Compromisul

În mod tradiţional, echipele de top ale Formulei 1 sunt printre primele care confirmă piloţii pentru sezonul următor, însă McLaren a făcut o excepţie neobişnuită de la această regulă. Nu numai că nu a fost printre primele, dar a fost ultima echipă care şi-a confirmat planurile pentru anul viitor.
Motivele care au stat la baza acestei întârzieri sunt deja cunoscute în bună măsură, însă a venit momentul să vedem ce a obţinut McLaren prin decizia de a-l păstra pe Jenson Button.
McLaren nu a obţinut altceva decât un compromis pentru viitor. Teoretic, Button va rămâne încă doi ani alături de McLaren (cu excepţia cazulului în care ar decide să se retragă la finalul anului viitor), perioadă de timp în care va putea reprezenta o punte de legătură între McLaren şi diferitul stil de lucru al japonezilor de la Honda.
În acelaşi timp, britanicii l-au păstrat şi pe Kevin Magnussen ca pilot de teste şi de rezervă. E drept, danezul nu avea unde să se ducă în altă parte, astfel că nu prea a avut de ales.
McLaren a împuşcat astfel doi iepuri dintr-o lovitură: mizează în continuare pe experienţa lui Button şi are spatele asigurat prin Magnussen, pilotul pe care îl sprijină încă din 2010.
Astfel, Magnussen va fi pregătit să revină în cockpit în momentul în care Button va decide să se retragă din Formula 1, fără să fie nevoită să caute rapid un înlocuitor pe măsură. Sau, de ce nu, Magnussen va fi pregătit să revină imediat în cockpit dacă a doua căsnicie între McLaren şi Alonso va avea un deznodământ similar cu cea din 2007…

În mod tradiţional, echipele de top ale Formulei 1 sunt printre primele care confirmă piloţii pentru sezonul următor, însă McLaren a făcut o excepţie neobişnuită de la această regulă. Nu numai că nu a fost printre primele, dar a fost ultima echipă care şi-a confirmat planurile pentru anul viitor.

Motivele care au stat la baza acestei întârzieri sunt deja cunoscute în bună măsură, însă a venit momentul să vedem ce a obţinut McLaren prin decizia de a-l păstra pe Jenson Button.

McLaren nu a obţinut altceva decât un compromis pentru viitor. Teoretic, Button va rămâne încă doi ani alături de McLaren (cu excepţia cazulului în care ar decide să se retragă la finalul anului viitor), perioadă de timp în care va putea reprezenta o punte de legătură între McLaren şi diferitul stil de lucru al japonezilor de la Honda.

În acelaşi timp, britanicii l-au păstrat şi pe Kevin Magnussen ca pilot de teste şi de rezervă. E drept, danezul nu avea unde să se ducă în altă parte, astfel că nu prea a avut de ales.

McLaren a împuşcat astfel doi iepuri dintr-o lovitură: mizează în continuare pe experienţa lui Button şi are spatele asigurat prin Magnussen, pilotul pe care îl sprijină încă din 2010.

Astfel, Magnussen va fi pregătit să revină în cockpit în momentul în care Button va decide să se retragă din Formula 1, fără să fie nevoită să caute rapid un înlocuitor pe măsură. Sau, de ce nu, Magnussen va fi pregătit să revină imediat în cockpit dacă a doua căsnicie între McLaren şi Alonso va avea un deznodământ similar cu cea din 2007…

