Chilton şi Bianchi, mai buni decât Alonso în 2013?

Postat de Daniel Popescu in Fernando Alonso / Scuderia Ferrari pe November 26th, 2013
Publicaţia britanică The Guardian a realizat recent un clasament alternativ al piloţilor pentru sezonul 2013 al Formulei 1, în care a luat în calcul strict evoluţiile piloţilor, fără să ia în calcul performanţele brute ale monoposturilor.
A rezultat, evident, un clasament diferit de cel pe care îl ştim cu toţii. Sigur, Sebastian Vettel şi-a păstrat titlul şi în această ierarhie, însă Romain Grosjean şi Nico Hulkenberg au urcat spectaculos, pe baza performanţelor personale din a doua jumătate a sezonului (datorate, în bună măsură, revenirii la pneurile de anul trecut, dar asta este o altă discuţie).
Marea surpriză este însă că piloţi precum Jules Bianchi şi Max Chilton, care au concurat permanent în spatele plutonului pentru Marussia, au ajuns să fie consideraţi mai buni (locurile 7 şi 11) decât Fernando Alonso, care a terminat sezonul pe locul doi şi a fost singurul rival real al lui Vettel (locul 12).
Explicaţia celor de la The Guardian este cel puţin hilară: “A avut un conflict intern cu Ferrari şi nu a avut un monopost suficient de bun. Schimbarea pneurilor de la jumătatea sezonului l-a costat, dar chiar şi aşa nu a părut la fel de formidabil precum în trecut”.
Ce legătură are conflictul din presă cu Luca di Montezemolo cu performanţele sale de pe circuit? Ce legătură are monopostul mediocru cu acest clasament, când exact acesta a fost criteriul eliminat de la bun început la realizarea acestui clasament alternativ?
Din punctul meu de vedere, Alonso a obţinut performante excelente în sezonul 2013 cu un monopost care, în cel mai bun caz, a fost doar mediocru, în special în a doua jumătate a sezonului. Nu trebuie uitat că Ferrari a fost din nou deficitară în calificări, însă abilităţile de la start şi capacitatea de a progresa în pluton l-au ajutat pe Alonso să rămână în lupta pentru titlu. De altfel, în 15 dintre cele 19 curse spaniolul a terminat pe o poziţie mai bună decât cea din calificări.
În aceste condiţii, să-l plasezi pe Alonso pe locul 12 din 22 este o decizie cel puţin neinspirată, asta ca să fim eleganţi.

Publicaţia britanică The Guardian a realizat recent un clasament alternativ al piloţilor pentru sezonul 2013 al Formulei 1, în care a luat în calcul strict evoluţiile piloţilor, fără să ia în calcul performanţele brute ale monoposturilor.

A rezultat, evident, un clasament diferit de cel pe care îl ştim cu toţii. Sigur, Sebastian Vettel şi-a păstrat titlul şi în această ierarhie, însă Romain Grosjean şi Nico Hulkenberg au urcat spectaculos, pe baza performanţelor personale din a doua jumătate a sezonului (datorate, în bună măsură, revenirii la pneurile de anul trecut, dar asta este o altă discuţie).

Marea surpriză este însă că piloţi precum Jules Bianchi şi Max Chilton, care au concurat permanent în spatele plutonului pentru Marussia, au ajuns să fie consideraţi mai buni (locurile 7 şi 11) decât Fernando Alonso, care a terminat sezonul pe locul doi şi a fost singurul rival real al lui Vettel (locul 12).

Explicaţia celor de la The Guardian este cel puţin hilară: “A avut un conflict intern cu Ferrari şi nu a avut un monopost suficient de bun. Schimbarea pneurilor de la jumătatea sezonului l-a costat, dar chiar şi aşa nu a părut la fel de formidabil precum în trecut”.

Ce legătură are conflictul din presă cu Luca di Montezemolo cu performanţele sale de pe circuit? Ce legătură are monopostul mediocru cu acest clasament, când exact acesta a fost criteriul eliminat de la bun început la realizarea acestui clasament alternativ?

