Bogdan Mirica

De la începutul acestui an v-am obişnuit ca la finalul fiecărei săptămâni să adun pentru voi cele mai interesante 10 tuninguri apărute în ultimele 7 zile. Pentru maşina despre care o să vă vorbesc aveam însă nevoie de mai mult spaţiu şi de o galerie foto cuprinzătoare.

Povestea noastră de astăzi are în prim plan un Fiat 500. Un Fiat 500 clasic, născut ca orice model pe linia de asamblare a unei uzine italiene. În ultimii ani de viaţă, atunci când probabil mulţi îl vedea dându-şi obştescul sfârşit undeva în vârful unei piramide ruginite clădită din rable, o casă de tuning a avut o idee măreaţă. Şi-a dorit să facă din pensionarul aflat în convalescenţa ultimului drum un tânăr zglobiu, gata să mănânce, nu jăratec, ci asfaltul.

Inimă de Porsche

Dacă în cazul nostru elixirul tinereţii rămâne de nedescoperit, în cazul micului 500 renaşterea a însemant un motor Porsche cu şase cilindri, amplasat pe axa posterioară. Viaţa a explodat în spatele caroseriei ranforsate, amplasate acum pe un şasiu modificat, cu o gardă la sol sub care abia poţi strecura o foaie de hârtie. 500-le a început să frecventeze adunări de tineret şi să se întreacă ba cu feciori, ba cu hot-hatch-uri aflate la pubertate. După ce s-a plictisit, a visat la o ligă superioară.

Inimă de Ferrari

Oemmedi Meccanica, tunerul care l-a readus la viaţă a investit din nou în tânărul italian. De această dată, motorul de Porsche a fost înlocuit cu un V8 de 3.0 litri, de provenienţă Ferrari. Totul s-a potrivit mânuşă. nici nu ar fi visat Enzo că moştenirea sa ar putea prinde viaţă în pieptul unui aşa modest conaţional. Cu ingrediente de legendă totul a devenit mai simplu. Câteva schimbări cosmetice şi 500 a fost gata să se ia la harţă cu băieţi mai mari, cu ceva mai multă experienţă. Duelurilor nu au mai fost ca altădată. Unii au ţinut cu dinţii de victorie şi micul 500 a fost tăvălit uneori de supercaruri pensionate, dar încă vânjoase.

Inimă de Lamborghini

Nu a trecut mult şi 500 a ajuns din nou în garaj. Printre câteva reglaje şi teste s-a trezit cu un nou transplant: un V12, smuls din pântecele unui Lamborghini Murcielago. Un motor de 6.2 litri, conectat la aceeaşi axă spate. A tremurat la gândul că va împărţi răsuflarea cu spiritul unui taur. Cu toate astea, a primit răsucirea cheii şi a urlat necontrolat când cei 12 cilindri au început să prindă viaţă. Au urmat zile cu soare, sunetul orgasmic a 580 de cai putere şi multe maşini văzute în retrovizoare. A dispărut chiar şi teama că într-o zi îi vor creşte coarne.

Sunetul motorul Lamborghini V12

De ce ai nevoie pentru a face fericit un copil? În cazul lui BMW, de un designer talentat, de un creion şi o planşă de desen.

Un puşti de-o şchioapă, ajuns de abia la patru primăveri, şi-a dorit să creeze o maşină. Stând de vorbă cu unchiul său, copilul a pus pe hârtie calităţile pe care şi le-ar dori de la o maşină.

A început cu 19 motoare, care, apropo, trebuiau să fie de provenienţă Porsche, dar acest detaliu a fost omis pe parcurs. Au urmat 42 de roţi şi un portbagaj generos, plin cu jucării. Puştiul, inspirat probabil de desene animate, şi-a dorit şi mai multe poziţii la volan, ceea ce face ca interiorul să fie complet configurabil. Ultima cerinţă: să fie un BMW.

Cei de la Jalopnik s-au gândit să-l ajute pe mezin şi au publicat un articol despre maşina de poveste, cerându-le vizitatorilor să vină cu propuneri de design. Surprinzător, printre candidaţi s-a numărat şi BMW. Germanii şi-au rupt probabil câteva ore de creaţie şi au realizat schiţa unui concept interesant, schiţă pe care i-o vor şi expedia copilului pe nume Eli.

Despre conceptul futurist imaginat de BMW trebuie să spunem că respectă întocmai cerinţele, dar plusează şi cu o priză de ventilaţie pentru portbagajul generos, unde copiii ar trebui să se joace.

