Paul di Resta, între merit şi şansă

Pe scurt, la cald, despre motivele pentru care Paul di Resta merită şi, respectiv, nu merită să concureze în Formula 1 pentru Force India în sezonul 2011.

Începem cu motivele pentru care merită un loc pe grila de start:

  • a avut un parcurs decent în sesiunile de antrenamente efectuate pentru echipa în 2010 şi a oferit feedback promiţător
  • a cucerit titlul în Campionatul German de Turisme, semn clar că nu este prezent întâmplător în sporturile cu motor
  • este mult mai promiţător decât Vitantonio Liuzzi, care nu a demonstrat aproape nimic în F1.

Continuăm cu motivele pentru care nu merită să fie în Formula 1:

  • Vitantonio Liuzzi avea contract valabil pentru 2011 şi, în condiţiile în care a refuzat rezilierea, Force India nu avea dreptul să-l dea afară. Aşteptaţi-vă un proces pe acest subiect.
  • Nico Hulkenberg merita mai mult această oportunitate decât el: are deja un an de experienţă în Formula 1, în care a obţinut un pole position pentru Williams atunci când nimeni nu se aştepta.

În concluzie, nu se poate trage o concluzie :) Depinde doar de scoţian să ne demonstreze că-şi merită locul pe grila de start prin rezultatele pe care le va obţine în 2011.

Pilot de Formula 1 pentru o zi

Odată cu schimbarea oficială a acţionariatului, Renault a adus câteva modificări şi în programul Feel it, prin care orice fan poate gusta pentru o zi din experienţa unui pilot de Formula 1.

Redenumit i-Race, programul se va desfăşura în continuare după acelaşi tipar: o zi pe circuitul Hungaroring unde poţi pilota diverse monoposturi din competiţii inferioare şi poţi fi copilot într-un tripost de Formula 1. Pe lângă toate astea, beneficiezi de un program de pregătire fizică şi analiza a performanţelor de pe circuit.

Dacă ai 5500 de euro şi nu ştii ce să faci cu ei, Renault i-Race este soluţia optimă pentru orice fan al Formulei 1. Dacă nu, va trebui să te mulţumeşti cu trailerul de mai jos:

Comenteaza

Etichete:

Vettel, independentul din Formula 1

Willi Weber, omul care a stat în umbra lui Michael Schumacher, a ieşit la rampă cu câteva declaraţii caracteristice, afirmând că Sebastian Vettel are nevoie de un manager pentru a câştiga bani datorită popularităţii de care se bucură. Şi totuşi, iată ce a obţinut germanul în Formula 1 fără să aibă sprijinul unui manager:

  • a fost capabil să-şi demonstreze talentul la momentul potrivit: amintiţi-vă de debutul pentru BMW-Sauber din Marele Premiu al Statelor Unite din 2007
  • şi-a văzut de treaba şi, după un singur an la Toro Rosso, a ajuns la Red Bull Racing
  • a devenit campion mondial la numai 23 de ani, reuşind să-i învingă în lupta pentru titlu pe Fernando Alonso, Lewis Hamilton sau Jenson Button, care deţin împreună patru trofee
  • a fost capabil să-şi gestioneze singur contractele semnate cu Toro Rosso şi Red Bull
  • s-a concentrat exclusiv pe curse, acesta fiind şi unul dintre secretele succesului sau

Ce s-ar întâmpla dacă ar avea manager?

Ar câştiga mai mulţi bani, pentru că managerul i-ar face rost de câteva contracte de sponsorizare. În acelaşi timp, ar acorda mai puţină atenţie curselor, pentru a investiga anumite oportunităţi de a face bani în afara Formulei 1. Ulterior, scăderea puterii de concentrare i-ar putea afecta performanţele.

Ce ar câştiga Weber dacă ar fi managerul lui Vettel?

În Formula 1, contractele sunt super-secretizate, aşa că vă voi da un exemplu din fotbal: Manchester United a plătit 9 milioane de euro pentru un portughez. Comisionul impresarului a fost de 3.6 milioane de euro, adică 40%.

Concluzia?

Nu Vettel are nevoie de Weber. Weber are nevoie de Vettel.

10 comentarii

Etichete:

Sezonul decisiv pentru Massa

2011 va fi un sezon foarte important pentru viitorul lui Felipe Massa la Scuderia Ferrari. Dacă în 2006 a avut o scuză pentru că era coechipierul lui Michael Schumacher, iar Kimi Raikkonen era prea “rece” pentru a se impune ca pilot numărul 1 în perioada 2007-2009, lucrurile s-au schimbat radical odată cu sosirea la echipă a lui Fernando Alonso.

