enjoy!

Pentru a câştiga o cursă de Formula 1 nu îţi trebuie numai un monopost rapid şi fiabil, ci şi o strategie adaptată condiţiilor de pe circuit. Asta a aflat pe pielea lui Sebastian Vettel cu numai patru tururi înainte de finalul cursei de la Shanghai, când a fost depăşit de un Lewis Hamilton mai lent în calificări cu 0.7 secunde pe un singur tur de circuit.

Cum a reuşit McLaren să adopte o strategie câştigătoare? Primul pas a fost conştientizarea faptului că strategia este singurul avantaj pe care îl are McLaren comparativ cu Red Bull, după cum afirmă chiar Hamilton. “Cu siguranţă suntem a doua echipă în clasamentul vitezei. Acest weekend s-a bazat pe strategie. Mintea mea a fost setată pe strategie. Pentru că nu suntem la fel de rapizi ca ei, trebuie să încercăm să fim mai deştepţi decât ei în alte zone”.

Şi au fost, dar nu a fost nici pe departe atât de simplu. Iniţial, Hamilton ar fi trebuit să efectueze doar două opriri la boxe, la fel ca Vettel, însă două elemente au schimbat radical situaţia.

Mai întâi, haosul provocat de Jenson Button la prima oprire la standuri: a intrat la boxe cu un tur mai târziu decât au stabilit iniţial, iar atunci când a intrat a făcut o scurtă vizită în boxa Red Bull. De aici, prima oprire la boxe a lui Hamilton a fost amânată cu un tur, însă degradarea ulterior a pneurilor l-a convins pe Phil Prew, inginerul şef al echipei, să dicteze alte două opriri pentru Hamilton.

“Am intrat în cursă fără să ştim ce vom face. Dacă pneurile ar fi rezistat, atunci doua opriri la boxe ar fi fost cea mai rapidă strategie. Dar noi am decis că nu este aşa şi am adaptat la trei opriri. Intenţia clară a fost pentru două opriri, dar am adaptat la timp pentru trei opriri pentru că am observat că degradarea pneurilor va fi semnificativă şi nu am crezut că este sigur să facem doua opriri”.

Iar rezultatul şi analiza timpilor realizaţi de Vettel şi Hamilton demonstrează că aceasta a fost strategia câştigătoare. Practic, Hamilton a fost cu aproximativ o secundă pe tur mai rapid în ultimele 10 tururi şi semnificativ mai rapid în primele tururi de la revenirea de la boxe. Cea mai mare diferenţă a fost consemnată în turul 30: Vettel a scos un 1:44.097, în timp ce Hamilton a fost cronometrat cu 1:40.736, adică o diferenţă de aproape patru secunde în favoarea britanicului într-un singur tur!

La astfel de diferenţe cifre, diferenţa dintre cele 62 de secunde petrecute de Hamilton la boxe pentru trei opriri şi cele 44 de secunde petrecute de Vettel pentru două opriri a putut fi remontată relativ uşor.

De ani de zile criticăm Formula 1 pentru lipsa depăşirilor. De ani de zile, inginerii încearcă să găsească metode pentru îmbunătăţirea şanselor de depăşire: KERS, aripa fată ajustabilă sau aripa spate ajustabilă sunt doar câteva exemple. Nu degeaba, Adrian Newey spunea cu câteva zile în urmă că noi toţi, de la fani la ingineri, am devenit obsedaţi de depăşiri.

Şi vine cursa din Malaezia, când Alonso şi Hamilton ne oferă spectacol într-unul dintre duelurile
definitorii ale cursei, chiar dacă foştii campioni mondiali nu luptau pentru podium. Se atacă, se depăşesc, se acroşează şi intră la boxe pentru reparaţii. Ce ne-am putea dori ai mult?

Şi totuşi, la câteva zeci de minute după finalul cursei, vine anunţul (şocant, pentru mine): Hamilton şi Alonso penalizaţi cu câte 20 de secunde în clasamentul cursei.

• Hamilton pentru că a schimbat mai mult de o dată traiectoria în timp ce se apăra.

