Daniel Popescu

Ferrari i-a pregătit un tort special lui Felipe Massa cu ocazia cursei cu numărul 100 în cockpitul unui monopost al Scuderiei. La petrecere au venit inclusiv Michael Schumacher, coechipierul său din sezonul 2006, dar şi veteranul Rubens Barrichello, care ar putea “sărbători” la Interlagos ultima cursă din carieră.

Şi totuşi, sezonul 2011 va rămâne în istoria Ferrari drept primul după 1992 în care unul dintre piloţii echipei nu termină nici măcar o cursă pe podium.

Ultima oară i s-a întâmplat lui Ivan Capelli, însă el a concurat în numai 14 dintre cele 16 curse din 1992. Pentru a găsi ultimul pilot care a obţinut o “performanţă” similară şi a concurat un sezon întreg, trebuie să ne întoarcem tocmai în 1981 la Didier Pironi.

Vettel a doborât sâmbătă recordul lui Nigel Mansell. Felipe Massa va egala duminică recordul negativ al lui Pironi de acum 20 de ani. Exagerând puţin, cam asta a fost diferenţa dintre Red Bull şi Ferrari în 2011.

Chiar dacă ordinea Vettel – Webber – Alonso din Marele Premiu al Braziliei s-a menţinut pe parcursul ultimelor 90% dintre tururi, trebuie să mărturisesc că rezultatul final al cursei a fost, pentru mine, unul surprinzător.

Cei care în timpul cursei au aruncat un ochi şi asupra contului meu de Twitter ştiu probabil la ce mă refer. Am fost ferm convins că Red Bull va apela la ordine de echipă, în special în momentele în care diferenţa dintre Vettel şi Webber scăzuse gradual cu 0.3 secunde pe tur până la 1.5 secunde.

M-am înşelat, însă nu ştiu dacă trebuie să-i felicit sau să-i critic pe cei de la Red Bull pentru modul în care gestionează această luptă pentru titlu. Poziţia mea referitoare la ordinele de echipa mi-a atras nenumărate critici după evenimentele de la Hockenheim, însă chiar şi în aceste condiţii nu sunt convins că Red Bull a luat cea mai bună decizie.

Pentru Formula 1 ca sport, ceea ce face Red Bull este minunat: promovează lupta deschisă intre coechipieri. Când o echipă este capabilă să domine campionatul în maniera în care a făcut-o Red Bull în 2010, o asemenea tactică asigură, până la urmă, spectacolul şi imprevizibilul în campionat. Iar fanii Formulei 1, indiferent de echipa de suflet, exact asta îşi doresc: spectacol şi luptă de egal la egal.

Pentru Formula 1 ca afacere, ceea ce face Red Bull este groznic: da, Dietrich Mateschitz tocmai calculează câţi bani va primi în cont pentru titlul constructorilor, însă pentru fani prestigiul unui titlu mondial la piloţi este mult mai important. Iar Red Bull este pe cale să-l piardă în faţa unei echipe care a aruncat toată ouăle într-un singur coş.

Iar faptul că Red Bull se încăpăţânează să adopte aceeaşi filosofie şi în Abu Dhabi este o dovadă că Horner nu este ipocrit. Pur şi simplu, principiul “cel mai bun să câştige” este mai important pentru el decât orice altceva.

Indiferent dacă ne place sau nu ce se întâmplă, dacă suntem de acord sau nu cu ce se întâmpla, trebuie să respectăm decizia Red Bull. Red Bull merită respect pentru simplul motiv că, într-un sport în care banii dictează interesele, există câţiva “nebuni” ce alcătuiesc o “echipă de petrecăreţi” care încearcă să demonstreze că titlul mondial în Formula 1 se poate câştiga şi altfel.

Deşi foarte asemănătoare, între cele două fotografii de mai jos există o diferenţă majoră. Una de filosofie. Iar eu unul prefer să-l văd frustrat pe Webber pentru că nu este favorizat decât să-l văd trist pe Massa că nu i se acorda aceeaşi şansă cu Alonso.

În lumina preconizatelor ordine de echipă la care ar putea apela Ferrari, McLaren sau Red Bull la Interlagos, agenţia de presă Associated Press a dezvăluit că în Brazilia există o lege care incriminează acest lucru şi care, practic, este mai presus de orice regulament al Formulei 1. Astfel, legea respectivă stipulează negru pe alb că “frauda prin orice mijloace sau contribuţia la fraudă în orice fel asupra rezultatelor unui eveniment sportiv” se sancţionează, atenţie, cu 6 ani de închisoare!

Cât de mare este însă riscul pe care şi-l asuma un pilot care va ceda poziţia în fata coechipierului său? Potrivit avocatului Paulo Castilho, aproape zero, în cazul în care cazul este judecat de “cine trebuie”.

“Felipe Massa sau orice alt pilot care face orice pentru a frauda rezultatul cursei poate fi arestat şi pus formal sub acuzare. Nu înseamnă că asta se va şi întâmpla, totul va depinde de autorităţile locale să decidă dacă legea a fost încălcată. Dacă există suficiente dovezi care să arate că ordinele de echipă au afectat rezultatele, autorităţile locale pot să-i aresteze pe cei implicaţi”.

