Linia tramvaiului 41 din Bucuresti este o frustrare continua pentru soferii care stau in coloana la orele de varf. Ideea de a introduce o linie de “metrou usor” in Bucuresti i-a multumit pe unii si i-a exasperat pe altii dar a si dat nastere unor situatii de necrezut.
Nu de mult am asistat la un episod penibil, in care un sofer de Santa Fe a testat capacitatile off-road ale masinii pe linia de tramvai. Intamplarea s-a repetat ieri dimineata, insa contextul nu a fost acelasi, Loganul din imagine aterizand accidental si nu din nesimtire pe linia “metroului usor”. De aceasta data a fost vorba de un accident, care s-a petrecut ieri dimineata pe la ora 7:35.
Circumstantele in care a avut loc accidentul sunt insa neclare, Loganul fiind avariat usor, asemeni soferului, care a scapat doar cu zgarieturi si cu “urari de sanatate” din partea calatorilor blocati in cele 6 tramvaie. Circulatia s-a reluat in 25 de minute.
CONCLUZIA: Metroul usor poate pica greu pentru soferii neatenti.
Am asistat de curand la un episod oarecum hilar in traficul din Bucuresti. Nu, nu este vorba despre inca unu’ care si-a furat un ciocan in cap pentru ca a indraznit sa isi ceara drepturile pe trecerea de pietoni, nu este vorba despre un grup de “ninja” cu pantofi de lac care a batut o soferita si nici despre un Matiz care calca fara mila peste un tanar mai durduliu. De aceasta data este vorba despre un echipaj de politie.
O duba plina cu “siguranta si incredere” alerga in mare viteza pe o sosea din capitala. Luminile si sirenele din dotare fac partie printre coloana de masini care circula bine, cu 40-50 de km/h. Totusi politisitii dau de un dop, mai precis de o Jetta, care se incapataneaza sa ramana pe banda a doua. Soferul merge linistit cu mana pe volan la ora 12 si muzica la volum maxim. Claxoane, goarne si indemnuri aspre se aud prin portavoce: “Trage pe dreapta!”, “Trage pe dreapta!”
Intr-un final, soferul isi ridica privirea in oglinda si se inspaimanta de furia ros-albastra care se revarsa spre el. De frica, din prostie, de necaz, soferul tranteste o frana sanatoasa uitand insa sa traga si de volan dreapta. Si unde nu mi se opinteste ditamai duba in fundul discotecii pe roti, cu tot cu politisti, veste reflectorizante si pistoale Carpati.
O mana se lipeste zdravan de frunte, urmata de inca vreo trei patru peste chipiurile care se aseaza cu grija pe frunte. Unul din politisti isi aranjeaza repede vesta si coboara din masina, la soferul care se uita buimac (mai mult de la palma peste frunte) la bara botita. “Hai repede carnetul ca ma grabesc”, urla infierbantat politistul. Soferul ramane insa in visarea sa si contempla modul in care tabla s-a ondulat sub presiunea impactului. “Tu n-auzi ma? Adu ‘ carnetu’! Lasa dracu bara ca n-o sa mai ai nevoie de ea!”, rage din nou organul.
Omul pleaca capul si se indreapta cu smerenie spre masina, sa caute blestematul de carnet. Nu am mai ramas in zona sa aflu deznodamantul. Cert este ca politistul isi “ascutea” de zor pixul iar soferul cauta disperat actele prin masina. Dupa aproximativ 5-7 minute, duba de politie a trecut in tromba pe langa mine. Operativitatea organului a facut ca socotelile cu tanarul meloman sa se incheie in timp record, probabil.
CONCLUZIE: Incredere sa ai ca de siguranta se ocupa altii.