Având la bord experienta celor două titluri mondiale cu Renault şi statutul de pilot numărul 1 pe tot parcursul carierei (cu excepţia Minardi 2001 şi McLaren 2007), spaniolul nu a avut nicio emoţie în a se impune imediat în inimile celor de la Ferrari, în ciuda anilor pe care Massa îi avea în spate la Căluţul Cabrat.

Consecinţa? Massa a avut parte de un sezon modest, în care a fost surclasat constant de Alonso, cu excepţia cursei din Germania care avea să schimbe inclusiv regulamentul sportiv. Chiar dacă pneurile au jucat un rol important în ecuaţie, brazilianul a fost mai degrabă doborât moral de Alonso, iar modul în care va reacţiona în acest an va conta decisiv în decizia celor de la Ferrari de a-i prelungi sau nu contractul.

Pentru că, nu mai este un secret pentru nimeni, Ferrari nu-i va prelungi contractul în cazul în care colaborarea dintre cei doi piloţi va decurge în felul următor:

alonso_massa

Foto via @CobraOnly

Lotus vs. Lotus. Episodul 2

Războiul complet inutil dintre Lotus şi Lotus a avut parte joi de un nou episod penibil, care nu demonstrează nimic altceva decât că ambele echipe care utilizează acest nume în Formula 1 au orgolii exagerat de mari.

Mai întâi, Lotus Renault GP, adică echipa care din 2002 este cunoscută drept Renault, a prezentat culorile cu care va concura în sezonul 2011. Vorbim despre negru şi auriu, culorile tradiţionale ale legendarei echipe Lotus. Evident, noua paletă de culori include şi sigla Lotus, care pe nasul monopostului va arăta aşa:

lotus_renault_gp

În aceeaşi zi, rivalii de la Team Lotus, adică echipa care a debutat în Formula 1 în 2010 ca Lotus Racing, a lansat pe internet un clip viral în care prezintă procesul de rebranding al fabricii de la Norfolk. Cu alte cuvinte, mesajul este “noi suntem Lotus, nu aia de la Enstone”:

Iar logo-ul echipei pentru anul viitor arata cam aşa:

team_lotus

Recunosc că nu mai am vederea la fel de bună ca acum nişte ani, dar singura diferenţă pe care o văd în cele două logo-uri este numele trecut jos: la unii e Lotus, la alţii Team Lotus. Ah, da, şi felicitări celui care a decis să folosească alt font.

Teoretic, dreptatea e de partea celor de la Lotus Renault GP. Ceea ce se întâmpla însă în practică depăşeşte orice imaginaţie: presa internaţională continuă să numească echipa Renault, iar fanii sunt de partea echipei lui Tony Fernandes. Dacă nu mă credeţi este suficient să intraţi pe paginile de Facebook ale celor două echipe. La Team Lotus (75103 fani) curg încurajările pentru echipă, iar la Lotus Renault GP (4286 fani) apar mesaje de tipul “Asta nu este echipa Lotus. Echipa Lotus a murit în 1994″.

Aştept cu deosebit interes dezgust episodul 3. Probabil la Valencia.

Miki dispare, pasiunea reapare

Formula 1 fără Miki Alexandrescu părea ceva de neconceput până acum câteva luni. Prezent la datorie pentru a ne determina să ne uităm pe internet la streamul BBC sau cu televizorul pe Mute, Miki Alexandrescu a fost responsabil cu comentariul curselor de Formula 1 atât la ProTV, cât şi la TVR. Nu însă şi la DigiSport, acolo unde oamenii au realizat incompatibilitatea dintre Miki şi F1.

Am vrut să scriu câteva cuvinte despre motivele pentru care ar trebui să ne bucurăm pentru această decizie, însă Dpp, unul dintre cititorii fideli de Automarket, a explicat atât de bine situaţia, încât îi dau cuvântul:

“Cine o să ne mai povestească despre praful neşters din casa lui Kubica sau despre prietenii săi Montoya, Schumacher şi Fernando? Cine o să-şi mai dea cu părerea despre viraje şi ce înseamnă a fi pilot, în special în prezenţa unui pilot? Cine o să mai saliveze în direct la prietena lui Button sau Hamilton? Cine o să mai comenteze peste team radio? Cine o să mai comenteze reluările de parcă ar fi live? Cine o să mai încurce piloţii între ei? Cine o să le mai pocească numele? Personal, sper că nimeni. Mi-au ajuns atâţia ani cu Miki şi Viki.”

Orice alt comentariu este de prisos.

Pune-i la treaba pe Hamilton şi Button!

McLaren este una dintre cele mai deschise echipe atunci când vine vorba despre realizarea unor materiale speciale pentru fanii Formulei 1. Clipuri video precum cele în care Lewis Hamilton şi Jenson Button asamblează un monopost McLaren de la zero sau discută despre unul dintre monoposturile cu care Ayrton Senna a scris istorie în Formula 1 s-au bucurat de o popularitate foarte mare.

