Noile motoare V6 turbo din Formula 1, un rău necesar

“Trec doar câteva secunde şi încep să aud un zumzet. Mă uit în partea dreaptă, spre intrarea pe linia de start-sosire, şi îl văd venind ca un robot imperturbabil pe nimeni altul decât Michael Schumacher. Îmi este imposibil să descriu în cuvinte sunetul incredibil al unui monopost de Formula 1. Este, fără îndoială, acel ceva care trebuie ascultat şi simţit pentru a fi înţeles, acel ceva care defineşte Formula 1 şi care o face atât de atrăgătoare pentru fani”.
Aşa suna o mică parte din reportajul realizat de mine la calificările pentru Marele Premiu al Ungariei din 2012, pe care le-am urmărit din tribună principală a circuitului de la Hungaroring.
Doi ani mai târziu, aproape nimic din ceea ce am scris atunci nu mai este valabil. Noile motoare turbo V6 de 1.6 litri au un sunet plăcut, dar acesta este mai slab calitativ decât cel generat de puternicele unităţi V8 de 2.4 litri, iar clipul de mai jos reprezintă cea mai bună dovadă în acest sens:

Pentru mine, sunetul motoarelor este un aspect important al Formulei 1. Nu aş renunţa la urmărirea unei curse de Formula 1 din cauza sunetului noilor motoare, dar probabil că există mulţi fani care ajung în tribune în special pentru asta.

Adevărul este însă că, oricât de mult îmi plăcea sunetul motoarelor V8 de 2.4 litri, trebuie să recunosc că Formula 1 nu prea a avut de ales. Nu neapărat pentru că Formula 1 trebuie să fie un sport cât mai “verde”, ci pentru că altfel ar fi riscat să rămână fără unul dintre cei mai importanţi motorişti.
Puţini ştiu că Renault a vrut să se retragă complet din Formula 1 la sfârşitul sezonului 2009 după ruşinea reprezentată de scandalul Crashgate. În cele din urmă, şi-a retras doar sprijinul pentru echipa de la Enstone, transformată ulterior în Lotus, şi şi-a păstrat statutul de furnizor de motoare. Negocierile au fost însă dure: Renault a bătut cu pumnul în masă şi a spus răspicat că rămâne furnizor de motoare în Formula 1 doar dacă motoarele V8 de 2.4 litri sunt înlocuite cu unele mai “prietenoase” cu mediul înconjurător, mai apropiate de cele regăsite pe maşinile de serie ale francezilor.
Soluţia propusă a fost trecerea la motoare turbo V4, moment în care a venit rândul celor de la Ferrari să bată cu pumnul în masă pentru că, în mod oarecum ironic, italienii nu dezvolta niciun motor V4 pentru maşinile de serie (în fine, termenul “maşini de serie” este un pic forţat în cazul Scuderiei). În cele din urmă s-a ajuns la un compromis prin care Formula 1 a trecut la motoare turbo V6 de 1.6 litri.
Cert este că, dacă rămânea la motoare V8 de 2.4 litri, Formula 1 ar fi pierdut constructorul Renault, iar Honda nu ar mai fi revenit în competiţie în 2015. Cum sună Formula 1 cu motoare V8 de 2.4 litri furnizate doar de Ferrari şi Mercedes şi cu un Cosworth făcând figuraţie? Cu siguranţă mult mai rău decât sună Formula 1 cu motoare V6 turbo de 1.6 litri furnizate de Ferrari, Mercedes, Renault şi Honda.

“Trec doar câteva secunde şi încep să aud un zumzet. Mă uit în partea dreaptă, spre intrarea pe linia de start-sosire, şi îl văd venind ca un robot imperturbabil pe nimeni altul decât Michael Schumacher. Îmi este imposibil să descriu în cuvinte sunetul incredibil al unui monopost de Formula 1. Este, fără îndoială, acel ceva care trebuie ascultat şi simţit pentru a fi înţeles, acel ceva care defineşte Formula 1 şi care o face atât de atrăgătoare pentru fani”.

Aşa suna o mică parte din reportajul realizat de mine la calificările pentru Marele Premiu al Ungariei din 2012, pe care le-am urmărit din tribună principală a circuitului de la Hungaroring.