Cu alte cuvinte, comisarii susţin că Hamilton ar fi trebuit să-l lase pe Alonso să-l depăşească, fără să se apere. Eventual, ar fi trebuit să încetinească pe linia dreaptă şi să se refugieze pe partea murdară a pistei, nu-i aşa? Aici, comisarii au respectat o regulă (cretină, dacă mă întrebaţi pe mine) impusă de FIA în 2011: nu ai voie să schimbi traiectoria decât o singură dată când te aperi. Cineva de la FIA a înnebunit, asta e sigur.

• Alonso pentru că l-a acroşat pe Hamilton şi şi-a avariat propriul monopost.

Aici chiar că nu mai înţeleg… Adică tu lupţi pentru poziţie, greşeşti, îţi avariezi monopostul şi intri la boxe, adică pierzi timp preţios, iar la final eşti penalizat de nişte băieţi care stau pe scaune şi se uită pe monitoare. Nu era suficient că a intrat la boxe? Se pare că nu, actul total nebun de a ataca un rival trebuie sancţionat de două ori!

Mai rămâne ca FIA să interzică depăşirile cu desăvârşire, iar piloţii să poată câştiga poziţii doar la boxe. Nu râdeţi, orice este posibil cu băieţii ăştia!

Mark Webber a fost învins fără drept de apel de Sebastian Vettel, Fernando Alonso nu a urcat pe podium în prima cursă a sezonului, iar Nick Heidfeld a rămas cu un gust amar la revenirea în Formula 1.

Totuşi, cred că nimeni nu s-a simţit mai prost după cursa de la Melbourne decât Sergio Perez. Ce poate fi mai frustrant decât să termini pe locul şapte în cursa de debut în Formula 1, să fii singurul cu o singură oprire la boxe când toată lumea aştepta minim trei, iar apoi să fii descalificat pentru că un element al aripii spate al monopostului tău a fost cu 5 mm mai scurt decât scrie în regulament?

Înainte de startul noului sezon nu-i acordăm multe şanse lui Perez, într-un fel îmi era chiar antipatic, pentru că e trist să vezi un talent ca Nico Hulkenberg pe bară în favoarea unui pilot care vine cu valiza cu bani.

Iată însă ca mexicanul ne-a demonstrat tuturor că, pe lângă bani, are şi ceva talent, din moment ce a reuşit încă de la prima cursă să-şi surclaseze coechipierul. Evident, asta s-a datorat strategiei cu o singură oprire la boxe, dar dacă nu ar fi ştiut cum să le gestioneze nu ar mai fi terminat pe locul şapte.

Pe de altă parte, înainte să-l asaltăm cu laude, trebuie să reţinem un lucru: Marele Premiu al Australiei a fost întotdeauna presărat cu surprize, datorită caracteristicilor unice ale circuitul semipermanent de la Melbourne. Numai după cursele europene vom şti cu siguranţă dacă nivelul de talent al mexicanului este măcar la nivelul teancului de bani pe care îl livrează Telmex în conturile lui Peter Sauber.

Prima cursă a noului sezon a fost aşteptată cu sufletul la gură în speranţa că noile reguli vor revitaliza spectacolul. Noua aripă spate ajustabilă şi sistemul KERS promiteau o sporire a numărului de depăşiri, iar pneurile Pirelli sugerau o diversificare radicală a strategiilor pentru opririle la boxe. Din păcate, aşteptările au fost cel puţin parţial înşelate, poate tocmai şi din cauza aşteptărilor prea mari pe care le-am avut:

• aripa spate ajustabilă nu a avut efecte vizibile. Duelul dintre Massa şi Button din primele 10-15 tururi ale cursei a demonstrat din plin acest lucru. Aflat la maxim o secundă în spatele brazilianului, Button a modificat aripa spate de câteva ori, însă nici măcar nu a reuşit să se apropie de acesta. După calculele lui Gary Anderson, fost designer în Formula 1, aripa spate ajustabilă ar avea efect doar atunci când diferenţa de timp dintre piloţi este mai mică de 0.2 secunde.