Cei doi campioni mondiali vor realiza în curând un material asemănător pentru emisiunea Mobil 1 The Grid, care este difuzată în România de postul Sport Klub. Eu unul aş vrea să-i văd pe cei doi întrecându-se în două probe, alese în funcţie de pasiunile şi abilităţile fiecăruia. De exemplu, ar fi interesant să vedem dacă Hamilton este capabil să ţină pasul cu Button la un triatlon sau dacă Button este capabil să piloteze la fel de agresiv ca Hamilton o maşină puternică.

Dacă aveţi idei de subiecte pentru o astfel de emisiune nu ezitaţi le împărtăşiţi cu noi în secţiunea de comentarii. Cine ştie, poate cei de la Mobil 1 care se ocupă de emisiune aruncă o privire şi spre acest blog şi capătă o idee frumoasă de la voi.

12 echipe, niciun lider

Conflictul care mocneşte în această perioadă în sânul Formula One Team Association (FOTA) riscă să afecteze planurile echipelor pentru a câştiga o putere mai mare asupra competiţiei.

Discuţiile aparent interminabile pe tema reducerii costurilor au avut deja un prim efect negativ: Hispania Racing a părăsit organizaţia. Chiar dacă vorbim despre cea mai slabă echipa a sezonului trecut, această decizie poate avea efecte în lanţ în perioada următoare.

Cel puţin la fel de grav este că opiniile celor de la Red Bull Racing contrastează puternic cu cele ale marilor echipe. Mai exact, cu echipele constructorilor Ferrari şi Mercedes, care au bineînţeles anumite interese pentru a putea profita de acest statut.

Dacă nu sunt rezolvate în scurt timp, aceste conflicte pot genera o situaţie mult mai neplăcută în viitorul apropiat. Asta pentru că cele trei forţe din Formula 1, şi anume echipele, FIA şi Bernie Ecclestone trebuie să semneze până la finalul anului noul Acord Concorde care va intra în vigoare în 2013.

Principala cerinţă a echipelor este să primească 75% din drepturile TV, comparativ cu procentul actual de 50%. Pentru a reuşi acest lucru, echipele trebuie să formeze o singură voce, iar până acum acest lucru a fost dificil, în ciuda existenţei FOTA, tocmai din cauza unor conflicte interne mai mici sau mai mari.

De fapt, exact pe aceste conflicte interne mizează Ecclestone şi, într-o măsură ceva mai mică, FIA. Atât timp cât echipele sunt dezbinate, Bernie va continua să facă jocurile în Formula 1 fără mari emoţii, iar ameninţările sporadice ale celor de la Ferrari privind realizarea unei competiţii separate sunt, aşa cum bine spune Ecclestone, “nonsense”.

Devine tot mai clar că, pentru a-şi impune punctul de vedere, FOTA are nevoie de un lider de talia lui Ecclestone. Din păcate, acest lider nu există: Martin Whitmarsh este un tip cu mult bun-simţ, însă prea moale pentru un astfel de război, Stefano Domenicali nu se descurca prea bine nici măcar în propria ogradă, Christian Horner este ambiţios, dar lipsit de experienţă, Ross Brawn nici nu vrea să mai audă de politică, Eric Boullier a “aterizat” în Formula 1 de mai puţin de doi ani. Ceilalţi şefi de echipă sunt prea mici pentru un război atât de mare, în timp ce titani precum Ross Ron Dennis sau Jean Todt au plecat pe alte drumuri.

Practic, ne place sau nu, Formula 1 rămâne in continuare la mâna lui Ecclestone.

Avem un contract. Cum procedăm?

Formula 1 este un sport foarte secretos atunci când vine vorba de contractele piloţilor, însă lucrurile merg chiar un pic mai departe decât ne-am fi aşteptat.

Jurnalistul britanic Joe Saward a dezvăluit unde se duc contractele piloţilor după ce sunt semnate şi nu, ele nu rămân nici în posesia pilotului, nici în posesia echipei.

În realitate, acestea sunt depozitate la Contract Recognition Board, o organizaţie administrată de un notar public din Geneva, Elveţia.

Invers proporţional cu confidenţialitatea, contractele piloţilor din Formula 1 se pot rupe foarte uşor, în special dacă una dintre părţi încalca una dintre clauze, însă nu atât de uşor precum pare la prima vedere. Decizia privind respectarea sau nu a contractului este luată de patru avocaţi internaţionali de naţionalităţi diferite care sunt numiţi de Curtea Internaţională de Arbitraj şi Camera de Comerţ Internaţional. Decizia acestora are însă un caracter final şi fără drept de apel.