Doi ani mai târziu, aproape nimic din ceea ce am scris atunci nu mai este valabil. Noile motoare turbo V6 de 1.6 litri au un sunet plăcut, dar acesta este mai slab calitativ decât cel generat de puternicele unităţi V8 de 2.4 litri, iar clipul de mai jos reprezintă cea mai bună dovadă în acest sens:

Pentru mine, sunetul motoarelor este un aspect important al Formulei 1. Nu aş renunţa la urmărirea unei curse de Formula 1 din cauza sunetului noilor motoare, dar probabil că există mulţi fani care ajung în tribune în special pentru asta.

Adevărul este însă că, oricât de mult îmi plăcea sunetul motoarelor V8 de 2.4 litri, trebuie să recunosc că Formula 1 nu prea a avut de ales. Nu neapărat pentru că Formula 1 trebuie să fie un sport cât mai “verde”, ci pentru că altfel ar fi riscat să rămână fără unul dintre cei mai importanţi motorişti.

Puţini ştiu că Renault a vrut să se retragă complet din Formula 1 la sfârşitul sezonului 2009 după ruşinea reprezentată de scandalul Crashgate. În cele din urmă, şi-a retras doar sprijinul pentru echipa de la Enstone, transformată ulterior în Lotus, şi şi-a păstrat statutul de furnizor de motoare. Negocierile au fost însă dure: Renault a bătut cu pumnul în masă şi a spus răspicat că rămâne furnizor de motoare în Formula 1 doar dacă motoarele V8 de 2.4 litri sunt înlocuite cu unele mai “prietenoase” cu mediul înconjurător, mai apropiate de cele regăsite pe maşinile de serie ale francezilor.

Soluţia propusă a fost trecerea la motoare turbo V4, moment în care a venit rândul celor de la Ferrari să bată cu pumnul în masă pentru că, în mod oarecum ironic, italienii nu dezvolta niciun motor V4 pentru maşinile de serie (în fine, termenul “maşini de serie” este un pic forţat în cazul Scuderiei). În cele din urmă s-a ajuns la un compromis prin care Formula 1 a trecut la motoare turbo V6 de 1.6 litri.

Cert este că, dacă rămânea la motoare V8 de 2.4 litri, Formula 1 ar fi pierdut constructorul Renault, iar Honda nu ar mai fi revenit în competiţie în 2015. Cum sună Formula 1 cu motoare V8 de 2.4 litri furnizate doar de Ferrari şi Mercedes şi cu un Cosworth făcând figuraţie? Cu siguranţă mult mai rău decât sună Formula 1 cu motoare V6 turbo de 1.6 litri furnizate de Ferrari, Mercedes, Renault şi Honda.

Perez, mexicanul frustrat după un debut de excepţie

Mark Webber a fost învins fără drept de apel de Sebastian Vettel, Fernando Alonso nu a urcat pe podium în prima cursă a sezonului, iar Nick Heidfeld a rămas cu un gust amar la revenirea în Formula 1.

Totuşi, cred că nimeni nu s-a simţit mai prost după cursa de la Melbourne decât Sergio Perez. Ce poate fi mai frustrant decât să termini pe locul şapte în cursa de debut în Formula 1, să fii singurul cu o singură oprire la boxe când toată lumea aştepta minim trei, iar apoi să fii descalificat pentru că un element al aripii spate al monopostului tău a fost cu 5 mm mai scurt decât scrie în regulament?

Înainte de startul noului sezon nu-i acordăm multe şanse lui Perez, într-un fel îmi era chiar antipatic, pentru că e trist să vezi un talent ca Nico Hulkenberg pe bară în favoarea unui pilot care vine cu valiza cu bani.

Iată însă ca mexicanul ne-a demonstrat tuturor că, pe lângă bani, are şi ceva talent, din moment ce a reuşit încă de la prima cursă să-şi surclaseze coechipierul. Evident, asta s-a datorat strategiei cu o singură oprire la boxe, dar dacă nu ar fi ştiut cum să le gestioneze nu ar mai fi terminat pe locul şapte.

Pe de altă parte, înainte să-l asaltăm cu laude, trebuie să reţinem un lucru: Marele Premiu al Australiei a fost întotdeauna presărat cu surprize, datorită caracteristicilor unice ale circuitul semipermanent de la Melbourne. Numai după cursele europene vom şti cu siguranţă dacă nivelul de talent al mexicanului este măcar la nivelul teancului de bani pe care îl livrează Telmex în conturile lui Peter Sauber.

