Batranele Dacii ar fi invidioase pe acest schimbator de lemn. Proprietarul, probabil un tamplar de succes, descendent din nobila familie Gepetto, a folosit piciorul micului Pinocchio pentru a putea sa-si repuna pe “picioare” masina din garaj. Intrebarea care se cere pusa in aceasta situatie este: Cat de fiabil e schimbatorul acesta, nu exista posibilitatea ruperii sale atunci cand proprietarul doreste un condus mai sportiv?
Raspunsul nu il poate da decat proprietarul care cine stie de cate ori a ramas cu lemnu’ in mana de fiecare data cand cauta a cincea. Sau poate ca maneta schimbatorului este din lemn de esenta tare. Poate exista si o motivatie exclusivista pentru montarea acestei manete inedite: daca proprietarul nu a avut bani de insertii de mahon a apelat la un banal lemn de fag, brad sau stejar ca sa-si personalizeze interiorul. Ce-i drept l-a individualizat perfect.
De ce am facut din nou referire la batranele Dacii? Pentru ca daca vom incerca sa ne aducem aminte, pe vremea copilariei noastre, era o moda cu personalizarea schimbatorului. Va mai amintiti de manerele din lemn, sau de cele din sticla cu o musca prinsa in interior sau mai nou de cele cu sigla BMW, Opel sau Mercedes? Toate au facut obiectul barfelor din jurul blocului, toti adolescentii au cautat sa impresioneze cu… schimbatorul lor.
CONCLUZIE: Inca suntem in epoca lemnului. Asteptam volanul din esenta de cires si pedalele din scoarta de salcam.
O bila de demolari a zdrobit mai multe masini si a ranit grav trei persoane. Aceasta este pe scurt povestea unui accident “de munca” petrecut in Pennsylvania, Statele Unite. O bila cantarind 680 de kilograme s-a desprins de lantul care o tinea agatata de bratul macaralei si s-a rostogolit pe sosea. Din nefericire a intalnit in calea sa un Ford Taurus care astepta culoarea verde a semaforului. Bila insa l-a facut sa incalce regulile de circulatie infigandu-se sanatos in spatele masinii sale. Lovitura a propulsat prima masina pe o distanta de 6 metri avariind si celelalte vehicule care asteptau culoarea verde.
Ce invataminte tragem de aici? Ca este de multe ori bine sa trecem pe rosu, ca nu se stie niciodata ce ar putea sa ne bata pe umar. In plus ar fi recomandat ca fiecare sofer sa-si verifice oglinzile retrovizoare cat mai des pentru a vizualiza posibilele amenintari: bolovani, tauri furiosi, butoaie de “esenta tare” (asemeni celor din binecunoscuta reclama la bere), tiruri scapate de sub control sau… biciclisti sinucigasi.
Este greu de inteles cum s-a desprins aceasta bila dintr-un lant atat de solid… Ne gandim ca poate macaragii, also known as the “Demolatorii”, au pus un pariu la o sticla de bere ( de aceeasi esenta tare) in timpul serviciului:
“Bai Ioane (a se citi John pt ca suntem in SUA) vezi tu ”popicele” alea de la semafor? Pariu ca fac un strike de toata frumusetea? Nu mai ramane nimic in picioare.” Raspunsul a fost prompt dar intarziat:
“Bai Gheorghita (a se citi George cu accent de presedinte) alea nu sunt popice.” Pana sa apuce sa termine fraze….BOMBS AWAyyyyyyyyyyyyy.
Cativa baieti drogati de pe marginea trotuarului isi atintesc privirea in sus: “E o pasare….E un avion….E o biiiillllllaaaaaaaaaaaa”… Sar ca arsi de pe marginea trotuarului si incearca sa o prinda……”E a mea…Ba nu, e a mea…E a noastra bah…” Si cum se certau ei asa au scapat bila printre degete si aceasta a luat-o la vale… Au inceput sa alerge disperati dupa ea…”Bilaaaaaa, vrem bilaaaaa, nu fugi de noi… vrem sa te injectaaaaaam.” Bucuria le-a fost rapita insa de masina din imagine care a bagat repede bila in portbagaj si a incercat sa fuga cu ea. A fost insa repede retinut de salvare si politie…
CONCLUZIA: Cine alearga dupa o bila s-ar putea sa fie lovit de una!
Un Ferrari care cara biciclete? Un sacrilegiu sau doar o forma practica de transport? Pentru impatimitii masinilor sport care nu vor insa sa renunte la miscare un Ferrari-st a venit cu o idee ingenioasa: si-a agatat bicicleta de spatele bolidului sau. Nu stim ce l-a determinat sa recurga la aceasta solutie radicala dar banuim ca traficul aglomerat.
Cand am vazut prima data imaginea am tresarit si m-am uitat repede la numarul masinii. Pfiu… nu era numar de Romania…Numai la noi in tara mai intalnesti paradoxuri din astea hazlii: un Tuareg care tracteaza o caruta sau o Dacie burdusita de cartofi. Poate ca pentru unii dintre noi bicicleta agatata de Ferrari este un sacrilegiu poate ca pentru altii este doar un mod practic de transport.
Sa gandim si altfel. Poate ca proprietarul avea de facut un drum de munte care intr-un anumit punct nu mai putea fi urcat decat cu bicicleta. In acest caz pozitia acesteia este oarecum scuzabila. Am putea insa sa ne gandim si ca proprietarul Ferrari-ului a recurs la aceasta solutie doar in ziua in care a trebuit sa dea fuga pana la uzina italiana sa-si ridice masina. Cum nu avea alt mijloc de transport a apelat la bicicleta 
. Dupa ce si-a ridicat bolidul, evident ca nu putea sa abandoneze “batrana doamna” care l-a purtat in sa atata amar de vreme.
CONCLUZIE: Nu poti sti niciodata unde poate duce dragostea dintre biciclete si automobile.