În prezent, mai există şi alţi designeri talentaaţi care dau viaţă schiţelor trasate de copii, chiar şi în joacă. Un exemplu cât se poate de clar, dar şi un gest nobil şi plin de imaginaţie îl găsiţi AICI.

via jalopnik

Zilele trecute, televizorul meu se chinuia să-mi strecoare dincolo de timpan, printre scăriţă, ciocan şi nicovală o ştire auto difuzată în cadrul unui jurnal de ştiri de pe un post generalist. Am cedat în faţa unei televiziuni la care orice maşină ce sare de 20.000 de euro este ”bolid de lux”.

Ştirea vorbea despre ideea unui director de companie de a instala pe maşina sa, un Mercedes ML63 AMG, o instalaţie GPL. Motivul? Costuri prea mari de exploatare. Te aşteptai la altceva de la un SUV de performanţă? Te aşteptai la mai puţin de 20 de litri/100 de km de la o maşină de aproape 600 de cai putere? În prostia lui, probabil că da. Şi poate tot în prostia lui şi-a dorit să-şi plimbe placiditatea exproletară într-o maşină puternică pe care nu o va exploata niciodată la adevăratul său potenţial. O reţetă clasic românească, mai tradiţională decât sarmalele copiate de la turci, pe care o înfulecă orice culegător de litere: M, S şi AMG.

Revenind. Încerc să nu deviez de la ce vroiam să vă spun şi să mă pierd în mirajul unor elucubraţii tentante despre emanciparea mioritică şi afinitatea unghiilor negre pentru opulenţă sfidătoare.

În ştirea cu pricina, inginerul care a mestecat şi apoi a scuipat în ţărână munca unor băieţi din Affalterbach, sediul AMG, susţine: ”Din ce pot sa spun, este cea mai puterrnica masina care ruleaza cu GPL in Europa”. Greşit. Omul care crede că a inventat roata ar trebui să ştie că există unii care o fac mai profesionist decât el şi din cu totul alte considerente decât zgârcomania coposiană românească.

G-Power a creat în 2011 cel mai puternic automobil cu GPL din lume. (Click aici pentru ştire). Maşina avea 660 de cai putere şi a fost supusă operaţiei de o echipă de specialişti, cu scopul de a doborî un record mondial. Puţin mai nobil nu-i aşa?

Pentru o viziune completă asupra ipocriziei unei opulente sărăcii româneşti, puteţi citi materialul complet, folosit ca sursă de inspiraţie. O să mai cunoaşteţi un posesor de Infiniti Q57 cu GPL. Ceva frumos, tradiţional românesc.

Chiar dacă ai în garaj un BMW M5 şi chiar dacă te crezi unul dintre cei mai pricepuţi băieţi care ştiu să o dea de-a latul, astfel de ”acte de bravură” ar trebui condamnate. De ce? Pentru că se desfăşoară pe drumuri publice. În cazul imaginilor de mai jos, contraexemplul vine din Georgia.

Autorii imaginilor, chiar şi şoferul, recunosc pericolul pe care îl reprezintă aceste acte de inconştienţă şi promit că nu vor mai practica astfel de manevre de drumurile publice. Totodată, ei îndeamnă la un şofat regulamentar.

Un fel de ”Fă ce zice popa, nu ce face el”.

Vedeam zilele trecute un spot în stilul James Bond pentru noul Range Rover. Recunosc că m-a mișcat și mi-am dorit să fiu în locul protagoniștilor. Recunosc că m-a impresionat și ideea de versatilitate a modelului din reclamă, care alege terenul accidentat atunci când drumul este blocat.

Ideea asta de versatilitate m-a lovit și zilele trecute, în parcarea unui mall din București. Proprietarul mașinii din imagine a dat dovadă de inspirație. Nu e chiar scenariul din reclamă, însă este adaptată peisajului românesc.

Acum mai bine de doi ani, prin 2008, eram un gură-cască pe dealurile din apropierea localităţii Cheia. Ajunsesem acolo pe o ploaie turnată fără milă din norii plumburii, speriat puţin de ceea ce voi găsi la Academia de Off-Road Land Rover. Habar nu aveam cu ce naiba se mănâncă cuvintele astea două, OFF-ROAD, şi de ce ajung unii la orgasm după ce se tăvălesc prin noroi toată ziua şi trag ca descreieraţii de maşini înţepenite.

Pentru mine, până atunci, cea mai tare experienţă în teren accidentat fusese coborârea unui deal, pe care iarna unii se dădeau probabil cu sania, la volanul unui Renault Koleos. Maşină capabilă, îmi ziceam în sinea mea.