• sistemul KERS se anulează reciproc. În 2009, KERS a făcut diferenţa în câteva curse (în special la Spa) datorită faptului că numai patru echipe l-au utilizat. În momentul în care toată grila de start îl foloseşte (Lotus, Virgin şi Hispania sunt excluse din ecuaţie), eficienţa lui dispare, pentru că ambii piloţi implicaţi într-un duel îl pot folosi simultan.

• Pirelli a adus un aer proaspăt, dar strategiile nu s-au schimbat radical. Ok, nu am mai avut o singură oprire la boxe, ci două şi, în unele cazuri, trei. Dar comparativ cu cele minim trei şi chiar patru opriri vehiculate înainte de sezon diferenţa este foarte mare. Ca să nu mai spun că stintul de 38 de tururi cu pneuri soft realizat de Sergio Perez (un debutant!) arată că se poate chiar şi mai bine. Depinde doar de stilul de pilotaj si, bineînţeles, de monopost.

Totuşi, trebuie să luăm în calcul că a fost doar prima cursă. Dacă pneurile Pirelli şi sistemul KERS vor rămâne în mare parte la fel, regulamentul de utilizare pentru aripa spate ajustabilă se va modifica constant pe parcursul sezonului, aşa că există loc de îmbunătăţiri.

Trecând peste noile reguli, cred că cea mai bună veste pentru fanii romani este noua echipă de comentatori de Formula 1. Florin Ion şi Antal Putinica au făcut exact ceea ce trebuia să facă: au comentat la obiect evenimentele de pe micul ecran, au explicat noile reguli şi update-uri ale echipelor şi completat comentariul cu informaţii importante disponibile în modulul de Live Timing.

Măcar din punctul ăsta de vedere, F1 2011 este mult peste sezonul precedent.

Nu mai este demult un secret că progresele realizate de Red Bull Racing în numai doi ani se datorează, în mare măsură, inginerului Adrian Newey, cel care a reuşit să speculeze cel mai bine schimbările radicale de regulament apărute în Formula 1 după 2008.

Fie că a fost vorba despre sistemul de evacuare sau aripa faţă flexibilă, invenţiile sale au atras rumoare în rândul celorlalte echipe, care nu au ezitat să-l acuze că încalcă regulamentul, pe principiul “noi nu ştim să facem chestia asta, deci trebuie să fie ceva ilegal”.

De fiecare dată, Ferrari, McLaren, Renault sau Mercedes GP au venit cu numeroase inovaţii vizuale în teste, sugerând că au găsit virusul potrivit pentru stoparea supremaţiei Red Bull. Aproape de fiecare dată, Red Bull a avut a avut un vaccin pe măsură.

În 2011, toate datele arată că vaccinul ar putea fi banalul sistem KERS. Într-o sesiune de calificări în care McLaren, Mercedes GP şi Renault au avut probleme cu utilizarea KERS, Red Bull a stat la cutie în privinţa asta şi nu a utilizat tehnologia.

Speculaţiile au luat amploare în paddock şi au mers atât de departe încât una dintre ipoteze este de-a dreptul incredibilă: Red Bull foloseşte un sistem KERS unic, mult mai mic şi mai uşor decât cel standard, care este activat doar în startul cursei, după ce este încărcat în prealabil în paddock înainte de Marele Premiu. Avantajul? Sistemul KERS este mai mic şi mai uşor şi nu necesită sistem de răcire sau de realimentare cu energie.

Evident, cei de la Red Bull au refuzat să comenteze informaţiile. “Din punct de vedere strategic am ales să nu folosim KERS în calificări. A fost decizia echipei. Dar nu va voi spune ce vreţi să aflaţi. Va trebui să aşteptaţi şi să vă uitaţi la televizor (n.r – pentru a afla dacă vom folosi KERS în cursă). Nu voi distruge spectacolul”, a precizat Christian Horner, şeful Red Bull.

Cu alte cuvinte, Red Bull pregăteşte într-adevăr o mini-revolutie pentru KERS. Dacă ipoteza de mai sus este sau nu reală vom afla în următoarele zile, însă un lucru este cert: Adrian Newey ar trebui clonat.

