McLaren şi-a făcut un obicei din publicarea pe YouTube a unor clipuri virale, iar iniţiativa este una interesantă, chit că vorbim despre un marketing pur. Mai întâi, Hamilton şi Button au avut misiunea de a asambla un monopost McLaren, iar acum cei doi urca la volanul unui MP4-4 din 1988, cu care britanicii au câştigat nu mai puţin de 15 curse din cele 16 ale sezonului prin Ayrton Senna şi Alain Prost.
E greu de spus dacă joacă sau nu teatru, dar Hamilton are o privire foarte meditativă atunci când vine vorba despre Senna, unul dintre cei mai buni/controversaţi/iubiţi piloţi din istoria Formulei 1.
Postat de Daniel Popescu in Kamui Kobayashi pe June 29th, 2010
În vâltoarea acuzaţiilor formulate de Ferrari la adresa lui Lewis Hamilton şi a comisarilor de cursă, performanţa lui Kamui Kobayashi din Marele Premiu al Europei a părut să treacă neobservată.
Japonezul a demonstrat din nou că este unul dintre cei mai talentaţi şi agresivi piloţi de pe grila, făcându-mă să regret că nu a ajuns la o echipă mai bună.
Sunt sigur că vă amintiţi de prestaţiile japonezului de anul trecut din Brazilia şi Abu Dhabi, când a dovedit că are sânge rece în duelurile cu Jenson Button. Întâmplător sau nu, acelaşi Jenson Button s-a văzut în imposibilitatea de a-l ataca pe Kobayashi pentru cea mai mare parte a cursei de la Valencia, iar timpii japonezului au fost mai mult decât competitivi.
Ce a urmat însă la finalul cursei a fost şi mai impresionant. Revenit de la boxe pe locul 9, probabil că 90% dintre piloţi ar fi preferat să parcurgă liniştiţi ultimele trei tururi pentru a câştiga două puncte. Nu şi Kobayashi, care a profitat la maxim de aderenţa superioară a noilor pneuri şi l-a atacat fără menajamente pe Fernando Alonso. Chiar dacă în faţa să s-a aflat un dublu campion mondial, japonezul nu s-a lăsat intimidat şi chiar a riscat un abandon din dorinţa de a trece în faţă, pentru că pur şi simplu era mai rapid decât rivalul său. Nu a renunţat la luptă nici în ultimul viraj al ultimului tur, acolo unde l-a depăşit pe Buemi fără să-şi dea seama că tocmai trecea linia de sosire.
De astfel de piloţi are nevoie Formula 1 pentru spectacol. De piloţi care luptă din primul până în ultimul viraj pentru poziţie şi care nu se gândesc câte puncte câştigă dacă rămân pe loc şi, mult mai important, nu se gândesc ce fac ceilalţi piloţi pe circuit.
Şi când mă gândesc că, dacă nu exista un anumit Peter Sauber, Kobayashi s-ar fi uitat la cursele de Formula 1 din faţa unui televizor amplasat în restaurantul de sushi al tatălui său…
“Am fost martorii unuia dintre cele mai negre capitole din istoria modernă a Formulei 1″.
“Decizia comisarilor de cursă în privinţa lui Hamilton este de toată jena! Hoţii de la McLaren au revenit la practicile murdare”.
Acestea sunt doar două dintre reacţiile fanilor Ferrari după incidentul cu Safety Car-ul de la Marele Premiu al Europei, pe care Scuderia le-a publicat cu o plăcere debordantă chiar pe site-ul său oficial (!).
