Chinezii nu renunta la lupta si pornesc ofensiva masinilor de lux. Asa cum va anuntam astazi, producatorul chinez Nanjing a prezentat publicului modelul MG 7 Series, prima incercare importata de revitalizarea a brandului britanic dupa achizitionarea de catre constructorul chinez.
Pentru mine personal (recunosc ca am fost un fan al modelelor Rover) decizia de vinde toate drepturile constructorului britanic catre Nanjing, m-a intristat. Ma asteptam la ce e mai rau: plastic de cea mai joasa speta, tapiserie din vinilin, portiere care abia se inchid, motoare care pica dupa jumatate de an… cam asta era tot ceea ce imi putea inspira un constructor chinez.
Recunosc acum, la vederea noului MG 7, ca am judecat gresit micii orezari Nanjing, care se pare ca au facut o treaba buna cu noul model. Traditia britanica a fost putin slefuita iar formele exterioare au fost pastrate aproape intacte. Ce sa mai zic… asiaticii astia mi-au inchis gura cu un nou “Rover 75″. Dupa mine, invazia modelelor japoneze va fi concurata in 10 ani de invazia modelelor chinezesti, orezarii perfectionandu-si treptat tehnologia la fiecare salon auto. Vom asista cu siguranta la reeditarea istoriei japoneze.
CONCLUZIE: Combinati ceaiul englezesc cu orezul chinezesc si va iese un MG 7 Series.
Asiaticii au inventat o noua pozitie… de calatorit. Sau mai bine zis au adaptat o pozitie indecenta unei situatii inedite. Nu e cazul sa privim cu rautate aceasta pozitie, fiind nevoie de un ochi limpede pentru a observa “necesitatea” acestei inovatii pentru inlesnirea transportului. Sa nu-mi spuneti ca nu ati mers niciodata doi pe o bicicleta…
Imi aduc aminte, ca, pe vremea mea, atunci cand urcai doi pe o bicicleta nu aveai prea multe optiuni de pozitionare. Unul dintre pasageri trebuia sa stea in spate, pe locul “portbagajului”, cu picioarele departate, sa nu cumva sa-si prinda ceva la spite. Mai era o varianta, destul de perversa pe vremea aia, cand trebuia sa mergi pe cadru; inconfortabila ce-i drept. Sa nu uitam nici de scaunelele facute special pentru a cara vreun prichindel la gradinita, captusite cu blana de oaie sau cu fel de fel de carpe, pentru o calatorie cat mai confortabila prin gropile mioritice.
Revenind la cele doua exemplare asiatice din poza trebuie sa apreciem dezinvoltura femeii care a incercat sa imbine utilul cu placutul. Sunt sigur ca si la noi in Romania o asemenea “situatie” de transport ar putea fi incercata cu usurinta, Pegasul sau Dunarea bunicului putand face fata cu usurinta unor noi provocari “pozitionale”. Sunt curios insa ce vor nascoci romanii dupa ce vor vedea aceasta imagine: pozitia misionarului pe scuter?
CONCLUZIE: Nevoia te invata… multe pozitii.
