Daniel Popescu

Puţini s-ar fi aşteptat ca Fernando Alonso, Kimi Raikkonen şi Michael Schumacher să urce pe podiumul de premiere al Marelui Premiu al Europei în această ordine.

Şi mai puţini s-au gândit însă ca un asemenea podium cu o “greutate” totală de 10 titluri mondiale nu este tocmai greu de găsit prin arhivele Formulei 1. Şi aşa am ajuns la Marele Premiu al Franţei din 2005, acolo unde podium a fost alcătuit din…

Şi o mică dovadă că totul s-a potrivit de minune: dacă în 2012 Alonso şi Schumacher au plecat de pe locurile 11 şi 12 ale grilei de start, în 2005 Raikkonen pleca de pe poziţia a 13-a.

Romain Grosjean are o explicaţie pentru incidentul în care a fost implicat cu Michael Schumacher la startul Marelui Premiu al statului Monaco:

“Am avut probleme la start, dar nici Lewis Hamilton nu a avut unul prea bun. Fernando Alonso a ajuns în dreptul lui, aşa că eu eram pe exteriorul ambelor monoposturi şi, din păcate, Michael Schumacher era la rândul lui în exteriorul meu. Pur şi simplu nu era destul spaţiu”.

Desigur, nu era destul spaţiu.

Alţii au încercat să-i ia apărarea francezului afirmând că acesta nu are suficientă experienţă în Formula 1 sau la Monaco. Este adevărat că Grosjean a concurat pentru prima oară în Principat la volanul unui monopost de Formula 1, însă argumentul că nu era obişnuit cu circuitul nu stă în picioare.

El a participat la Monaco în GP2 în 2008, 2009 şi 2011, obţinând inclusiv o victorie în urmă cu trei ani pe vremea când concura pentru Barwa Addax. Cu alte cuvinte, ştie foarte bine circuitul.

Poate că pilotul echipei Lotus are o atracţie deosebită pentru Schumacher sau poate pur şi simplu vrea să-l menajeze pe “bunicul Formulei 1″ şi să-l trimită mai repede la boxe pentru odihnă. Altfel nu se explică cum, într-un clasament al piloţilor care au parcurs cei mai mulţi kilometri în acest sezon, Grosjean ocupă ultimul loc cu 942 km, în timp ce Schumacher este, deloc surprinzător, pe locul 23 cu 1003 km.

Şase ani fără o zi trecuseră de la ultimul pole position obţinut de Michael Schumacher pe circuitul de la Monaco, pe care avea însă să-l piardă în aceeaşi seară din cauza faimosului scandal “Rascasse”.

În mod ironic, cel mai titrat pilot din istoria Formulei 1 are parte şi acum de exact acelaşi tratament: este penalizat cu cinci poziţii şi va pleca doar de pe locul şase. Totuşi, dacă în 2006 a meritat pe deplin penalizarea, cu totul altfel stau lucrurile în 2012.

În primul rând, incidentul cu Bruno Senna de la Barcelona a părut doar atât: un simplu incident de cursă pentru care germanul a plătit prin abandonul suferit.

În al doilea rând, regulamentul care prevede penalizarea unui pilot în următoarea cursă pentru eventualele greşeli pe care le-a comis într-o cursă anterioară este departe de a fi corect.

Nu am fost niciodată fanul lui Schumacher, însă aştept de aproape trei ani prima lui victorie de la revenirea în Formula 1. Nu pot să-mi imaginez ce simt acum fanii lui Schumacher după acest pole position oarecum neaşteptat şi cu atât mai puţin pot să-mi imaginez ce sentimente au ştiind faptul că idolul lor va pleca doar de pe locul şase din cauza unei penalizări nedrepte.

Nu ne rămâne decât să sperăm că Schumacher va repeta performanţa din cursa de la Monaco din 2006, atunci când a recuperat 17 poziţii (a plecat de pe 22, a terminat pe 5).