La 24 de ore de la petrecerea evenimentului, cred că putem discerne mult mai bine ceea ce s-a întâmplat pe circuit. Pentru cei care au ratat cursa, iată secvenţele incriminate de Ferrari (scuze pentru calitatea precară a imaginii, băieţii de la FOM îşi fac treaba excelent când vine vorba de drepturile de autor):
Hamilton a încălcat regulamentul în momentul în care a depăşit Safety Car-ul. Nu exista NICIUN dubiu în această privinţă
În momentul în care a trecut peste a doua linie a Safety Car-ului, Hamilton era la câţiva metri în spatele maşinii de siguranţă. În mod aproape sigur, Hamilton şi-a dat seama că este prea târziu pentru a depăşi Safety Car-ul. Cu alte cuvinte, a încălcat regulamentul în mod DELIBERAT
Conform regulamentului, Hamilton a primit o penalizare de tip drive-through
Acestea sunt faptele. Unde este manipularea rezultatelor de care vorbeşte Ferrari şi, în special, Fernando Alonso? Hamilton a greşit (mai mult sau mai puţin intenţionat, dar asta este complet irelevant) şi a plătit pentru fapta sa CONFORM regulamentului. Singurul lucru care li se poate imputa comisarilor este ca între săvârşirea infracţiunii şi dictarea penalizării au trecut 10 tururi. 10 tururi în care Hamilton şi-a creat un avans suficient de mare în faţa lui Kobayashi pentru a reveni pe pistă pe locul 2.
Reacţia celor de la Ferrari şi modul în care insista pe această falsă problemă demonstrează cât de mare este frustrarea în sânul italienilor. Alonso a demonstrat din nou cât este de abil şi a reuşit să distragă atenţia de la rezultatele modeste din Valencia către McLaren, iar reacţia pe care a avut-o în cockpit în timpul cursei este mai mult decât elocventă în acest sens.
De mai bine de 24 de ore toată lumea discută despre fapta lui Hamilton, dar nimeni nu spune că Ferrari nu a reuşit să lupte pentru victorie sau să se apropie de performanţele celor de la McLaren şi Red Bull. Nimeni nu spune că McLaren a câştigat cu fix 50% mai multe puncte decât Ferrari în acest sezon şi că, dacă vor continua în acest ritm, cei de la Ferrari se vor autoexclude cât de curând din lupta pentru titlu.
Postat de Daniel Popescu in Formula 1 pe June 25th, 2010
Sâmbăta, începând cu ora 15:00, vom comenta în direct la Realitatea FM calificările pentru Marele Premiu al Europei. Bineînţeles, pe lângă evenimentele de pe circuitul de la Valencia, vom vorbi despre sezonul 2010 al Formulei 1 şi despre schimbările de regulament care vor intra în vigoare anul viitor.
Dacă aveţi propuneri legate de subiectele pe care le putem aborda în cele 60 minute dedicate Formulei 1 pe Realitatea FM (frecvenţa 90.2 FM în Bucureşti) nu ezitaţi să precizaţi în comentarii.
PS: Întrucât voi fi la sediul Realitatea FM pe parcursul emisiunii, rezultatele calificărilor în concursul F1 Champ vor fi publicate cu întârzierile de rigoare. Clasamentul va fi actualizat cel mai târziu la ora 18:00. Mulţumim pentru înţelegere.
Chiar dacă circuitul de la Valencia nu a oferit curse spectaculoase în cele două ocazii în care a găzduit Marele Premiu al Europei, cred că avem suficiente motive pentru a aştepta cu nerăbdare desfăşurarea ostilităţilor, pentru că:
Postat de Daniel Popescu in Formula 1 pe June 23rd, 2010
FIA a demonstratat miercuri că rămâne o instituţie rigidă care nu reuşeşte să creeze un regulament concis pentru Formula 1, nici măcar după sosirea la putere a lui Jean Todt. Să mă explic:
Una dintre cele mai importante modificări de regulament pentru sezonul 2011 este reintroducerea sistemului 107% în calificări. În aparenţă, sistemul este benefic, pentru că piloţii foarte lenti nu vor mai crea probleme pentru cei din frunte în timpul curselor, pentru simplul motiv că nu vor mai concura. Pe de altă parte, echipele mici vor avea şanse mari să nu participe în curse, astfel că misiunea de a găsi sponsori va fi şi mai dificilă.
