Daniel Popescu

În vâltoarea evenimentelor din cursă de la Interlagos, sau mai bine zis a absentei anumitor evenimente, am trecut nepermis cu vederea peste performanţa realizată de Nico Hulkenberg în calificări. Formula 1 a fost frecvent martora unor performanţe similare care au scos temporar în evidenţă un pilot, însă de data aceasta lucrurile sunt mult mai complicate decât par la prima vedere.

Nico Hulkenberg nu este un anonim. Până să ajungă în Formula 1, a câştigat fiecare competiţie în care a concurat, astfel că postura de pilot care pleacă din pole position nu a fost deloc una nouă pentru el. A fost, mai degrabă, o readucere aminte a vremurilor bune de altădată.

Pentru cei care încă mai erau sceptici, Hulkenberg a demonstrat sâmbătă că îşi merita cu prisosinţă locul în Formula 1. Când reuşeşti să-l învingi de 6 ori în calificări pe cel mai experimentat pilot din istoria Formulei 1 având la dispoziţie exact acelaşi monopost şi, mai ales, când profiţi de cunoştinţele acestuia pentru a-ţi îmbunătăţi propriile rezultate, nu cred că mai încape îndoială: Nico Hulkenberg trebuie să răspundă prezent pe grila din Bahrain.

Şi totuşi, în momentul în care ştii că Royal Bank of Scotland şi Philips nu vor mai pompa nicio liră sterlină în echipă de la 1 ianuarie, tinzi să neglijezi talentul în favoarea banilor, indiferent de unde provin aceştia. Iar în cezul celor de la Williams, banii provin de la Pastor Maldonado, care a avut norocul (?) să se nască în Venezuela pentru a fi susţinut de producătorul naţional de petrol.

În condiţiile în care Williams are nevoie de experienţa lui Barrichello, este evident că Hulkenberg trebuie sacrificat. Pe de altă parte, Williams realizează că germanul ar putea reprezenta pilonul de bază al echipei după retragerea brazilianului şi speră să-l menţină aproape.

Soluţia pe care o analizează Williams în prezent, cu împrumutul pe un sezon la Hispania, pare în acest context una ideală. Sau, mai bine spus, cel mai bun compromis pe care îl poate face Williams. În primul rând, pentru că Hulkenberg pur şi simplu nu are unde să se ducă, toate echipele având deja liniile de piloţi formate sau în curs de formare cu candidaţi bine stabiliţi. În al doilea rând, pentru că ar fi foarte frumos pentru Formula 1 ca Williams să revină acolo unde îi este locul, iar Hulkenberg pare capabil să facă faţă unui asemenea task.

Singura întrebare este dacă Hulkenberg va reuşi să supravieţuiască provocării de a concura un sezon întreg pentru o echipă precum Hispania Racing fără să aibă garanţia că va reveni la Williams în 2012. Lipsa de rezultate şi, mai ales, pilotajul în coada plutonului depăşit de 2-3 ori pe cursa de piloţii de top nu reprezintă tocmai un mod încurajare, iar frustrările ar putea lua loc rapid entuziasmului arătat după obţinerea pole position-ului. Iar de aici şi până la căderea în anonimat este doar un pas.

Depinde doar de el. Iar dacă va trece cu bine peste o asemenea perioadă, ne putem aştepta la lucruri frumoase din partea lui în viitorul aproapiat.

Chiar dacă ordinea Vettel – Webber – Alonso din Marele Premiu al Braziliei s-a menţinut pe parcursul ultimelor 90% dintre tururi, trebuie să mărturisesc că rezultatul final al cursei a fost, pentru mine, unul surprinzător.

Cei care în timpul cursei au aruncat un ochi şi asupra contului meu de Twitter ştiu probabil la ce mă refer. Am fost ferm convins că Red Bull va apela la ordine de echipă, în special în momentele în care diferenţa dintre Vettel şi Webber scăzuse gradual cu 0.3 secunde pe tur până la 1.5 secunde.

M-am înşelat, însă nu ştiu dacă trebuie să-i felicit sau să-i critic pe cei de la Red Bull pentru modul în care gestionează această luptă pentru titlu. Poziţia mea referitoare la ordinele de echipa mi-a atras nenumărate critici după evenimentele de la Hockenheim, însă chiar şi în aceste condiţii nu sunt convins că Red Bull a luat cea mai bună decizie.

Pentru Formula 1 ca sport, ceea ce face Red Bull este minunat: promovează lupta deschisă intre coechipieri. Când o echipă este capabilă să domine campionatul în maniera în care a făcut-o Red Bull în 2010, o asemenea tactică asigură, până la urmă, spectacolul şi imprevizibilul în campionat. Iar fanii Formulei 1, indiferent de echipa de suflet, exact asta îşi doresc: spectacol şi luptă de egal la egal.

