Meşter

Calatoriile de Sarbatori iti arata de fiecare data parti bune si parti mai putin bune ale Europei. Iar daca aceste calatorii au loc in interiorul granitelor, partile bune si mai putin bune se transforma intr-o insiruire de sosele.

Asadar. Daca vreti sa va planuiti concediul prin Moldova, inecercati sa evitati pe cat se poate soseaua Vatra Dornei-Poiana Largului, adica cea care face legatura dintre statiunea suceveana si lacul de acumulare Izvorul Muntelui. Don’t go there. O sosea mai proasta n-au avut nici macar dacii pe vremea Imperiului Roman. Nu doar ca e plina de gropi interminabile ca adancime, ci chiar, in unele zone, gropile se aseaza de-a latul soselei, astfel ca esti nevoit efectiv sa opresti masina pentru a calcula trasee in slalom urias.

Pe locul al doilea la capitolul Moartea suspensiilor se claseaza soseaua Gheorghieni-Reghin. Pe langa faptul ca unii soferi din zona au facut scoala de soferi intr-o era in care masinile probabil ca nu existau, soseaua foarte proasta este in reparatii. In sensul ca a fost decupata pe portiuni de un metru pe un metru, astfel ca din cand in cand, daca nu esti atent, ai sanse sa te trezesti cu rotile in aer. Si asta tine cateva zeci de kilometri. In care ai timp sa treci peste toti sfintii din calendar, indiferent de religie.

De cealalta parte, la capitolul sosele care nu trebuie ratate, luati ca exemplu DN2 (Bucuresti-Buzau-…-Piatra Neamt – atat am mers eu pe el) si soseaua care leaga Vatra Dornei de Bistrita. Aceasta din urma era candva ingrozitoare, insa intre timp s-a transformat intr-o sosea de munte larga, impecabila, virajata, pe care ti-e mai mare dragul sa prestezi. Exista insa si aici cateva zone in care inca se lucreaza.

Cam cat de retardat tre’ sa fii pentru a merge 20 de kilometri (si probabil o viata intreaga, cat o tine ea) cu masina pe sosele si sa depasesti fara sa te asiguri si fara sa te sinchisesti macar sa semnalizezi vreodata? O SINGURA DATA macar!

B 07 TEX. E un Santa Fe negru, nu m-am caznit sa ma uit la moaca aluia de la volan atunci cand am urmat sfatul unui bun amic: “De idioti te feresti singur. Adica pleci de langa ei cat poti de repede”. Problema e ca vreo 20 de kilometri am stat in coloana pe o sosea care sta sa se surpe (Poiana Largului-Bicaz) si, pentru ca puteam depasi cu taraita din cauza starii drumului, i-am urmarit miscarile idiotului care croseta in fata mea fara sa stie ca in stanga volanului are o maneta care trebuie miscata din cand in cand. Evident, in perioada asta a evitat la mustata impactul cu un A6 si un Golf 4 care veneau din contrasens.

Dupa ce am trecut de el (usurat, doar putea sa depaseasca si el in acelasi timp, ca la astia n-ai la ce altceva sa te astepti) am incercat, pentru cateva secunde, sa ii explic ca semnalizarea e sfanta. Si am semnalizat stanga-dreapta de vreo 4-5 ori in fata lui. Probabil o fi crezut ca am innebunit.

P.S. Semnalizarea ii functiona. La un moment dat, langa o parcare, a dat semnal dreapta. Evident ca a mers inainte fara sa opreasca. Probabil a lovit din greseala maneta din stanga in timp ce incerca sa ridice volumul manelelor din difuzoare.

Astazi, cu ocazia un studiu pe care olandezii si elvetienii l-au realizat in comun, ne-am dat seama ca Romania sta bine, paradoxal, la un element legat de trafic si transport: alcoolul la volan.

Majoritatea statelor din UE le permit soferilor sa calce pe acceleratie in timp ce in sangele lor se afla alcool. O cantitate infima, insa alcool. Iar studiul despre care am scris astazi arata ca efectele accidentelor cauzate de soferi care au baut un singur pahar de bere pot fi cel putin la fel de grave cu urmarile accidentelor cauzate de soferi aflati la limita comei alcoolice.

Discutand in redactie, am ajuns la concluzia ca, daca in ROmania s-ar deregla putin legea, in sensul acceptarii unei cantitati infime de alcool, de 0.00000001%, accidentele s-ar inmulti, probabil, cu 1500%. Pentru ca la noi nu exista “permis putin” sau “permis mai mult”. Exista permis. Punct.