Însă cea mai mare problemă este ambiguitatea noului regulament. Spun ambiguitate deoarece comisarii de cursa pot decide după BUNUL PLAC dacă un pilot care nu respectă limita 107% poate sau nu să participe în cursă, în funcţie de timpii din antrenamente. Cu alte cuvinte, dacă un pilot de la Red Bull, McLaren, Ferrari, Mercedes GP sau orice altă echipă mare nu obţine un timp de maxim 107% din timpul liderului, va fi mai mult ca sigur acceptat pe grila. Ceea ce este o mare aberaţie, pentru că regulamentul ar trebui să fie acelaşi pentru toată lumea şi, mai presus de orice, să nu lase loc de interpretări.
Pe de altă parte, posibilitatea de a schimba unghiul aripii spate va crea noi confuzii pentru piloţi şi spectatori. Observaţi, de altfel, că nimeni nu mai vorbeşte acum de modificarea aripii fata, tocmai din cauza ineficientei ei. Ar fi fost mult mai simplu să se introducă un buton de boost similar cu cel din Formula 2, care permite un spor de câţiva zeci de cai putere de opt ori pe parcursul unei curse. Dar asta ar fi însemnat modificarea motoarelor, iar dezvoltarea unităţilor este interzisă până în 2013. Sau cel puţin aşa scrie pe hârtie. Pentru orice nelămuriri în acest sens, apelaţi cu încredere la inginerii Mercedes.
De ce este Pat Fry o pierdere pentru McLaren şi un câştig pentru Ferrari (context)
În companiile multinaţionale se spune că oamenii reprezintă cel mai preţios activ, pentru ca aceştia stau la baza succesului pe piaţă. În realitate, orice multinaţională încearcă să creeze un sistem care să funcţioneze bine indiferent de persoanele implicate, tocmai pentru că plecarea unui angajat să nu afecteze negativ evoluţia fimei.
Situaţia nu poate fi cu mult diferită nici pentru echipele de Formula 1, însă Pat Fry este unul dintre acele exemple care confirmă că şi capitalul uman este extrem de important în succesul unei afaceri.
Explicaţiile sunt relativ simple dacă privim în ansamblu cariera lui Fry şi reacţia celor de la McLaren după plecarea acestuia:
Fry a fost inginerul responsabil de construcţia monoposturilor McLaren din sezoanele 2005, 2007 şi 2009 şi urma să se ocupe de monopostul pentru 2011. În 2007, numai conflictul dintre Hamilton şi Alonso a impedicat McLaren să obţină titlul mondial, iar în 2009 Mclaren şi-a câştigat reputaţia de echipă capabilă să îmbunătăţească semnificativ monopostul pe parcursul unui sezon.
Plecarea lui Fry a lăsat un gol foarte mare în cadrul echipei. Dovada este ca McLaren nu a numit niciun înlocuitor pentru acesta, ci a preferat să extindă atribuţiile lui Tim Goss (până acum, Fry şi Goss ocupau aceeaşi funcţie de inginer şef). Concluzia este ca McLaren nu deţine în acest moment niciun creier capabil să-l înlocuiască pe Fry.
Nu este cazul să ne lăsăm păcăliţi de aparenţe. Fry a plecat de la McLaren pentru că a primit o ofertă mult mai bună din punct de vedere financiar de la Ferrari. Şi-a dat demisia în luna mai şi a aşteptat încă o lună până la un anunţ oficial pentru a nu învolbura apele inutil, însă este clar că a cedat ispitei banilor “roşii” înainte de a pleca de la McLaren.
Sigur, nu este cazul să ne aşteptăm la minuni din partea celor de la Ferrari. Fry este, până la urmă, unul dintre cei peste 1000 de angajaţi ai Scuderiei Ferrari. Însă nu trebuie să uităm că ascensiunea de care se bucură în prezent Red Bull Racing se datorează în proporţie covârşitoare unei singure persoane. Iar cine nu a auzit încă de Adrian Newey înseamnă că nu este un fan adevărat al Formulei 1.