Foarte probabil, legea respectivă este o măsură de protecţie împotriva corupţiei sau, mai pe româneşte, împotriva blaturilor din fotbal.

Bernie Ecclestone continuă să ridice comercializarea Formulei 1 la rang la artă.

Cu ceva mai bine de un an în urmă, evidenţiam aici apariţia conceptului F1 Rocks, un program de concerte menit să atragă mai mulţi spectatori la curse. Lucrurile merg atât de bine, încât programul s-a dezvoltat constant, iar la Marele Premiu al Braziliei de la începutul lunii noiembrie cel care va urca pe scena va fi nimeni altul decât starul Eminem.

Deşi conceptul F1 Rocks este menit să aducă un plus de valoare pentru fanii care merg în tribune la curse (şi un plus de “caşcaval” în conturile lui Ecclestone), cred că aceştia ar aprecia rezolvarea unor probleme mult mai importante, printre care şi costul ridicat al biletelor de acces (nu daţi vina pe organizatori, ei trebuie să aplice tariful minim impus de Ecclestone, plus ca aceasta este singura lor sursă de venit într-un Mare Premiu).

Întrucât nu am avut încă plăcerea de a vedea o cursă de Formula 1 din tribune, îi invit pe cei care au mers ocazional la un Mare Premiu să ne povestească dacă cred că F1 Rocks este un eveniment util şi, mai ales, ce ar trebui să facă Bernie pentru a îmbunătăţi viaţa fanilor într-un weekend de cursă.

Acestea sunt cele doua calitati care i-au asigurat lui Kamui Kobayashi prezenta pe grila de start a Formulei 1 in sezonul 2010.

Cand am auzit prima oara ca japonezul il va inlocui pe Timo Glock in Brazilia ma asteptam la ce este mai rau. In fond, ce pretentii poti sa ai de la un debutant absolut in Formula 1, mai ales cand traisem experientele nu tocmai placute ale lui Alguersuari sau Grosjean?

Si totusi, modul in care Kobayashi i-a tinut piept lui Button la Interlagos a fost semnalul ca, pe langa ochii oblici, japonezul ar putea avea si ceva talent.

Insa nu am fi aflat niciodata daca a fost vorba de talent sau de un simplu foc de paie daca problemele medicale ale lui Glock nu ar fi continuat.

Asta pentru ca japonezul si-a confirmat din plin talentul in Abu Dhabi, atunci cand a reusit o manevra spectaculoasa de depasire in fata aceluiasi Button, proaspat campion mondial. Da, stiu ca Button tocmai iesise de la boxe si avea un monopost mult mai greu decat Kobayashi, insa puneti-va cateva secunde in pielea niponului. Ati fi avut agresivitatea necesara sa incercati o depasire in fata campionului mondial, riscand sa ratati o clasare in puncte? Hmm, asa ma gandeam si eu.

Si ca sa inchei intr-o nota amuzanta, Kobayashi declara la finalul sezonului ca, daca nu va reusi sa-si asigure locul in Formula 1 in 2010, va munci din nou in restaurantul de sushi al tatalui sau din Japonia, pentru ca nu are bani sa isi cumpere un loc in Marele Circ (nu, nu e nicio gluma).

Ei bine, industria de sushi a pierdut un bucatar, dar Formula 1 a castigat un pilot.

Probabil cea mai spectaculoasa coincidenta din Formula 1 din ultimii ani:

Interlagos, Brazilia, 18 octombrie 2009:

La volanul unui monopost cu motor Mercedes si avand inscriptionat numarul 22, un pilot englez a terminat cursa de la Interlagos pe locul 5 si a cucerit titlul mondial in dauna unui pilot brazilian.

Interlagos, Brazilia, 2 noiembrie 2008:

La volanul unui monopost cu motor Mercedes si avand inscriptionat numarul 22, un pilot englez a terminat cursa de la Interlagos pe locul 5 si a cucerit titlul mondial in dauna unui pilot brazilian.

Si sa mai spuna cineva ca istoria nu se repeta…

Via | GrandPrix

Nu este cazul sa ne entuziasmam peste masura de titlul mondial cucerit de Jenson Button. Desi a dominat sezonul de la un capat la celalalt, Button a aratat in multe momente ca se afla pe prima treapta a podiumului printr-o conjunctura de evenimente: McLaren si Ferrari au fost la pamant la inceputul sezonului, iar Brawn GP a dezvoltat cel mai bun monopost gratie unui geniu pe nume Ross Brawn. Britanicul nu a mai castigat nicio cursa de la Marele Premiu al Turciei din 7 iunie si ocupa locul 6 (!) intr-un clasament al ultimelor 9 Mari Premii.

Punctul central al ultimelor saptamani a fost daca Button merita sa fie campion. Adevarul este ca 2009 a fost (si inca mai este pentru doua saptamani) un sezon aparte, cu numeroase schimbari si rasturnari de situatie. Cu siguranta Button merita mult mai mult decat Barrichello sa fie campion, iar acelasi lucru este valabil si in cazul celorlalti piloti.