Într-o perioadă relativ lipsită de evenimente majore după anularea cursei din Bahrain, Bernie Ecclestone îşi încearcă din nou norocul cu o propunere aparent fantezistă pentru îmbunătăţirea spectacolului din Formula 1: stropirea artificială a circuitelor în timpul curselor, pentru a simula un Mare Premiu desfăşurat pe ploaie.

După sistemul de punctare pe bază de medalii şi ideea năstruşnică de a crea scurtături pe circuit, noua propunere pare să fie, cel puţin la prima vedere, un pic mai realistă. Motivul nu este legat neapărat de ideea în sine, ci de o realitate cât se poate de clară: toate cursele pe ploaie sunt spectaculoase.

Aici intervine însă adevărata problemă: stropirea circuitelor prin sisteme de irigaţii ar transforma cursele în ceva artificial, adică exact ceea ce fanii Formulei 1 vor să evite. Practic, ideea asta este bună doar dacă o privim strict din punct de vedere al spectacolului, fără să ne gândim cum este ea implementată.

Iar dacă vă întrebaţi ce şanse de reuşită are propunerea lui Ecclestone, eu cred că sunt mult mai mari decât cele cu medaliile sau scurtăturile. Asta pentru că Pirelli s-a grăbit să sprijine ideea (oarecum logic, într-o cursă pe ploaie se vorbeşte mai mult despre pneuri), iar singurul element care lipseşte din ecuaţie este un circuit care să dorească să monteze un sistem de irigaţie. Probabil că niciun circuit din Europa nu se gândeşte la aşa ceva, dar băieţii din Abu Dhabi vor dori cu siguranţă să fie din nou primii la ceva… Prin urmare, eu zic să vă aşteptaţi cât de curând la un anunţ din partea lor pentru cursa din 2012…

Marele Premiu al statului Bahrain trebuie anulat. Chiar dacă două săptămâni suplimentare până la prima cursă nu face plăcere niciunui fan al Formulei 1, securitatea piloţilor, mecanicilor şi inginerilor este mult mai importantă despre orice altceva. Iar ceea ce se întâmpla în aceste zile în micul stat arab îţi oferă orice, numai un sentiment de siguranţă nu.

Editorialul publicat joi seară de jurnalistul Nicholas Kristof de la The New York Times este mai mult decât edificator în acest sens: cel puţin patru morţi şi peste 200 de răniţi în urma confruntărilor dintre populaţie şi autorităţi.

Pe lângă asta, jurnaliştii de la posturile generaliste de ştiri, dar şi cei sportivi au avut numeroase neplăceri: cei care au vrut să ajungă în Bahrain au fost opriţi la aeroport, iar cei care au vrut să plece acasă au fost de asemenea opriţi. Unul dintre jurnaliştii de la BBC a fost obligat să predea telefonul mobil autorităţilor locale drept condiţie pentru a putea pleca acasă, în timp ce echipajul teleziunii japoneze Fuji TV care acoperea cursa de GP2 Asia a rămas blocat pe aeroport mai multe ore.

Iar lucrurile nu se opresc aici. Acelaşi Nicholas Kristof a anunţat vineri pe Twitter că liderii opoziţiei din Bahrain pregătesc un marş de amploare pentru a prelua controlul asupra pieţei pe care au fost obligaţi prin violenţă să o părăsească joi seara. Prin urmare, şansele ca lucrurile să se calmeze până miercuri sunt minime.

Singura soluţie? Anularea cursei. Sincer vă spun, mie îmi place mult mai mult Marele Premiu al Australiei ca start al sezonului, datorită atmosferei create de fani.

Totuşi, nu sunt de acord cu cei care acuză în stânga şi dreapta orientarea Formulei 1 spre Orientul Mijlociu. Este adevărat că această regiune a globului este fierbinte în această perioadă, dar asta nu înseamnă că astfel de evenimente nu pot avea loc şi în Europa. Nu cu mult timp în urmă, grecii aruncau cu cocktail-uri Molotov în plin centrul Atenei, iar francezii incendiau maşini în cadrul  protestelor de amploare împotriva creşterii preţului la carburanţi. Aşa că nu ar trebui să ne mirăm dacă într-o zi Ecclestone va anula o cursă de pe Bătrânul Continent.