Acum are de recuperat doar cinci poziţii şi are de partea sa şi sprijinul moral al milioanelor de fani ai Formulei 1 care vor să vadă, măcar încă o dată, celebrul său salt de pe podiumul de premiere.

Orice este posibil.

Ferrari i-a pregătit un tort special lui Felipe Massa cu ocazia cursei cu numărul 100 în cockpitul unui monopost al Scuderiei. La petrecere au venit inclusiv Michael Schumacher, coechipierul său din sezonul 2006, dar şi veteranul Rubens Barrichello, care ar putea “sărbători” la Interlagos ultima cursă din carieră.

Şi totuşi, sezonul 2011 va rămâne în istoria Ferrari drept primul după 1992 în care unul dintre piloţii echipei nu termină nici măcar o cursă pe podium.

Ultima oară i s-a întâmplat lui Ivan Capelli, însă el a concurat în numai 14 dintre cele 16 curse din 1992. Pentru a găsi ultimul pilot care a obţinut o “performanţă” similară şi a concurat un sezon întreg, trebuie să ne întoarcem tocmai în 1981 la Didier Pironi.

Vettel a doborât sâmbătă recordul lui Nigel Mansell. Felipe Massa va egala duminică recordul negativ al lui Pironi de acum 20 de ani. Exagerând puţin, cam asta a fost diferenţa dintre Red Bull şi Ferrari în 2011.

În cursa inaugurală din India, pariorii britanici au putut miza pe apariţia unui animal pe circuit în oricare moment al weekendului. Nu a fost să fie.

Iată însă că William Hill revine cu o ofertă probabil mult mai tentantă: poţi paria pe o coliziune între Felipe Massa şi Lewis Hamilton în orice moment al Marelui Premiu, iar cota oferită este mai mult decât generoasă: 15.00. Asta înseamnă că pentru fiecare euro pariat vei câştiga 15 euro dacă Hamilton şi Massa vor avea parte de cel de-al şaptelea moment de “tandreţe” din acest sezon.

În 2010,  nu mai puţin de patru piloţi au avut şanse matematice la titlul mondial înaintea ultimei curse. În 2011, titlul mondial a fost decis matematic cu patru curse înainte de finalul sezonului. Este pentru prima oară după 2004 când titlul mondial se dedice atât de devreme şi, coincidenţă sau nu, autorul performanţei respective era Michael Schumacher.

Din punct de vedere sportiv, verdictul timpuriu din acest sezon este un eşec şi, pentru un fan obişnuit al Formulei 1, va omorî complet spectacolul şi suspansul din finalul sezonului.

Asta pentru că, deşi teoretic mai există două mize importante şi interesante, niciun fan obişnuit nu le va lua în calcul.

Pentru o echipă de Formula 1, titlul constructorilor este mult mai important decât titlul piloţilor, pentru că acesta este clasamentul care decide suma de bani primită pentru drepturile TV. Şi oricum, Red Bull are un avans de 130 de puncte cu numai 172 maxim posibile. Însă pentru fanul obişnuit singurul care contează este titlul piloţilor.

Teoretic, lupta pentru locul 2 în clasamentul piloţilor rămâne palpitantă intre Button, Alonso şi Webber. Numai că titlul neoficial de vicecampion a fost inventat tocmai pentru astfel de situaţii (nimeni nu a vrut să fie vicecampion anul trecut, nu-i aşa?), iar un tip oarecare pe nume Ayrton Senna obişnuia să spună că a fi al doilea înseamnă să fii primul care pierde.

În aceste condiţii, fanul obişnuit al Formulei 1 nu găseşte aproape nicio motivaţie să privească la TV ultimele patru curse, mai ales că două dintre ele vor avea loc la primele ore ale dimineţii, iar ultima seară, când probabil va prefera o ieşire în oraş cu prietenii.