Indecizia McLaren

Ferrari, Williams, McLaren şi Sauber sunt singurele echipe prezente în Formula 1 mai degrabă de dragul sportului decât de dragul banilor, însă ultimii ani au demonstrat că şi acestea sunt din ce în ce mai afectate de aspectele financiare ale competiţiei.
Ultimul exemplu este McLaren, care întârzie nepermis de mult stabilirea coechipierului lui Fernando Alonso pentru sezonul 2015. Nu întâmplător, vorbim despre singura echipă cu prezenţă certă pe grila de start în sezonul 2015 care nu şi-a definitivat încă linia de piloţi.
Oficialii McLaren insistă că întârzierea nu cauzează nicio problemă şi că nu este nimic ieşit din comun, întrucât britanicii vor doar să ia cea mai bună decizie pentru viitor.
Totuşi, există un motiv foarte clar pentru care McLaren ar fi trebuit deja să ia o hotărâre finală, întrucât ştia că va trebui să aleagă între Jenson Button şi Kevin Magnussen încă din 4 octombrie, atunci când Sebastian Vettel şi-a anunţat plecarea de la Red Bull Racing. Toată lumea ştia că va semna cu Ferrari, dar anunţul a întârziat dintr-un singur motiv: Fernando Alonso voia să confirme la rândul său plecarea de la Ferrari doar atunci când putea anunţa semnarea unui contract cu McLaren. Din păcate, săptămânile au trecut fără ca McLaren să ia o decizie, astfel că Alonso a fost nevoit să facă anunţul prematur înainte de ultima cursa a sezonului, pentru a-şi lua rămas bun de la Ferrari în mod corespunzător. Nici până azi nu poate confirma acordul cu McLaren, pentru că britanicii nu s-au hotărât încă în privinţa coechipierului său.
Întârzierea este dubioasă, însă în mod cert cei de la McLaren îşi fac şi nişte calcule financiare. Nu întâmplător, Ron Dennis a efectuat recent o călătorie de afaceri în Danemarca cu scopul de a găsi sponsori pentru Magnussen, în timp ce Button are un salartiu semnificativ mai mare decât coechipierul său danez.
Pentru piloţi, această întârziere are efecte negative asupra carierelor. Poate că Button s-ar putea retrage liniştit dacă nu va obţine un contract în cursele de anduranţă, însă pentru Magnussen acesta ar putea fi finalul carierei în Formula 1 la numai 22 de ani şi după un singur sezon petrecut în Marele Circ.
Am mai trecut printr-o astfel de experienţă şi în 2010, atunci când Williams l-a anunţat pe Nico Hulkenberg că nu îi prelungeşte contractul pentru 2011 imediat după ultima cursă a sezonului. Germanul a avut noroc cu Force India, care i-a oferit un post de pilot de rezervă transformat apoi în post de pilot titular un singur an mai târziu, însă s-ar putea ca Magnussen să nu aibă parte de acelaşi tratament.

Ferrari, Williams, McLaren şi Sauber sunt singurele echipe prezente în Formula 1 mai degrabă de dragul sportului decât de dragul banilor, însă ultimii ani au demonstrat că şi acestea sunt din ce în ce mai afectate de aspectele financiare ale competiţiei.

Ultimul exemplu este McLaren, care întârzie nepermis de mult stabilirea coechipierului lui Fernando Alonso pentru sezonul 2015. Nu întâmplător, vorbim despre singura echipă cu prezenţă certă pe grila de start în sezonul 2015 care nu şi-a definitivat încă linia de piloţi.

Oficialii McLaren insistă că întârzierea nu cauzează nicio problemă şi că nu este nimic ieşit din comun, întrucât britanicii vor doar să ia cea mai bună decizie pentru viitor.

Totuşi, există un motiv foarte clar pentru care McLaren ar fi trebuit deja să ia o hotărâre finală, întrucât ştia că va trebui să aleagă între Jenson Button şi Kevin Magnussen încă din 4 octombrie, atunci când Sebastian Vettel şi-a anunţat plecarea de la Red Bull Racing.

Toată lumea ştia că va semna cu Ferrari, dar anunţul a întârziat dintr-un singur motiv: Fernando Alonso voia să confirme la rândul său plecarea de la Ferrari doar atunci când putea anunţa semnarea unui contract cu McLaren. Din păcate, săptămânile au trecut fără ca McLaren să ia o decizie, astfel că Alonso a fost nevoit să facă anunţul prematur înainte de ultima cursa a sezonului, pentru a-şi lua rămas bun de la Ferrari în mod corespunzător. Nici până azi nu poate confirma acordul cu McLaren, pentru că britanicii nu s-au hotărât încă în privinţa coechipierului său.

Întârzierea este dubioasă, însă în mod cert cei de la McLaren îşi fac şi nişte calcule financiare. Nu întâmplător, Ron Dennis a efectuat recent o călătorie de afaceri în Danemarca cu scopul de a găsi sponsori pentru Magnussen, în timp ce Button are un salartiu semnificativ mai mare decât coechipierul său danez.

Pentru piloţi, această întârziere are efecte negative asupra carierelor. Poate că Button s-ar putea retrage liniştit dacă nu va obţine un contract în cursele de anduranţă, însă pentru Magnussen acesta ar putea fi finalul carierei în Formula 1 la numai 22 de ani şi după un singur sezon petrecut în Marele Circ.

Am mai trecut printr-o astfel de experienţă şi în 2010, atunci când Williams l-a anunţat pe Nico Hulkenberg că nu îi prelungeşte contractul pentru 2011 imediat după ultima cursă a sezonului. Germanul a avut noroc cu Force India, care i-a oferit un post de pilot de rezervă transformat apoi în post de pilot titular un singur an mai târziu, însă s-ar putea ca Magnussen să nu aibă parte de acelaşi tratament.