Pentru Formula 1 ca afacere, ceea ce face Red Bull este groznic: da, Dietrich Mateschitz tocmai calculează câţi bani va primi în cont pentru titlul constructorilor, însă pentru fani prestigiul unui titlu mondial la piloţi este mult mai important. Iar Red Bull este pe cale să-l piardă în faţa unei echipe care a aruncat toată ouăle într-un singur coş.

Iar faptul că Red Bull se încăpăţânează să adopte aceeaşi filosofie şi în Abu Dhabi este o dovadă că Horner nu este ipocrit. Pur şi simplu, principiul “cel mai bun să câştige” este mai important pentru el decât orice altceva.

Indiferent dacă ne place sau nu ce se întâmplă, dacă suntem de acord sau nu cu ce se întâmpla, trebuie să respectăm decizia Red Bull. Red Bull merită respect pentru simplul motiv că, într-un sport în care banii dictează interesele, există câţiva “nebuni” ce alcătuiesc o “echipă de petrecăreţi” care încearcă să demonstreze că titlul mondial în Formula 1 se poate câştiga şi altfel.

Deşi foarte asemănătoare, între cele două fotografii de mai jos există o diferenţă majoră. Una de filosofie. Iar eu unul prefer să-l văd frustrat pe Webber pentru că nu este favorizat decât să-l văd trist pe Massa că nu i se acorda aceeaşi şansă cu Alonso.

În lumina preconizatelor ordine de echipă la care ar putea apela Ferrari, McLaren sau Red Bull la Interlagos, agenţia de presă Associated Press a dezvăluit că în Brazilia există o lege care incriminează acest lucru şi care, practic, este mai presus de orice regulament al Formulei 1. Astfel, legea respectivă stipulează negru pe alb că “frauda prin orice mijloace sau contribuţia la fraudă în orice fel asupra rezultatelor unui eveniment sportiv” se sancţionează, atenţie, cu 6 ani de închisoare!

Cât de mare este însă riscul pe care şi-l asuma un pilot care va ceda poziţia în fata coechipierului său? Potrivit avocatului Paulo Castilho, aproape zero, în cazul în care cazul este judecat de “cine trebuie”.

“Felipe Massa sau orice alt pilot care face orice pentru a frauda rezultatul cursei poate fi arestat şi pus formal sub acuzare. Nu înseamnă că asta se va şi întâmpla, totul va depinde de autorităţile locale să decidă dacă legea a fost încălcată. Dacă există suficiente dovezi care să arate că ordinele de echipă au afectat rezultatele, autorităţile locale pot să-i aresteze pe cei implicaţi”.

Foarte probabil, legea respectivă este o măsură de protecţie împotriva corupţiei sau, mai pe româneşte, împotriva blaturilor din fotbal.

Unul dintre subiectele fierbinţi ale zilei în Formula 1 este presupusa renunţare a grupului Volkswagen de a se mai implica în competiţie, aşa cum se specula anterior.

Sursa informaţiei este mai puţin apreciata agenţie de presă GMM, care citează publicaţia germană Frankfurter Allgemeine Zeitung. Deşi este un ziar cu un tiraj bun, FAZ nu se număra printre publicaţiile de top din Germania, iar faptul că nu citează nicio sursă pentru informaţiile furnizate reprezintă un mare semn de întrebare.

Am fost tentat de câteva ori să scriu această informaţie, însă de fiecare dată am renunţat. Mi-am spus că sursa nu este foarte credibilă şi se pare că am avut dreptate.

Aşa cum menţionează Joe Saward pe blogul său, mişcarea logică este ca Volkswagen să ia o decizie finală în privinţa participării în Formula 1 numai după ce FIA va stabili un regulament clar pentru sezonul 2013. De aici încep însă lucrurile cu adevărat interesante.

Dacă vă mai amintiţi, VW a afirmat insistent că va concura în F1 numai dacă se vor introduce motoare mai economice, iar speculaţiile au luat amploare imediat după ce s-a anunţat posibila trecere la motoare turbo. Surprinzător, ulterior negocierile au luat o întorsătură neaşteptată, echipele afirmând că ar avea costuri de 100 de milioane de euro dacă s-ar renunţa la actualele motoare V8 de 2.4 litri.

Partea cea mai interesantă vine de la Dieter Rencken, unul dintre editorialiştii revistei Autosport, care susţinea cu câteva săptămâni în urmă că echipele refuză trecerea la motoarele turbo pentru a forţa VW să renunţe la intrarea în competiţie. Evident, pe principiul mai puţini constructori, mai puţină concurentă pentru Ferrari, Mercedes şi Renault.

Singurul lucru cert este ca situaţia este mult mai complexă decât frânturile care apar ocazional în presa şi că realitatea este mult diferită faţă de declaraţiile de complezantă ale celor implicaţi.