Din punctul meu de vedere, Alonso a obţinut performante excelente în sezonul 2013 cu un monopost care, în cel mai bun caz, a fost doar mediocru, în special în a doua jumătate a sezonului. Nu trebuie uitat că Ferrari a fost din nou deficitară în calificări, însă abilităţile de la start şi capacitatea de a progresa în pluton l-au ajutat pe Alonso să rămână în lupta pentru titlu. De altfel, în 15 dintre cele 19 curse spaniolul a terminat pe o poziţie mai bună decât cea din calificări.

În aceste condiţii, să-l plasezi pe Alonso pe locul 12 din 22 este o decizie cel puţin neinspirată, asta ca să fim eleganţi.

8 comentarii

Etichete: /

Preludiu pentru sezonul 2014

Postat de Daniel Popescu in Austin pe November 19th, 2013
Austin este unul dintre cele mai apreciate circuite desenate de arhitectul german Hermann Tilke, însă acesta nu a oferit prea mult spectacol pentru piloţi în cursa de duminică.
Principala problemă a fost reprezentată de pneurile medium şi hard furnizate de Pirelli, care au asigurat strategii cu o singură oprire la boxe pentru cei mai mulţi piloţi. În condiţiile în care şansele de depăşire sunt relativ limitate, cursa a fost una lipsită de sare şi piper în cea mai mare parte.
Din păcate, scenariul de la Austin are toate şansele să se repete în sezonul 2014. Ipoteza este cu atât mai realistă cu cât Pirelli şi-a anunţat deja strategia pentru anul viitor: curse cu o singură oprire la boxe, exact cum a fost cea de la Austin.
Este greu să le reproşezi celor de la Pirelli adoptarea unei asemenea tactici, în condiţiile în care ultimii trei ani au fost criticaţi de aproape toate echipele pentru degradarea rapidă a pneurilor, exact elementul care a generat curse cu două, trei sau chiar patru opriri la boxe.
Poate că anul viitor piloţii nu vor mai fi precauţi pentru a conserva pneurile, însă vor merge în mod sigur “la consum” după impunerea unei limite maxime de 100 kg de combustibil pe cursă.
Şi atunci, care vor fi sursele care vor genera suspans în sezonul 2014? Unii ingineri de echipă, printre care Adrian Newey şi Ross Brawn, consideră că răspunsul stă în fiabilitatea noilor motoare turbo V6 de 1.6 litri. Da, probabil că explozia unor motoare va fi spectaculoasă, dar nu la fel de spectaculoasă precum ar fi un duel roată la roată pentru victorie timp de mai multe tururi intre Sebastian Vettel şi Fernando Alonso. În plus, este de aşteptat ca fiabilitatea să devină mai bună spre jumătatea sezonului.
În aceste condiţii, şansele ca sezonul 2014 să fie mai puţin spectaculos decât 2013 sunt, din păcate, destul de ridficate.

Austin este unul dintre cele mai apreciate circuite desenate de arhitectul german Hermann Tilke, însă acesta nu a oferit prea mult spectacol pentru piloţi în cursa de duminică.

Principala problemă a fost reprezentată de pneurile medium şi hard furnizate de Pirelli, care au asigurat strategii cu o singură oprire la boxe pentru cei mai mulţi piloţi. În condiţiile în care şansele de depăşire sunt relativ limitate, cursa a fost una lipsită de sare şi piper în cea mai mare parte.

Din păcate, scenariul de la Austin are toate şansele să se repete în sezonul 2014. Ipoteza este cu atât mai realistă cu cât Pirelli şi-a anunţat deja strategia pentru anul viitor: curse cu o singură oprire la boxe, exact cum a fost cea de la Austin.

Este greu să le reproşezi celor de la Pirelli adoptarea unei asemenea tactici, în condiţiile în care ultimii trei ani au fost criticaţi de aproape toate echipele pentru degradarea rapidă a pneurilor, exact elementul care a generat curse cu două, trei sau chiar patru opriri la boxe.

Poate că anul viitor piloţii nu vor mai fi precauţi pentru a conserva pneurile, însă vor merge în mod sigur “la consum” după impunerea unei limite maxime de 100 kg de combustibil pe cursă.

Şi atunci, care vor fi sursele care vor genera suspans în sezonul 2014? Unii ingineri de echipă, printre care Adrian Newey şi Ross Brawn, consideră că răspunsul stă în fiabilitatea noilor motoare turbo V6 de 1.6 litri. Da, probabil că explozia unor motoare va fi spectaculoasă, dar nu la fel de spectaculoasă precum ar fi un duel roată la roată pentru victorie timp de mai multe tururi intre Sebastian Vettel şi Fernando Alonso. În plus, este de aşteptat ca fiabilitatea să devină mai bună spre jumătatea sezonului.

