Catastrofa de la Mihăileşti, retransmisă în West, Texas

Ce faci când vezi un incendiu cât un bloc cu trei etaje? Te uiţi contemplativ la mormanul de moloz ce urmează să se facă scrum, suni la pompieri, încerci să înregistrezi totul sau îţi vezi de drumul tău? Ultima soluţie e de preferat atunci când în maşină se află şi puştiul tău, la fel de curios ca tine, cel care ai filmat imaginile de mai jos.

Aseară, când soarele începea să apună în Texas, iar în România era încă beznă, o uzină de peste Ocean exploda violent, punând pe jar toată comunitatea din zonă. Înainte de explozia care s-a simţit ca un cutremur, un incendiu prevestea dezastrul.

Un şofer a decis să oprească pe marginea drumului, departe de zona afectată şi să filmeze flăcările. Ghinionul face ca tocmai tocmai atunci uzina să explodeze violent. Totul a fost surprins cu ajutorul unui telefon mobil şi apoi încărcat pe youtube.

Dacă am fi fost probabil în România, am fi avut o filmarea mult mai detaliată a dezastrului, o explozie surprinsă şi mai de aproape şi probabil nu ar mai fi existat nici un operator în viaţă. Curiozitatea românului, manifestată la fiecare accident care implică o mixtură de sânge şi asfalt, ne-ar fi adus mult mai aproape de dezastrul din Texas. Ceva îmi spune că am fi reuşit un scenariu mai bun decât cel al celebrei catastrofe stropite cu azotat de amoniu de la Mihăileşti.

Povestea ”inimosului” 500

De la începutul acestui an v-am obişnuit ca la finalul fiecărei săptămâni să adun pentru voi cele mai interesante 10 tuninguri apărute în ultimele 7 zile. Pentru maşina despre care o să vă vorbesc aveam însă nevoie de mai mult spaţiu şi de o galerie foto cuprinzătoare.

Povestea noastră de astăzi are în prim plan un Fiat 500. Un Fiat 500 clasic, născut ca orice model pe linia de asamblare a unei uzine italiene. În ultimii ani de viaţă, atunci când probabil mulţi îl vedea dându-şi obştescul sfârşit undeva în vârful unei piramide ruginite clădită din rable, o casă de tuning a avut o idee măreaţă. Şi-a dorit să facă din pensionarul aflat în convalescenţa ultimului drum un tânăr zglobiu, gata să mănânce, nu jăratec, ci asfaltul.

Inimă de Porsche

Dacă în cazul nostru elixirul tinereţii rămâne de nedescoperit, în cazul micului 500 renaşterea a însemant un motor Porsche cu şase cilindri, amplasat pe axa posterioară. Viaţa a explodat în spatele caroseriei ranforsate, amplasate acum pe un şasiu modificat, cu o gardă la sol sub care abia poţi strecura o foaie de hârtie. 500-le a început să frecventeze adunări de tineret şi să se întreacă ba cu feciori, ba cu hot-hatch-uri aflate la pubertate. După ce s-a plictisit, a visat la o ligă superioară.

Inimă de Ferrari

Oemmedi Meccanica, tunerul care l-a readus la viaţă a investit din nou în tânărul italian. De această dată, motorul de Porsche a fost înlocuit cu un V8 de 3.0 litri, de provenienţă Ferrari. Totul s-a potrivit mânuşă. nici nu ar fi visat Enzo că moştenirea sa ar putea prinde viaţă în pieptul unui aşa modest conaţional. Cu ingrediente de legendă totul a devenit mai simplu. Câteva schimbări cosmetice şi 500 a fost gata să se ia la harţă cu băieţi mai mari, cu ceva mai multă experienţă. Duelurilor nu au mai fost ca altădată. Unii au ţinut cu dinţii de victorie şi micul 500 a fost tăvălit uneori de supercaruri pensionate, dar încă vânjoase.

Inimă de Lamborghini

Nu a trecut mult şi 500 a ajuns din nou în garaj. Printre câteva reglaje şi teste s-a trezit cu un nou transplant: un V12, smuls din pântecele unui Lamborghini Murcielago. Un motor de 6.2 litri, conectat la aceeaşi axă spate. A tremurat la gândul că va împărţi răsuflarea cu spiritul unui taur. Cu toate astea, a primit răsucirea cheii şi a urlat necontrolat când cei 12 cilindri au început să prindă viaţă. Au urmat zile cu soare, sunetul orgasmic a 580 de cai putere şi multe maşini văzute în retrovizoare. A dispărut chiar şi teama că într-o zi îi vor creşte coarne.

Sunetul motorul Lamborghini V12

Şoferiţă de autobuz

Am văzut zilele trecute, în trafic, trecând pe un roşu plin, un cap mic şi blond dincolo de geamurile unui BMW X6 argintiu. Nonşalanţă, neatenţie, inconştienţă? Sunt multe calificative. Din fericire, deznodământul nu a fost unul tragic.

O să spuneţi că am ceva cu fetele/femeile care conduc maşini prea mari. Dimpotrivă. Mă bucur că există şoferiţe care pot suci de volan cu îndemânarea unui şofer de autobuz. Şi mă bucur că privesc mai relaxate ca un grup de yoghini la furnicile din jurul lor, ori de câte ori îşi pudrează nasul la semafor.

De multe ori însă, o astfel de combinaţie poate fi la fel de letală ca o ţigară aprinsă lângă pistolul pompei de benzină. Probabilitatea este mică. Atât de mică, însă cu un impact social atât de mare.

În septembrie 2010, pe undeva prin cartierul bucureştean Pipera, un cap blond căuta cu o privire agitată botul maşinii pe care o conducea. Un Hummer alb, poticnit în ceva. În ceva ce încă mai mişca. Frica o ţintuise în scaun şi îi paralizase privirea. Nu prea înţelegea ce se întâmplă. Se simţea totuşi în siguranţă, acolo sus. Dincolo de geam, la câţiva centimetri sub ea, lua sfârşit viaţa unui tânăr motociclist.

Un scenariu destul de tragic, care a ars mocnit în ultimii trei ani, alimentat din când în când de scandaluri cu milionari. Deznodământul a fost făcut public abia ieri, de către Judecătoria Buftea. Capul blond din spatele volanului a fost declarat vinovat pentru neacordare de prioritate şi condamnat la trei ani de închisoare pentru ucidere din culpă. Cu suspendare. Suficient?