Bogdan Mirica

Salonul Auto de la Tokyo si-a deschis portile. Editia 40 a salonului japonez a debutat cu surle si trambite, majoritatea constructorilor mondiali anuntandu-si prezenta la cel mai important evenment de acest gen din Asia. Traditia Salonului Auto de la Tokyo a inceput in anul 1954 cand japonezii au organizat pentru prima data un astfel de eveniment.

Desi vremea nefavorabila a transformat drumurile in adevarate mocirle si corturile expozantilor au zburat din cauza vantului puternic, prima editie a fost un real succes, fiind catalogata drept cea mai mare reusita in acest domeniu dupa al doilea razboi mondial. La salon au participat 254 de constructori care au expus 267 de vehicule dintre acestea doar 17 fiind modele pentru pasageri, marea majoritatea fiind alcatuita din camioane, principalul segment de piata in acel moment. Pe parcursul celor 10 zile de expozitie 547.000 de oameni au vizitat salonul japonez.

Ultima reprezentatie auto in metropola japoneza a avut loc in 2005 cand a avut loc editia cu numarul 39 a Salonului Auto de la Tokyo. Succesul a fost unul de proportii, in prima zi de salon organizatorii inregistrand un numar de 117.900 de vizitatori. La finalul evenimentului, 1.512.100 de oameni trecusera pragul salonului pentru a admira modelele expuse.

Daca ar fi sa comparam Salonul de la Tokyo cu Salonul de la Bucuresti… nu am putea. Va spun doar atat: la salonul bucurestean au fost prezenti 220.000 de oameni…

CONCLUZIE: Concluziile le trageti singuri

Chinezii nu renunta la lupta si pornesc ofensiva masinilor de lux. Asa cum va anuntam astazi, producatorul chinez Nanjing a prezentat publicului modelul MG 7 Series, prima incercare importata de revitalizarea a brandului britanic dupa achizitionarea de catre constructorul chinez.

Pentru mine personal (recunosc ca am fost un fan al modelelor Rover) decizia de vinde toate drepturile constructorului britanic catre Nanjing, m-a intristat. Ma asteptam la ce e mai rau: plastic de cea mai joasa speta, tapiserie din vinilin, portiere care abia se inchid, motoare care pica dupa jumatate de an… cam asta era tot ceea ce imi putea inspira un constructor chinez.

Recunosc acum, la vederea noului MG 7, ca am judecat gresit micii orezari Nanjing, care se pare ca au facut o treaba buna cu noul model. Traditia britanica a fost putin slefuita iar formele exterioare au fost pastrate aproape intacte. Ce sa mai zic… asiaticii astia mi-au inchis gura cu un nou “Rover 75″. Dupa mine, invazia modelelor japoneze va fi concurata in 10 ani de invazia modelelor chinezesti, orezarii perfectionandu-si treptat tehnologia la fiecare salon auto. Vom asista cu siguranta la reeditarea istoriei japoneze.

CONCLUZIE: Combinati ceaiul englezesc cu orezul chinezesc si va iese un MG 7 Series.

Un lant de exemplare BMW M3 E92, aliniate in cea mai perfecta ordine isi asteapta cuminti soferii. Este vorba de un parc auto destinat cursurilor de pilotaj organizate de BMW pe noul circuit de la Nurburgring. “Invataceii” vor avea ocazia sa conduca live cea mai proaspata bestie cu motor V8, scoasa de constructorul bavarez. Asa da cursuri de pilotaj profesionist…

Ma intreb cand si cine va pune la cale un asemenea eveniment si la noi in Romania. Poate Dacia, poate Renault, poate Ford, poate! Ce-i drept, cu o duzina de Loganuri poti organiza foarte simplu un curs de pilotaj profesionist pe macadamurile capitalei.

CONCLUZIE: Unii chiar invata sa sofeze profesionist pe BMW M3.

Asiaticii au inventat o noua pozitie… de calatorit. Sau mai bine zis au adaptat o pozitie indecenta unei situatii inedite. Nu e cazul sa privim cu rautate aceasta pozitie, fiind nevoie de un ochi limpede pentru a observa “necesitatea” acestei inovatii pentru inlesnirea transportului. Sa nu-mi spuneti ca nu ati mers niciodata doi pe o bicicleta…

Imi aduc aminte, ca, pe vremea mea, atunci cand urcai doi pe o bicicleta nu aveai prea multe optiuni de pozitionare. Unul dintre pasageri trebuia sa stea in spate, pe locul “portbagajului”, cu picioarele departate, sa nu cumva sa-si prinda ceva la spite. Mai era o varianta, destul de perversa pe vremea aia, cand trebuia sa mergi pe cadru; inconfortabila ce-i drept. Sa nu uitam nici de scaunelele facute special pentru a cara vreun prichindel la gradinita, captusite cu blana de oaie sau cu fel de fel de carpe, pentru o calatorie cat mai confortabila prin gropile mioritice.