De nemernicia gândurilor mele profane aveam să mă lămuresc după numai câteva ore de stat în creierul munţilor, mustind a ploaie, cu ochii căscaţi în orbite, siderat de ceea ce mi se deschidea în faţa ochilor. O lume nouă, fascinantă, pe care o sorbeam cu nesaţul unui burete: şleauri, vaduri cu apă, bolovani uzi, pante abrupte, încrucişări de punţi, troliu.

Cuvintele mari sunt incapabile să descrie emoţia, extazul, frica, teroarea, adrenalina şi satisfacţia pe care am trăit-o acolo. Am scris un reportaj care încearcă să povestească experienţa, dar nu e foarte convingător, recunosc.

Cert este că, la finalul zilei, mă simţeam ca un Neanderthalian care face cunoştinţă cu soarele, după o viaţă trăită în peşteră. Un Neanderthalian luat de mână şi scos la lumină de un OM. Un OM ale cărui cuvinte le-am sorbit ca pe un vin nobil la masa de seară. Un OM de la care am ascultat poveşti ca în copilărie, când bunicul pregătea istorisiri cu Harap-Alb şi Prâslea. Un OM care mi-a arătat ce înseamnă off-road-ul şi mi-a deschis o sete greu de ostoit.

O sete care m-a făcut să port două săptămâni la rând o afurisită de şapcă cu Land Rover Academy, deşi uram şepcile. O sete care m-a făcut să păstrez şapca şi acum. O sete care m-a făcut să-mi înrămez diploma obţinută atunci. O sete care nu se stinge, deşi OMUL s-a stins.

Omul s-a numit Oresti Marmara. A plecat zilele trecute în linişte să cutreiere nişte coclauri mai verzi, nişte dealuri clădite pe vise, într-o lume imaginară. În cazul lui, “Odihnească-se în pace!” ar putea fi înlocuit cu altceva: “Cutreieră în pace!”.

În fiecare zi privim de cel puţin câteva zeci de ori vitezometrul. Vă imaginaţi de câte ori ne-am aruncat ochii asupra acestui instrument banal, menit să ne indice viteza şi nimic mai mult? Pun pariu că nimeni nu s-a gândit la această bucată de plastic ca la rodul unui intens studiu de design. Puţini ştiu că oamenii de creaţie măsoară cu atenţie distanţa dintre cifre, mărimea acesteia şi chiar culoarea. De-a lungul anilor, designul vitezometrului a evoluat alături de cel al maşinii pe care a fost introdus.

Cu ocazia centenarului Chevrolet, o scurtă galerie foto trece în revistă evoluţia vitezometrului pe cele mai cunoscute modele ale constructorului din Detroit, de la cel analog la cel digital.

via | annyas

A curs  multă apă pe străzile din Statele Unite. Inundaţiile au lovit puternic dincolo de Ocean, unde americanii au încercat să salveze ce au avut mai de preţ. Este şi cazul unui pasionat din Kentucky, care a vrut să cruţe viaţa unui Porsche 911, improvizând un loc de parcare plutitor. La plecare, proprietarul nu a uitat să ancoreze “ambarcaţiunea” de colţul casei.

Astăzi, francezii de la Autosblog au publicat o a patra imagine a noului Mercedes C-Klasse Coupe. Este ultimul teaser, pentru că mâine vom face cunoştinţă oficial cu propunerea constructorului din Stuttgart pentru segmentul coupe-urilor premium de segment mediu.

Audi A5 şi BMW Seria 3 Coupe trebuie să îşi facă deja probleme? Încă nu, cel puţin nu în România, pentru că C-Klasse Coupe ajunge la noi abia în vară. Pentru un ghid complet al lansărilor naţionale Mercedes din acest an, click aici.

Pentru unii fotbalişti dragostea faţă de culorile echipei de suflet trece dincolo de tribunele stadionului. Pentru Frank Lampard, albastrul lui Chelsea pare să fi devenit un mod de viaţă, mijlocaşul londonezilor pozând recent într-un exemplar Ferrari 458 Italia, vopsit într-o culoare neobişnuită pentru fanii Căluţului Cabrat.

Imaginea surprinde supercarul de 570 de cai putere, vopsit în “albastrul royal”, parcat neregulamentar şi fără plăcuţă de înmatriculare frontală, abateri ce ar putea să-i aducă fotbalistului o serie de amenzi.

Lampard este cunoscut pentru afecţiunea sa faţă de supercaruri, garajul britanicului găzduind în trecut un Ferrari 612 Scaglietti şi un Aston Martin DB9.