Ca în fiecare an, şi sezonul 2010 al Formulei 1 a fost marcat de numeroase controverse, care au generat la rândul lor declaraţii “delicioase” pentru fanii neutri. În opinia agenţiei de presă Reuters, doar două citate ale sezonului au meritat să fie incluse într-un top al celor mai savuroase citate din lumea sporturilor cu motor în 2010.

Primul dintre ele îi aparţine lui Mark Webber, care după ce a câştigat cursa de la Silverstone nu a ezitat să-şi exprime frustrarea pentru faptul că a fost obligat să-i cedeze lui Sebastian Vettel singura aripă faţă de specificaţie nouă: “Nu a fost rău pentru un pilot numărul 2″, a fost mesajul radio transmis de australian către echipă, în condiţiile în care Red Bull Racing a intrat în inimile a numeroşi pasionaţi de Formula 1 datorită insistenţei de a nu utiliza ordine de echipă.

Al doilea citat îl are ca protagonist pe Rubens Barrichello, care l-a atacat dur pe Michael Schumacher după ce fostul său coechipier de la Ferrari a încercat să-l împingă în afara pistei la Hungaroring: “Nu-mi pasă dacă Schumacher vrea să meargă în rai, în cazul în care va merge în rai. Dar nu vreau să merg înaintea lui”, a declarat la vremea respectivă pilotul brazilian.

Din punctul meu de vedere, citatul anului în Formula 1 nu îi aparţine nici lui Webber, nici lui Barrichello. De fapt, nu aparţine unui pilot, ci unui inginer. Cred că v-aţi dat deja seama că mă refer la Rob Smedley, inginerul de cursa al lui Massa, care în timpul cursei de la Nurburgring Hockenheim l-a avertizat că interesul echipei este mai presus de interesul personal. “Felipe, Fernando is faster than you!” va rămâne pentru mult timp primul lucru care ne va veni în minte atunci când ne vom gândi la sezonul 2010.

Această declaraţie este motivul pentru care celebrul articol 39.1 din regulament, care preciza negru pe alb că ordinele de echipă sunt interzise, a fost pur şi simplu şters cu buretele. Fie numai şi pentru contribuţia avută la modificarea regulamentului sportiv, acest citat este cel mai important din sezonul 2010 al Formulei 1.

Mircea a explicat duminică seară, la cald, motivele pentru care Sebastian Vettel a meritat să devină campion mondial. Au fost, dacă vreţi, câteva motive mai degrabă sentimentale, legate de evenimentele de pe circuit şi din afara lui şi despre modul în care unele echipe înţeleg să abordeze competiţia.

Pentru a nu risca să mă repet, am ales să vă prezint succint câteva argumente bazate pe cifre pentru care germanul merită să fie cel mai tânăr campion mondial din istoria Formulei 1:

• a câştigat 5 curse, la fel de multe precum Alonso

• a plecat de 10 ori din pole position, adică în peste 50% din etapele sezonului 2010

• a fost pilotul cel mai afectat de defecţiuni tehnice ale monopostului. De 4 ori nu a reuşit să puncteze, iar după primele două etape avea doar 12 puncte în loc de 50. Exclusiv din motive tehnice

• a câştigat 3 dintre ultimele 4 curse, iar cea care lipseşte este Coreea de Sud, unde era lider cu 9 tururi înainte de final. Asta pentru cei care susţin că Alonso a fost performerul finalului de sezon

Pe lângă toate aceste motive, pe care le voi detalia marţi într-un articol despre drumul lui Vettel spre titlu, există şi alte argumente strict subiective:

• nu poţi emite pretenţii la titlu când eşti incapabil să depăşeşti un pilot net inferior ca talent şi net dezavantajat ca monopost.

• nu poţi emite pretenţii la titlu când eşti incapabil să te apropii de pilotul din faţa ta, care la rândul său nu poate depăşi

Şi poate cel mai important argument sentimental este reacţia absolut senzaţională pe care a avut-o după ce a trecut linia de sosire:

Sau poate dorinţa de a ajunge ca Schumacher la frageda vârstă de 10 ani?