Poate ca singura exceptie este Vettel, care a fost tradat de evenimentele nefericite prin care a trecut Red Bull mai ales in primele doua curse ale anului.

Astfel, putem spune ca Button merita sa fie campion in 2009, insa asta nu inseamna ca se alatura unui club select de piloti format din, sa zicem, Ayrton Senna, Michael Schumacher sau Alain Prost. Pentru asta iti trebuie mult mai multe calitati, iar Button nu le-a aratat pana acum, desi se apropie de finalul celui de-al 10-lea sezon al carierei.

Declaratiile facute miercuri de Massa la adresa lui Alonso pareau sa conduca direct la un razboi psihologic intre cei doi piloti care vor concura pentru Ferrari in 2010.

Surprinzator, Alonso a minimalizat atacul brazilianului, iar intalnirea face2face de la Interlagos a decurs mai mult decat amical. Dupa cateva clipe in care a stat incruntat, Alonso si-a recapatat zambetul si a dat mana cu Massa pentru cateva fotografii de presa.

Aceste fotografii merita insa sa fie puse in rama. Anul viitor, lupta pentru titlul mondial i-ar putea obliga pe cei doi coechipieri sa aiba o atitudine mult mai rece unul fata de celalalt. Primul semnal a venit deja la Interlagos. Cred ca este doar o chestiune de timp pana cand il vom primi pe al doilea.

Brazilia a luat foc dupa ce Timo Glock a fost depasit (sau s-a lasat depasit, dupa alte versiuni) de Lewis Hamilton in ultimul viraj al cursei de la Interlagos.

Imaginatia unora a mers atat de departe incat pe internet circula si un “filmulet” foarte amuzant despre “intelegerea strict secreta si confidentiala” dintre cei doi:

Astept cu interes articole bomba despre prietenia care ii lega pe cei doi in GP2 si cum au planuit ei totul inca de pe atunci. Astept si stenogramele comunicatiilor prin radio ale celor de la Toyota, sa vedem, poate inginerii sai au fost si ei la mijloc. .

Si nu in ultimul rand, FIA ar trebui sa declanseze o ancheta amanuntita si sa dea un verdict in acest caz. Dar, in stilul ei caracteristic, sa anunte rezultatul undeva prin 16 noiembrie 2009, in functie de numele campionului din sezonul viitor.

Modul in care a negociat Timo Glock ultimele tururi ale Marelui Premiu de Formula 1 de la Interlagos au suscitat multe comentarii, majoritatea celor care tin cu Ferrari afirmand ca Timo i-a facilitat lui Hamilton victoria.

Si daca n-a fost asa? Analizand declaratiile date imediat dupa MP al Braziliei de catre principalii actori ai Formulei 1, uitam cateva lucruri:

1. Dupa parerea mea, Glock nu i-a facilitat victoria lui Hamilton. De altfel, nici macar nu l-a vazut pe acesta atunci cand a trecut pe langa el. Cum nici multi dintre noi nu l-am vazut, de altfel. Ba mai mult, avand in vedere ca nu avea niciun target in aceasta cursa, consider ca Glock a stat pe pista cu pneurile de uscat tocmai pentru a-i ajuta pe cei de la Ferrari. In acest sens amintesc o declaratie a sa (“Eu am comandat intrarea la boxe, insa cei de la pituri nu au raspuns”), care ma face sa cred ca inginerii Toyota au vrut sa impuste doi iepuri in acelasi timp: sa intre cu un pilot in fruntea cursei si sa rastoarne logica de pana atunci din cursa.

2. Campionul mondial a fost decis intr-o cursa in care cel incoronat la final a terminat, cu chiu, cu vai, pe locul al cincilea. S-a chinuit sa faca asta si nu a dat in niciun moment dovada faptului ca ar fi cel mai tare din Marele Circ.

3.  Vettel. Genial. Vom mai auzi de el.  Multe. Consider ca este mult mai talentat decat Hamilton si Massa la un loc, Timpul va hotari asta. Sa nu uitam ca un monopost Toro Rosso, o echipa inexistenta pana in acest an, pilotat de un baiat care la prima vedere pare coborat de pe skateboard, a reusit lucruri de neimaginat pentru echipe mult mai mari din Marele Circ.

4. Alonso. Daca sezonul ar fi inceput acum sase curse, Fernando ar fi fost campion mondial. Concluzia mea e una singura, extrem de simpla: Renault va face parte dintre echipele Platinum in editia 2009 a F1 Champ.

5. Felipe Massa a reusit sa castige sase curse in acest sezon. Adica o treime. In plus, a realizat in Canada o depasire pe care, personal, o incadrez intre cele mai spectaculoase din intreaga istorie a Formulei 1.  La final, a plans. Si acum, va intreb: de ce sa dam cu totii vina pe Glock in conditiile in care titlul a fost decis de o pancarta Stop/Go la boxe? Prietenii stiu de ce.

6. Good bye, DC!