Aproape de fiecare dată, câştigătorul unei curse de Formula 1 îşi începe discursul de la conferinţa de presă mulţumind mecanicilor şi inginerilor pentru munca depusă pentru asigurarea unui monopost fiabil şi competitiv.
Nu de puţine ori, se spune că aceste declaraţii sunt mai mult de faţadă, pentru a “gâdila” orgoliul membrilor unei echipe, întrucât piloţii, plătiţi regeste cu sume de ordinul milioanelor de euro, se uita în realitate de sus la mecanicii şi inginerii pentru care cele câteva mii de euro încasate lunar înseamnă o mică avere.
McLaren încearcă şi, cred eu, reuşeşte să ne demonstreze că Lewis Hamilton şi Jenson Button fac parte din categoria piloţilor care apreciază munca echipei. Chiar dacă vorbim de o simplă reclama pentru sponsorul principal, Hamilton şi Button par foarte naturali în misiunea pe care o primesc: aceea de a asambla un monopost de Formula 1.
PS: Când văd cât de bine se înţeleg Hamilton şi Button în declaraţii şi în această reclamă, nu pot să nu-mi amintesc de reclama în care Hamilton şi Alonso, pe atunci coechipieri la McLaren, păreau să se înţeleagă de minune pe holurile unui hotel.
Felipe Massa are un statut aparte în cadrul Ferrari, semnând primul contract cu Scuderia în 2001. În 2006 a fost desemnat coechipierul lui Michael Schumacher şi, chiar dacă inevitabil septuplul campion mondial a fost elementul central, brazilianul a fost bine tratat în cadrul echipei, fapt evidenţiat şi de prietenia care îi leagă pe cei doi.
A urmat un sezon 2007 în care a rămas în urma lui Kimi Raikkonen în special din cauza faptului că finlandezul a câştigat titlul, iar în 2008 a fost la câteva secunde să-şi împlinească marele vis. Şi cred că nimeni nu poate uita demnitiatea cu care a acceptat acea grea înfrângere. Nu în ultimul rând, 2009 a fost sezonul în care Massa a fost la 2 mm de moarte, însă a avut puterea să revină.
Pe scurt, Massa a avut o ascensiune frumoasă la Ferrari, însă în acest an trebuie să-i facă faţă lui Fernando Alonso. Lucru care, să fim serioşi, nu este deloc uşor, mai ales după episodul cu Lewis Hamilton de la McLaren. Şi totuşi, îmi este greu să cred că Ferrari s-ar putea debarasa într-un asemenea mod de Massa şi să-l numească pe Alonso pilot numărul 1, indiferent de contextul din campionat. Cu alte cuvinte, cred că informaţiile din Motorsport Aktuell sunt zvonuri şi nimic mai mult.
Sigur, rivalitatea dintre Massa şi Alonso este mare şi va fi şi mai mare dacă cei doi vor lupta direct pentru titlul mondial, însă îmi este greu să cred că în contractul brazilianului cu Ferrari scrie negru pe alb ca Alonso este pilotul favorizat.
Se spune că pentru a câştiga o cursă de Formula 1 trebuie să ai talent şi/sau să beneficiezi de un monopost foarte competitiv care să-ţi suplinească deficienţele. Poate tocmai de aceea, cel puţin teoretic, piloţii valoroşi ar trebui să ocupe contant locuri pe podiumul de premiere.
Ei bine, realitatea este cu totul diferită şi am aflat asta în mod matematic după Marele Premiu al Canadei. Pentru prima oară din 1991, podiumul de premiere al unei curse de Formula 1 a fost ocupat în totalitate de campioni mondiali: Lewis Hamilton, Jenson Button şi Fernando Alonso.
Ultima oară se întâmplase la Marele premiu al Statelor Unite de la Phoenix din urmă cu 19 ani, atunci când Ayrton Senna a fost acompaniat pe podium de Alain Prost şi Nelson Piquet.