Ipocrizia germană

Chiar dacă sezonul 2014 al Formulei 1 s-a încheiat de mai bine de o săptămână, constructorii implicaţi în competiţie duc un veritabil război în privinţa regulamentului tehnic.
Nemulţumiţi că au fost învinşi fără drept de apel, Renault şi Ferrari au încercat fără succes să obţină permisiunea de a dezvolta motoarele şi în timpul sezonului, cu speranţa că în acest mod vor reduce decalajul faţă de Mercedes. Germanii s-au opus însă în permanenţă schimbării regulamentului tehnic, iar ultimul argument adus este nevoia de stabilitate.
“Avem reguli clare care au fost stabilite cu acordul tuturor. Motivul pentru care există reguli pentru stabilitatea F1, în special în jurul unităţilor de propulsie, este că permite oamenilor să stabilească reguli clare pentru viitor fără să fie influenţaţi de performanţele relative. Când oamenii cer schimbări de regulament pe termen scurt, este vorba despre interes personal” – Paddy Lowe, directorul tehnic Mercedes.
Atitudinea celor de la Mercedes nu este numai de înţeles, ci şi una corectă. Regulamentul tehnic trebuie respectat de toată lumea şi adaptat la noi cerinţe numai atunci când există un motiv bine întemeiat, nu legat de performanţele unuia sau altuia dintre concurenţi.
Performanţele celor de la Mercedes din Formula 1 au contrastat puternic cu cele obţinute în Campionatul German de Turisme (DTM). Germanii au pierdut lupta cu rivalii tradiţionali de la BMW şi Audi şi au ocupat locul trei într-un clasament al constructorilor în sezonul 2014, după ce au acumulat puţin peste jumătate din punctajul celor de la BMW.
De data aceasta, Mercedes nu a mai fost interesată să menţină echilibrul şi a solicitat efectuarea unei zile suplimentare de teste în încercarea de a găsi soluţii pentru îmbunătăţirea performanţelor. La test a participat însă doar Mercedes, fără prezenţa celor de la Audi sau BMW.
Desigur, Mercedes are circumstanţe atenuante: regulamentul care interzice testele include o excepţie care “permite îmbunatăţirea maşinilor în anumite condiţii”. Chiar şi aşa, Mercedes nu a făcut altceva decât să demonstreze că abordează problema în acelaşi mod ca Renault şi Ferrari: conform interesului personal, nu al competiţiei.

Chiar dacă sezonul 2014 al Formulei 1 s-a încheiat de mai bine de o săptămână, constructorii implicaţi în competiţie duc un veritabil război în privinţa regulamentului tehnic.

Nemulţumiţi că au fost învinşi fără drept de apel, Renault şi Ferrari au încercat fără succes să obţină permisiunea de a dezvolta motoarele şi în timpul sezonului, cu speranţa că în acest mod vor reduce decalajul faţă de Mercedes. Germanii s-au opus însă în permanenţă schimbării regulamentului tehnic, iar ultimul argument adus este nevoia de stabilitate.

“Avem reguli clare care au fost stabilite cu acordul tuturor. Motivul pentru care există reguli pentru stabilitatea F1, în special în jurul unităţilor de propulsie, este că permite oamenilor să stabilească reguli clare pentru viitor fără să fie influenţaţi de performanţele relative. Când oamenii cer schimbări de regulament pe termen scurt, este vorba despre interes personal” – Paddy Lowe, directorul tehnic Mercedes.

Atitudinea celor de la Mercedes nu este numai de înţeles, ci şi una corectă. Regulamentul tehnic trebuie respectat de toată lumea şi adaptat la noi cerinţe numai atunci când există un motiv bine întemeiat, nu legat de performanţele unuia sau altuia dintre concurenţi.

Performanţele celor de la Mercedes din Formula 1 au contrastat puternic cu cele obţinute în Campionatul German de Turisme (DTM). Germanii au pierdut lupta cu rivalii tradiţionali de la BMW şi Audi şi au ocupat locul trei într-un clasament al constructorilor în sezonul 2014, după ce au acumulat puţin peste jumătate din punctajul celor de la BMW.

De data aceasta, Mercedes nu a mai fost interesată să menţină echilibrul şi a solicitat efectuarea unei zile suplimentare de teste în încercarea de a găsi soluţii pentru îmbunătăţirea performanţelor. La test a participat însă doar Mercedes, fără prezenţa celor de la Audi sau BMW.

Desigur, Mercedes are circumstanţe atenuante: regulamentul care interzice testele include o excepţie care “permite îmbunatăţirea maşinilor în anumite condiţii”. Chiar şi aşa, Mercedes nu a făcut altceva decât să demonstreze că abordează problema în acelaşi mod ca Renault şi Ferrari: conform interesului personal, nu al competiţiei.