F1 2011 la debut: aşteptări parţial înşelate

Prima cursă a noului sezon a fost aşteptată cu sufletul la gură în speranţa că noile reguli vor revitaliza spectacolul. Noua aripă spate ajustabilă şi sistemul KERS promiteau o sporire a numărului de depăşiri, iar pneurile Pirelli sugerau o diversificare radicală a strategiilor pentru opririle la boxe. Din păcate, aşteptările au fost cel puţin parţial înşelate, poate tocmai şi din cauza aşteptărilor prea mari pe care le-am avut:

  • aripa spate ajustabilă nu a avut efecte vizibile. Duelul dintre Massa şi Button din primele 10-15 tururi ale cursei a demonstrat din plin acest lucru. Aflat la maxim o secundă în spatele brazilianului, Button a modificat aripa spate de câteva ori, însă nici măcar nu a reuşit să se apropie de acesta. După calculele lui Gary Anderson, fost designer în Formula 1, aripa spate ajustabilă ar avea efect doar atunci când diferenţa de timp dintre piloţi este mai mică de 0.2 secunde.
  • sistemul KERS se anulează reciproc. În 2009, KERS a făcut diferenţa în câteva curse (în special la Spa) datorită faptului că numai patru echipe l-au utilizat. În momentul în care toată grila de start îl foloseşte (Lotus, Virgin şi Hispania sunt excluse din ecuaţie), eficienţa lui dispare, pentru că ambii piloţi implicaţi într-un duel îl pot folosi simultan.
  • Pirelli a adus un aer proaspăt, dar strategiile nu s-au schimbat radical. Ok, nu am mai avut o singură oprire la boxe, ci două şi, în unele cazuri, trei. Dar comparativ cu cele minim trei şi chiar patru opriri vehiculate înainte de sezon diferenţa este foarte mare. Ca să nu mai spun că stintul de 38 de tururi cu pneuri soft realizat de Sergio Perez (un debutant!) arată că se poate chiar şi mai bine. Depinde doar de stilul de pilotaj si, bineînţeles, de monopost.

Totuşi, trebuie să luăm în calcul că a fost doar prima cursă. Dacă pneurile Pirelli şi sistemul KERS vor rămâne în mare parte la fel, regulamentul de utilizare pentru aripa spate ajustabilă se va modifica constant pe parcursul sezonului, aşa că există loc de îmbunătăţiri.

Trecând peste noile reguli, cred că cea mai bună veste pentru fanii romani este noua echipă de comentatori de Formula 1. Florin Ion şi Antal Putinica au făcut exact ceea ce trebuia să facă: au comentat la obiect evenimentele de pe micul ecran, au explicat noile reguli şi update-uri ale echipelor şi completat comentariul cu informaţii importante disponibile în modulul de Live Timing.

Măcar din punctul ăsta de vedere, F1 2011 este mult peste sezonul precedent.

Noua invenţie a genialului Newey

Nu mai este demult un secret că progresele realizate de Red Bull Racing în numai doi ani se datorează, în mare măsură, inginerului Adrian Newey, cel care a reuşit să speculeze cel mai bine schimbările radicale de regulament apărute în Formula 1 după 2008.

Fie că a fost vorba despre sistemul de evacuare sau aripa faţă flexibilă, invenţiile sale au atras rumoare în rândul celorlalte echipe, care nu au ezitat să-l acuze că încalcă regulamentul, pe principiul “noi nu ştim să facem chestia asta, deci trebuie să fie ceva ilegal”.

De fiecare dată, Ferrari, McLaren, Renault sau Mercedes GP au venit cu numeroase inovaţii vizuale în teste, sugerând că au găsit virusul potrivit pentru stoparea supremaţiei Red Bull. Aproape de fiecare dată, Red Bull a avut a avut un vaccin pe măsură.

În 2011, toate datele arată că vaccinul ar putea fi banalul sistem KERS. Într-o sesiune de calificări în care McLaren, Mercedes GP şi Renault au avut probleme cu utilizarea KERS, Red Bull a stat la cutie în privinţa asta şi nu a utilizat tehnologia.

Speculaţiile au luat amploare în paddock şi au mers atât de departe încât una dintre ipoteze este de-a dreptul incredibilă: Red Bull foloseşte un sistem KERS unic, mult mai mic şi mai uşor decât cel standard, care este activat doar în startul cursei, după ce este încărcat în prealabil în paddock înainte de Marele Premiu. Avantajul? Sistemul KERS este mai mic şi mai uşor şi nu necesită sistem de răcire sau de realimentare cu energie.