Revenind la cele doua exemplare asiatice din poza trebuie sa apreciem dezinvoltura femeii care a incercat sa imbine utilul cu placutul. Sunt sigur ca si la noi in Romania o asemenea “situatie” de transport ar putea fi incercata cu usurinta, Pegasul sau Dunarea bunicului putand face fata cu usurinta unor noi provocari “pozitionale”. Sunt curios insa ce vor nascoci romanii dupa ce vor vedea aceasta imagine: pozitia misionarului pe scuter?

CONCLUZIE: Nevoia te invata… multe pozitii.

Potopul mi-a distrus un weekend care incepuse aproape perfect. Intreaga tara a fost martora weekend-ul acesta unei noi serii de avertizari multicolore: galbene-portocalii. Cu totii am vazut ce se intampla in tara si nu ne-am gandit ca asa ceva ni se poate intampla si noua. Acelasi lucru l-am zis si eu cand am vazut imaginile de la televizor. Mai tarziu insa aveam sa vad galben-portocaliu in fata ochilor.

Am plecat vineri seara catre Poiana Campina, o localitate din judetul Prahova cu cativa prieteni. Ca mijloc de transport am ales un Renault Megane sedan proprietate personala. Drumul (pietruit si nu asfaltat) care ne-a lasat in poarta casei fusese proaspat rascolit de utilajele primariei pentru inlocuirea tevilor de apa. Tonele de pamant galben rascolite au fost aruncate inapoi doar atat cat sa carpeasca scormonelile recente. Asa si?

Toate bune si frumoase pana sambata noaptea cand au inceput ploile. Si a plouat… si a plouat… si a plouat pana cand intr-un final… s-a oprit. Ok hai inapoi la Bucuresti ca weekendul s-a terminat… Toate ca toate dar mai pleaca daca poti… Am alcatuit un comando “pregatit” pentru astfel de situatii de urgenta, inarmat cu lopeti pentru a razbate dincolo de panta cu inclinare de 40 de grade.

In prima instanta am reusit sa inaintam vreo cativa metri lasand in urma transee de noroi. Preocupat sa mentin o traiectorie oarecum rectilinie nu am observat ca in viteza 1 ajunsesem deja la 5000 si ceva de rpm si ca deja Megane-ul incepuse sa “transpire” si sa respire greu prin radiator. L-am lasat sa se mai hodineasca si am cautat sa-i usuram urcarea cu cateva materiale aderente. Deja era show de show pe ulita si toti satenii isi dadeau cu parerea… nu de alta dar eram primul temerar care se incumeta pe coasta aia dupa ploaie. N-am reusit sa merg mai departe si am incercat sa o las sa se scurga la vale. Nimic.

Acum chinuie-te sa dai inapoi. Pana la urma am reusit sa aruncam masina in curtea unei vile locuite doar in weekend de niste bucuresteni sa speram foarte amabili. Si acum masina zace tot acolo. Pana cand? Pana cand ploaia se va opri sau primaria incompetenta a Poianei Campina va hotari sa arunce ceva peste namolul ala galben precum avertizarea meteorologica.

CONCLUZIE: Nu va aventurati prin Poiana Campina daca nu sunteti cu tractorul.

P.S. Imaginea a fost surprinsa cu telefonul mobil INAINTE de incercarea de escaladare.

Ce mai fac americanii cand se plictisesc? O masina plina de pixuri… E adevarat, s-a intamplat in Statele Unite si autorul “creatiei” este Costas Schuler care a ales sa-si personalizeze masina intr-un mod ingenios. Asadar Mercedes-ul lui Schuler a fost nevoit sa care peste 5000 de pixuri, markere si creioane lipite cu atentie de trasnitul american. Schuler se poate lauda acum cu o masina care atrage privirile trecatorilor.

Asteptam sa vedem si in Romania Dacia imbracata in chei fixe sau tubulare, Oltcit-ul camuflat cu bibelouri si Lastunul decorat cu pene de papagal.

CONCLUZIE: Nu conteaza cat de veche-i rabla/ Dar conteaza ce si cum o incarci

Sa iti imbraci masina in blana de jaguar poate parea o nebunie insa daca nu ai bani de un model Jaguar, aceasta idee poate reprezenta o solutie. Oricum efectul de “ochi intorsi” se va face simtit cu siguranta in trafic.

Ingeniosul sofer a dorit probabil sa-si personalizeze masina, o adevarata legenda a soselelor americane (Cadillac Deville Coupe din anul 1975) insa nu s-a gandit ca va avea o problema daca va fi surprins de ploaie in trafic. Un asemenea fenomen meteorologic ar putea avea urmari neplacute asupra animalului motorizat pentru ca blana va incepe efectiv sa … puta.

Va imaginati ca la un semafor obisnuit cei care vor intoarce ochii dupa masina vor intoarce in secunda urmatoare si nasul, dar in directia opusa. In scurt timp soferul ar putea sa conduca nu un Cadillac in blana de jaguar ci un adevarat scons.

Concluzie: Cadillac-ul isi schimba blana dar naravul ba!