În aceste condiţii, şansele ca sezonul 2014 să fie mai puţin spectaculos decât 2013 sunt, din păcate, destul de ridficate.

2 comentarii

Etichete:

Massa şi visurile din copilărie

Postat de Daniel Popescu in Felipe Massa / Scuderia Ferrari / Williams F1 Team pe November 12th, 2013
Unul dintre lucrurile care făceau farmecul Formulei 1 înainte de anii 2000 era rivalitatea dintre piloţi, întrucât aceştia nu ezitau să-şi arunce vorbe grele în paddock. Este suficient să vezi filmul Rush pentru a înţelege modul în care piloţi precum Niki Lauda sau James Hunt, cu personalităţi complet diferite, alegeau să practice războiul psihologic în public.
Pe măsură ce banii au căpătat o importanţă tot mai mare în Formula 1, lucrurile s-au schimbat radical, iar piloţii evită să comenteze negativ atât despre propria echipă, cât şi despre ceilalţi piloţi. Iar atunci când o fac, scăpaţi probabil pe moment din hăţişurile celor de la PR, sunt admonestaţi în public.
Totuşi, rar mi-a fost dat să citesc două declaraţii atât de contradictorii ale unui pilot pe parcursul a numai 24 de ore. Afirmaţiile făcute de Felipe Massa duminică şi luni seamănă cu cele pe care le auzim atât de des din partea fotbaliştilor români.
Duminică, după ce a fost evationat de 15.000 de fani la despărţirea oficială de Ferrari, Massa a precizat: “Când am început să concurez în karturi aveam un combinezon roşu Ferrari şi am susţinut întotdeauna echipa. Chiar şi când Ayrton Senna era la McLaren, iar Nelson Piquet la Williams, eu susţineam Ferrari”.
Luni, în comunicatul de presă care anunţă trecerea lui Massa la Williams, brazilianul a declarat: “Când eram puşti am visat mereu să pilotez pentru Williams, Ferrari sau McLaren”.
Noroc că celelalte echipe din Formula 1 nu existau pe vremea când Massa era un puşti. Altfel, ar fi trebuit să spună că a visat să concureze pentru fiecare dintre ele.

Unul dintre lucrurile care făceau farmecul Formulei 1 înainte de anii 2000 era rivalitatea dintre piloţi, întrucât aceştia nu ezitau să-şi arunce vorbe grele în paddock. Este suficient să vezi filmul Rush pentru a înţelege modul în care piloţi precum Niki Lauda sau James Hunt, cu personalităţi complet diferite, alegeau să practice războiul psihologic în public.

Pe măsură ce banii au căpătat o importanţă tot mai mare în Formula 1, lucrurile s-au schimbat radical, iar piloţii evită să comenteze negativ atât despre propria echipă, cât şi despre ceilalţi piloţi. Iar atunci când o fac, scăpaţi probabil pe moment din hăţişurile celor de la PR, sunt admonestaţi în public.

Totuşi, rar mi-a fost dat să citesc două declaraţii atât de contradictorii ale unui pilot pe parcursul a numai 24 de ore. Afirmaţiile făcute de Felipe Massa duminică şi luni seamănă cu cele pe care le auzim atât de des din partea fotbaliştilor români.

Duminică, după ce a fost evationat de 15.000 de fani la despărţirea oficială de Ferrari, Massa a precizat: “Când am început să concurez în karturi aveam un combinezon roşu Ferrari şi am susţinut întotdeauna echipa. Chiar şi când Ayrton Senna era la McLaren, iar Nelson Piquet la Williams, eu susţineam Ferrari”.

Luni, în comunicatul de presă care anunţă trecerea lui Massa la Williams, brazilianul a declarat: “Când eram puşti am visat mereu să pilotez pentru Williams, Ferrari sau McLaren”.

Noroc că celelalte echipe din Formula 1 nu existau pe vremea când Massa era un puşti. Altfel, ar fi trebuit să spună că a visat să concureze pentru fiecare dintre ele.

8 comentarii

Etichete: / /