Daniel Popescu

În weekendul precedent am avut oportunitatea de a vedea pe viu Cursa de 24 de ore de la Le Mans, despre care aţi putut citi deja un reportaj, pe lângă povestea revenirii celor de la Alpine în competiţie după o absenţă de 35 de ani.

Pentru mine, acest eveniment a reprezentat un adevărat maraton: nu am dormit deloc pe parcursul celor 24 de ore ale cursei şi, în plus, am acumulat nu mai puţin de 41 de ore şi 40 de minute între somnul din noaptea de vineri spre sâmbătă şi cel din noaptea de duminică spre luni.

Mulţi cititori şi prieteni m-au întrebat în ultimele zile cum am reuşit să stau treaz aproape două zile, aşa că m-am gândit că un post pe blog pe acest subiect este mai mult decât potrivit. Totuşi, fac precizarea că nu ştiu cât de util este acest “ghid de supravieţuire” pentru fanii obişnuiţi care merg la o astfel de cursă, pentru că eu am avut acces la centrul media dedicat jurnaliştilor şi m-am bucurat de condiţii “de viaţă” semnificativ mai bune decât cele îndurate de persoanele din tribune, care au suferit de ploaie, vânt şi frig.

Evident, nu are rost să vă descriu în detaliu programul din timpul zilei, mai ales că l-aţi putut descifra deja din reportaj, aşa că mă concentrez pe ceea ce am făcut în timpul nopţii.

• sâmbăta, 22 iunie, ora 05:30 – Mă trezesc după ce am dormit trei ore şi jumătate şi mă pregătesc pentru plecarea de la Paris spre Le Mans

• sâmbăta, 22 iunie, ora 11:00 – Ajung la circuit

• sâmbăta, 22 iunie, ora 15:00 – Începe cursa

• sâmbăta, 22 iunie, ora 22:00 – Sunt în virajul Porsche

• duminică, 23 iunie, ora 00:00 – Ajung în centrul de presă al circuitului.

Imaginea pe care am avut-o când am intrat în centrul de presă a fost destul de demoralizatoare: aproximativ jumătate din sală imensă era goală, iar jumătate dintre jurnaliştii prezenţi dormeau cu capetele pe masă. Ceilalţi erau absorbiţi de ceea ce se întâmpla pe circuit şi urmăreau evenimentele pe monitoare cu căştile pe urechi. Pe ici, pe colo se zăreau pahare goale de cafea şi, unicat în sală, o doză de Red Bull.

M-am aşezat la una dintre mesele de presă cu vedere spre linia dreaptă, am scos laptopul şi camera foto şi mi-am pus telefoanele la încărcat. Am început să urmăresc alternativ linia dreaptă şi transmisiunea TV de pe ecrane.

• duminică, 23 iunie, ora 01:00 – Apar primele semne de oboseală şi-mi dau seama că, în ritmul ăsta, voi adormi curând. Soluţia? Încerc să scriu prima parte a reportajului de la Le Mans şi continui să trag cu ochiul la evenimentele de pe circuit. Începutul e promiţător, dar treptat îmi dau seama că ceva nu se leagă şi decid să fac o pauză.

• duminică, 23 iunie, ora 02:00 – Oboseala se acutizează şi decid să fac o plimbare în aer liber. Nu rezist mai mult de 10 minute din cauza frigului pătrunzător şi, mai ales, a vântului puternic. Nu ştiu cum rezistă sutele sau miile de fani din tribune, dar oamenii ăia au respectul meu.

• duminică, 23 iunie, ora 02:30 – Fac o plimbare prin centrul de presă

• duminică, 23 iunie, ora 03:00 – De departe, acesta este cel mai dificil moment din punct de vedere al oboselii. Cursa de la Le Mans ajunge la jumătate, iar eu descopăr secretul menţinerii pe linia de plutire: hidratarea. La câţiva metri de mine se află poziţionat strategic un bidon de apă de 20 de litri asemănător cu cel disponibil în cele mai multe firme din România.

Pe scurt, am băut multă apă. Pe lung, am făcut multe drumuri de la birou la bidon, iar apa rece parcă mă revitaliza. Evident, am făcut şi multe drumuri la toaletă.

• duminică, 23 iunie, ora 04:30 – Unul dintre colegii de presă cu care am venit la Le Mans ajunge în centrul media pentru că nu mai poate dormi. Stăm de vorbă vreo 90 de minute despre ce s-a întâmplat pe circuit între timp şi despre multe alte subiecte. Andrei, mulţumesc că m-ai ţinut treaz!

• duminică, 23 iunie, ora 06:00 – Andrei pleacă pentru o nouă porţie de somn, eu rămân pe metereze. Ce era mai greu a trecut, pentru că deja se luminează.