Batranele Dacii ar fi invidioase pe acest schimbator de lemn. Proprietarul, probabil un tamplar de succes, descendent din nobila familie Gepetto, a folosit piciorul micului Pinocchio pentru a putea sa-si repuna pe “picioare” masina din garaj. Intrebarea care se cere pusa in aceasta situatie este: Cat de fiabil e schimbatorul acesta, nu exista posibilitatea ruperii sale atunci cand proprietarul doreste un condus mai sportiv?

Raspunsul nu il poate da decat proprietarul care cine stie de cate ori a ramas cu lemnu’ in mana de fiecare data cand cauta a cincea. Sau poate ca maneta schimbatorului este din lemn de esenta tare. Poate exista si o motivatie exclusivista pentru montarea acestei manete inedite: daca proprietarul nu a avut bani de insertii de mahon a apelat la un banal lemn de fag, brad sau stejar ca sa-si personalizeze interiorul. Ce-i drept l-a individualizat perfect.

De ce am facut din nou referire la batranele Dacii? Pentru ca daca vom incerca sa ne aducem aminte, pe vremea copilariei noastre, era o moda cu personalizarea schimbatorului. Va mai amintiti de manerele din lemn, sau de cele din sticla cu o musca prinsa in interior sau mai nou de cele cu sigla BMW, Opel sau Mercedes? Toate au facut obiectul barfelor din jurul blocului, toti adolescentii au cautat sa impresioneze cu… schimbatorul lor.

CONCLUZIE: Inca suntem in epoca lemnului. Asteptam volanul din esenta de cires si pedalele din scoarta de salcam.

O bila de demolari a zdrobit mai multe masini si a ranit grav trei persoane. Aceasta este pe scurt povestea unui accident “de munca” petrecut in Pennsylvania, Statele Unite. O bila cantarind 680 de kilograme s-a desprins de lantul care o tinea agatata de bratul macaralei si s-a rostogolit pe sosea. Din nefericire a intalnit in calea sa un Ford Taurus care astepta culoarea verde a semaforului. Bila insa l-a facut sa incalce regulile de circulatie infigandu-se sanatos in spatele masinii sale. Lovitura a propulsat prima masina pe o distanta de 6 metri avariind si celelalte vehicule care asteptau culoarea verde.

Ce invataminte tragem de aici? Ca este de multe ori bine sa trecem pe rosu, ca nu se stie niciodata ce ar putea sa ne bata pe umar. In plus ar fi recomandat ca fiecare sofer sa-si verifice oglinzile retrovizoare cat mai des pentru a vizualiza posibilele amenintari: bolovani, tauri furiosi, butoaie de “esenta tare” (asemeni celor din binecunoscuta reclama la bere), tiruri scapate de sub control sau… biciclisti sinucigasi.

Este greu de inteles cum s-a desprins aceasta bila dintr-un lant atat de solid… Ne gandim ca poate macaragii, also known as the “Demolatorii”, au pus un pariu la o sticla de bere ( de aceeasi esenta tare) in timpul serviciului:

“Bai Ioane (a se citi John pt ca suntem in SUA) vezi tu ”popicele” alea de la semafor? Pariu ca fac un strike de toata frumusetea? Nu mai ramane nimic in picioare.” Raspunsul a fost prompt dar intarziat:

“Bai Gheorghita (a se citi George cu accent de presedinte) alea nu sunt popice.” Pana sa apuce sa termine fraze….BOMBS AWAyyyyyyyyyyyyy.

Cativa baieti drogati de pe marginea trotuarului isi atintesc privirea in sus: “E o pasare….E un avion….E o biiiillllllaaaaaaaaaaaa”… Sar ca arsi de pe marginea trotuarului si incearca sa o prinda……”E a mea…Ba nu, e a mea…E a noastra bah…” Si cum se certau ei asa au scapat bila printre degete si aceasta a luat-o la vale… Au inceput sa alerge disperati dupa ea…”Bilaaaaaa, vrem bilaaaaa, nu fugi de noi… vrem sa te injectaaaaaam.” Bucuria le-a fost rapita insa de masina din imagine care a bagat repede bila in portbagaj si a incercat sa fuga cu ea. A fost insa repede retinut de salvare si politie…

CONCLUZIA: Cine alearga dupa o bila s-ar putea sa fie lovit de una!

Dupa Salonul Auto de la Geneva elvetienii au mai avut parte de un eveniment automobilistic de mare amploare: un salon de tuning desfasurat in perioada 16-17 iunie. Succesul evenimentului a fost unul de proportii numarul vizitatorilor ridicandu-se 17.650 de persoane. Au predominat modelele citadine, mai noi sau mai vechi, SUV-uri, unele modificate pentru drift altele pentru simple “impresii”.

Va lasam sa admirati cateva roade ale muncii elvetiene alaturi de exemplarele feminine din decor.

CONCLUZIA: Masinile tunate si femeile merg la fix… ca ceasurile elvetiene.

Citeste in continuare »