Pentru noi, fanii înfocaţi ai Formulei 1, nu se schimbă aproape nimic. Însă impactul scenariului de mai sus va schimba datele problemei din punct de vedere financiar. Aşa cum remarcă Joe Saward, audienţele Formulei 1 vor fi mai mici în ultimele patru curse, astfel încât sponsorii vor avea motive să ceară o diminuare a sumelor plătite.

Lucrurile sunt complicate şi de faptul că echipa care domina atât de autoritar Formula 1 este Red Bull. Evident, Red Bull nu are (nevoie de) niciun sponsor principal (de tipul Vodafone la McLaren), iar celelalte echipe apar mai rar pe micile ecrane. Noroc cu Hamilton care are grijă să fie implicat în tot felul de incidente cu Massa.

Probabil că Bernie Ecclestone nu este tocmai fericit în dimineaţa acestei zile…

PS: Prin “fan obişnuit” am identificat persoanele care urmăresc ocazional sau frecvent curse de Formula 1 la TV fără să fie interesate ce se întâmplă între două curse şi fără să citească ştiri şi articole pe internet despre Formula 1.

Despre demonstraţia de Formula 1 realizată de Red Bull Racing pe terenul pe care va fi construit circuitul de la Austin care va găzdui Marele Premiu al Statelor Unite din 2012 am mai vorbit.

Iată însă că echipa austriacă a realizat un nou clip video cu imagini surprinse pe terenul accidentat, iar realizarea artistică este impresionantă. Probabil că băieţii (şi, de ce nu, şi fetele) care au făcut montajul de mai jos ar fi primiţi cu braţele deschise la Hollywood:

Două zecimi de secundă. Aceasta a fost diferenţa dintre victorie şi înfrângere în Marele Premiu al Italiei de la Monza din 1967. Un final de cursa aşa cum, probabil, nu vom mai vedea prea curând.

In rolurile principale: John Surtees (Honda), Jack Brabham (Brabham) si Jim Clark (Lotus).

Calendarul oficial anunţat de FIA pentru sezonul 2012 al Formulei 1 include câteva noutăţi majore comparativ cu versiunea aflată până acum în “draftul” editorului de text al lui Bernie Ecclestone.

F1 ESTE MAI SĂRACĂ FĂRĂ TURCIA

Prima şi cea mai importantă este renunţarea la Marele Premiu al Turciei după numai şapte ani de la debut. În mod ironic, vorbim probabil de cel mai spectaculos circuit creat de Hermann Tilke, apreciat pentru celebrul viraj 8 care provoacă dureri de cap producătorului de pneuri din cauza solicitărilor la care este supus cauciucul stânga-faţă.

Consolarea vine tocmai de la Austin, circuit care va include ceva asemănător, doar că acel triplu-viraj va fi de dreapta, nu de stânga.

Turcii plăteau 13 milioane de dolari anual pentru cursă, iar Bernie a vrut 26, pentru a egala “oferta” vecinilor maghiari. Interesant este că Spa-Francorchamps, un circuit cu n clase peste Istanbul şi, mai ales, Hungaroring, plăteşte “doar” 20 de milioane de euro. Este încă o dovadă că taxele percepute de Bernie nu au legătură cu atracţia circuitului în sine, ci cu poziţionarea geografică şi interesele personale ale britanicului.

Este, în acelaşi timp, un mare semn de întrebare pentru orice ţară europeană care ar putea fi interesată de F1. Este greu de crezut că în numai şapte ani turcii şi-au scos banii investiţi în construirea circuitului, mai ales că tribunele au fost goale ani la rând, astfel că o ţară care ar vrea să pătrundă în Marele Circ va avea o grijă în plus: ce facem dacă Bernie ne abandonează după doar câţiva ani? Circuitul de la Instabul Park nu găzduieşte nicio altă competiţie în afară de Formula 1.

STRUCTURA CALENDARULUI

Pentru prima oară din 1955 (!), nu va exista nicio cursă de Formula 1 în luna august. Asta pentru că Bernie a impus o pauză de vară record de 5 săptămâni intre ultima cursă europeană şi prima cursă asiatică din finalul sezonului. Motivul: Spa şi Monza vor avea loc la interval de numai 7 zile.