• duminică, 23 iunie, ora 08:00 – Plec spre Hospitality Alpine, acolo unde la 08:30 este programat micul dejun. După o noapte nedormită, pofta de mâncare este mult mai mare.

• duminică, 23 iunie, ora 09:00 – Plec în recunoaştere în jurul circuitului.

• duminică, 23 iunie, ora 11:00 – Urmăresc cursa din Hospitality Alpine

• duminică, 23 iunie, ora 14:00 – Plecăm spre gara din Le Mans cu o oră înainte de finalul cursei pentru a prinde ultimul TGV spre Paris

• duminică, 23 iunie, ora 17:00 – Sunt la un pas să adorm în TGV, dar chiar în momentul acela un alt TGV vine din sens opus şi produce un zgomot infernal care mă trezeşte imediat

• duminică, 23 iunie, ora 19:30 – Ajung la hotel

• duminică, 23 iunie, ora 20:30 – Cina la hotel

• duminică, 23 iunie, ora 22:50 – Sunt pe punctul de a adormi la masă. “Hai, te rog eu, du-te şi culcă-te”, mi se şopteşte în ureche. Nu protestez, mă ridic de la masă, îi salut pe colegi şi plec în cameră

• duminică, 23 iunie, ora 23:10 – Mă întind în pat pentru prima oară după două zile. Inutil de precizat că am adormit instant.

PS: În tot acest timp nu am băut nicio cafea şi niciun Red Bull. Nu am avut nevoie de cafea şi Red Bull pentru a sta treaz. Am avut nevoie doar de voinţă şi de spectacolul de pe circuitul de la Le Mans.

În cursul zilei de joi vom afla verdictul Tribunalului Internaţional cu privire la testul efectuat de Mercedes cu pneuri Pirelli pe circuitul de la Barcelona în perioada 15-17 mai.

Potrivit ultimelor informaţii, Mercedes îşi bazează apărarea pe faptul că a primit prin mail confirmarea directorului de curse al FIA, Charlie Whiting, că poate realiza acest test controversat. Cu alte cuvinte, Mercedes susţine că testul a fost regulamentar pentru că a primit acordul prin mail din partea unui angajat al forului mondial.

Din punctul meu de vedere, există câteva semne de întrebare cu privire la această strategie defensivă:

• ce valoare juridică are acest email?

Are aceeaşi valoare cu un contract scris şi semnat de ambele părţi? Nu cred, dar pe de altă parte îmi amintesc că emailurile au fost luate în considerare în celebrul proces Spygate din 2007

• este acordul unui angajat mai presus de regulament?

Mercedes a încălcat Regulamentul Sportiv pentru că a testat cu un monopost din sezonul 2013 şi pentru că nu a avut acordul unanim al tuturor echipelor. Poate însă Mercedes să încalce acest regulament dacă primeşte acordul prin email al unui angajat FIA? Cu alte cuvinte, cuvântul unui angajat FIA este mai presus de regulament? Din nou, nu cred că este cazul.

Practic, Mercedes a încălcat Regulamentul Sportiv. Punct. Singura întrebare este cum va fi pedepsită echipa germană în acest caz. Iar aici situaţia se complică, pentru că FIA:

• nu vrea ca pedeapsa să fie atât de dură încât să determine Mercedes să-şi ia jucăriile şi să plece acasă. Nu când germanii trebuie să furnizeze motoare pentru patru dintre cele 11 echipe în 2014.
• nu vrea ca Mercedes să scape fără pedeapsă, pentru că s-ar produce un precedent periculos
• nu vrea să pedepsească Pirelli, pentru că ar fi bomboana pe colivă pentru producătorul italian după un an 2013 catastrofal din punct de vedere al marketingului, iar asta ar echivala, probabil, cu retragerea din Formula 1. Asta cu mai puţin de două luni şi jumătate până când trebuie stabilite exact specificaţiile pneurilor pentru 2014 (termenul limită este 1 septembrie).

Se anunţă o după-amiază cu adevărat fierbinte la Paris în 20 iunie.

Formula 1 este comparata de multe ori cu industria aviatică, în special când vine vorba despre fibra de carbon sau aerodinamică. Cei de la Mercedes au realizat un nou clip video amuzant cu Lewis Hamilton şi Nico Rosberg în care explică legătura dintre aerodinamica Formulei 1 şi avioane.

Modul în care funcţionează sistemul KERS este cunoscut încă de la introducerea sa în Formula 1 în sezonul 2009, însă în clipul de mai jos aflăm informaţii inedite despre modul în care Lewis Hamilton şi Nico Rosberg îl folosesc efectiv în cursă.

O singură dată pe tur la doza maximă? De 3-4 ori în doze mici? Pentru a se apăra de un atac sau pentru a încerca o depăşire?