Evident, cei de la Red Bull au refuzat să comenteze informaţiile. “Din punct de vedere strategic am ales să nu folosim KERS în calificări. A fost decizia echipei. Dar nu va voi spune ce vreţi să aflaţi. Va trebui să aşteptaţi şi să vă uitaţi la televizor (n.r – pentru a afla dacă vom folosi KERS în cursă). Nu voi distruge spectacolul”, a precizat Christian Horner, şeful Red Bull.

Cu alte cuvinte, Red Bull pregăteşte într-adevăr o mini-revolutie pentru KERS. Dacă ipoteza de mai sus este sau nu reală vom afla în următoarele zile, însă un lucru este cert: Adrian Newey ar trebui clonat.

Podiumul campionilor

Se spune că pentru a câştiga o cursă de Formula 1 trebuie să ai talent şi/sau să beneficiezi de un monopost foarte competitiv care să-ţi suplinească deficienţele. Poate tocmai de aceea, cel puţin teoretic, piloţii valoroşi ar trebui să ocupe contant locuri pe podiumul de premiere.

Ei bine, realitatea este cu totul diferită şi am aflat asta în mod matematic după Marele Premiu al Canadei. Pentru prima oară din 1991, podiumul de premiere al unei curse de Formula 1 a fost ocupat în totalitate de campioni mondiali: Lewis Hamilton, Jenson Button şi Fernando Alonso.

Ultima oară se întâmplase la Marele premiu al Statelor Unite de la Phoenix din urmă cu 19 ani, atunci când Ayrton Senna a fost acompaniat pe podium de Alain Prost şi Nelson Piquet.

Miscarea BRAWNiana

De duminica este oficial: Brawn GP detine in acest moment suprematia in Formula 1 prin cel mai bun monopost pentru 2009. Cred ca este pentru prima oara in istoria competitiei cand o echipa nou-infiintata reuseste sa obtina primele doua locuri pe podium in prima cursa a sezonului. Well, nu e prima oara, s-a mai intamplat in 1954 cand Fangio si Kling au castigat pentru Mercedes-Benz.

O buna bucata de vreme am fost sceptic in privinta performantelor reale, pentru ca testele pot fi inselatoare in anumite conditii. Lucrurile au inceput sa se clarifice sambata, cand am vazut greutatile monoposturilor dupa calificari, si s-au confirmat astazi, in urma unei curse fara cusur realizata de Button. Fotografia de mai jos demonstreaza superioritatea Brawn GP. Priviti ce distanta este intre Button si ceilalalti la numai cateva secunde dupa start.

Cursa de la Melbourne a demonstrat ca Formula 1 seamana in prezent cu o miscare BRAWNiana. Brawn GP s-a cocotat acolo sus si nu-i mai ajunge nimeni, in timp ce restul se misca haotic pe grila de start, incercand sa-si gaseasca locul si gloria pierduta.

Si tocmai pentru ca simt ca nu-i pot ajunge pe Brawn GP prin performanta, incearca sa-i intimideze prin tot felul de tertipuri, cum ar fi scandalul deflectorului monopostului BGP 001. Declaratiile belicoase facute duminica de Flavio Briatore sunt de-a dreptul penibile: “Brawn should have been fair. Three months ago he should have come to us to tell us there are two interpretations over the diffusers”. Yeah, sure! Nu mai bine va construia Brawn tot monopostul pana la ultima piulita? Si eventual schimbati numele competitiei in Formula Brawn.

Iar acuzatiile continua, sub motto-ul “Who the f**k is Brawn?” Citam din acelasi Briatore: “Brawn has never won titles, because those were won by Jean Todt and Stefano Domenicali, Flavio Briatore and Ron Dennis”.

Yup, unii nu stiu sa piarda… Oare au stiut vreodata?

Spectacol

Asta ne-a adus prima cursa a sezonului. Cine ar fi crezut ca interzicerea tractiunii controlate si a altor elemente electronice care veneau in sprijinul pilotilor vor aduce atat de mult suspans in Formula 1?

De mult nu au mai terminat cursa doar 7 piloti si de mult nu am mai fost martorii unor schimbari radicale de clasament pe parcursul unui Grand Prix.

Doar Lewis Hamilton a reusit sa-si mentina pozitia fara emotii de la inceput pana la sfarsit, insa la cum s-a desfasurat acest Grand Prix, avem toate motivele sa speram ca in cursele urmatoare vom asista la dueluri roata la roata si pentru primul loc.

Sunteti gata pentru Marele Premiu al Malaeziei?