Efectul: ultimele 6 curse ale sezonului vor avea loc într-un interval de numai 8 săptămâni, motiv numai bun pentru echipe să-i transmită o nouă odă lui Bernie în semn de mulţumire pentru că le dă mult de lucru.

Singurul lucru care mai lipseşte este o cursă în luna decembrie. Dacă află Bernie că Marele Premiu al Africii de Sud din 1962 s-a desfăşurat în 29 decembrie…

Video via Alin Neacsu

“Duminică a fost o zi mare pentru sporturile cu motor din Franţa!” – Aşa începe articolul prin care prestigioasa publicaţie franceză L’Equipe anunţă că circuitele Paul Ricard şi Spa-Francorchamps vor găzdui alternativ curse de Formula 1 din sezonul 2013.

Fără îndoială, Ecclestone a făcut un compromis: a păstrat circuitul de la Spa-Francorchamps în calendar în schimbul unei alianţe cu Paul Ricard, circuit aflat în proprietatea sa. Din păcate, istoria recentă a sporturilor cu motor demonstrează că astfel de alianţe nu rezolvă problemele financiare. Ba chiar mai mult, le agravează.

Spa-Francorchamps – costuri uriaşe, venituri mici

Spa-Francorchamps plăteşte 20 de milioane de euro anual pentru a găzdui Formula 1, în timp ce veniturile din bilete sunt semnificativ mai mici. Chiar dacă 60.000 de spectatori vin anual la cursă, organizatorii nu câştigă prea mulţi bani, pentru că cele mai multe locuri sunt de tip “intrare generală”, dealurile din jur făcând imposibilă construirea unor tribune. În plus, circuitul păstrează numai 15% din veniturile din publicitate, restul curgându-se, evident, în conturile FOM.

Taxa de 20 de milioane de euro va fi plătită acum doar o dată la doi ani, însă vine cu preţul înjumătăţirii veniturilor din bilete şi o reducere similară a turismului în zonă. Construirea unor tribune suplimentare nu se justifică dacă Formula 1 vine o dată la doi ani. Şi, oricum, de unde ar veni banii?

Paul Ricard – facilitaţi modeste

Circuitul de la Paul Ricard nu beneficiază de facilităţi demne de Formula 1. Lucru logic, întrucât doar FIA GT a vizitat circuitul în ultima perioadă şi aproape nimeni nu-l foloseşte pentru teste. Iar Ecclestone nu are nicio motivaţie să investească bani în el, pentru că el decide calendarul competiţional. De noţiunea de “conflict de interese” o fi auzit?

Lista eşecurilor celebre

Nurburgring – Hockenheim este cel mai cunoscut exemplu de circuite care găzduiesc alternativ Formula 1. Parteneriatul are atât de mult succes încât proprietarii ambelor circuite au avertizat în ultima perioadă că nu dispun de fondurile necesare pentru a continua în acest mod, nici măcar o dată la doi ani.

Alianţa Fuji – Suzuka a ţinut doar un an, până când Honda a decis că nu este rentabil să găzduiască Formula 1 pe propriul circuit, mai ales că tocmai se retrăsese complet din competiţie.

Dar cel mai interesant exemplu este poate Campionatul Mondial de Raliuri: la jumătatea deceniului trecut, aproape fiecare ţară găzduia raliuri doar o dată la doi ani, ceea ce a dus la scăderea în popularitate a sportului. Marea pierdere a fost Raliul Monte Carlo, care a preferat să se refugieze în IRC timp de trei ani, înainte de a reveni în WRC în 2012, când calendarul va fi mult mai stabil.

Prin urmare, singurul motiv de bucurie este că Spa-Francorchamps va rămâne în Formula 1. Însă presimt că această bucurie va fi de scurtă durată şi că este este doar o chestiune de timp până când aşa-numitul living-room al lui Schumacher va spune adio competiţiei.