P.S. De analizat fotografia din articolul dedicat acestui subiect.

“Buna ziua, daca va aflati pe DN1 in zona localitatii Comarnic, incetiniti si circulati cu prudenta. A avut loc un accident grav”.

“Evitati zona valea Prahovei daca va intoarceti spre Bucuresti din Ardeal. Incercati variantele ocolitoare prin Cheia sau Targoviste”.

Astfel de informatii sunt extrem de utile atunci cand te afli la volan si singura ta sursa de informatie este radioul. Care functioneaza si nu prea in unele zone ale tarii. In acest moment, singurele radiouri care vin cu astfel de informatii sunt Info Pro, Europa FM si, partial, Radio Romania Actualitati. Insa informatiile care vin din aceste surse apar rar, pentru ca un radio comercial isi bazeaza cashflow-ul pe reclame si risca sa piarda in momentul in care in loc de scalambaielile zilnice si de concursurile idioate apar informatii utile.

Mi s-a intamplat de foarte multe ori sa ma aflu pe drumul de intoarcere spre Bucuresti si sa fiu nevoit sa sun cunoscutii pentru ca acestia sa urmareasca la televizor, la stiri, informatiile despre rutele blocate. Nu e deloc placut sa faci asta de fiecare data cand ai nevoie. Si stim cu totii ca E NEVOIE de asta de fiecare data cand tragi aer in piept si iesi din oras.

ACR a gasit solutia si a pus la cale un post de radio national care sa emita in toata tara si care sa ii ajute pe soferi cu informatii de ultima ora din trafic. Ar fi genial. Si, combinat cu un program interesant si cu muzica fina, ar fi solutia perfecta pentru drumurile lungi.

Doar ca CNA-ul le-a taiat macaroana celor de la ACR, sutinand ca acest radio “nu e de interes public”. In acest context, imi permit un grav, dar sincer “Bravo, bai idiotilor! Keep it up!”

Iar lumea va continua sa asculte Radio Zu sau Kiss FM, doua standarde culturale ale mass-media de astazi. Uneori, mi se pare ca Romania e o mare emisiune de tipul Camera Ascunsa si ca unii fac misto de noi toti. The Truman Show e real.

Va spuneam anterior ca mi-am petrecut vacanta de iarna in afara granitelor tarii. Probabil, asa cum stiti cu totii, contrastul dintre ce se intampla afara si ce se intampla la noi pe sosele este mai mult decat vizibil. E palpabil si, de cele mai multe ori, socant si deranjant.

Nu am inteles niciodata de ce soferii romani stiu sa circule in afara, insa atunci cand intra in tara uita sa semnalizeze, de exemplu. Sau fac totul pe dos. Uita semnificatia indicatoarelor (asta in caz ca au cunoscut-o vreodata, evident), uita ca se afla in masina cu intreaga familie si, in general, uita ca mai exista si alte masini pe sosea in afara de a lor.

Mi s-a intamplat, pe strazile unui mic orasel austriac, sa uit ca sunt in civilizatie si, din reflex, desi ma aflam pe drumul cu prioritate, sa incetinesc la intersectii din cauza faptului ca, la noi, se intampla de mult prea multe ori ca indicatorul care iti impune sa te opresti sau sa cedezi trecerea sa fie asezat pur estetic pe marginea strazilor secundare. M-am amuzat cand am observat asta, am crezut ca am luat-o razna si ca am unele reflexe idioate care nu pot sa imi iasa din sange.

M-am felicitat insa in Romania, atunci cand soseaua pe care circulam s-a intalnit cu un drum secundar, iar de pe acesta a iesit un pilot de Dacia 1300 in tromba, a derapat si s-a trezit ca sta perpendicular pe directia de mers. Am oprit in fata lui si nu am avut puterea sa ii spun nimic. Omul se grabea sa iasa de pe poteca pentru a sta eventual in fata mea vreo 10 kilometri, desi dupa mine nu se zarea vreo alta masina.

M-am felicitat atunci cand, pe soseaua dement de frumoasa din zona Brasov-Cheia, am depasit pe rand un Audi A4, o Skoda Octavia si un BMW Seria 3 in care rulau trei baieti care se cunosteau intre ei. Plus prietenele fiecaruia in dreapta. Nu puteau sa depaseasca un Crafter, pentru ca pe jos era umed, era rece, iar ei aveau cauciucuri de vara (le-am observat in momentele in care rulam bara la bara cu cele patru, trei si apoi doua masini din fata mea). I-am depasit foarte usor, am mers mai departe, iar aproape de Ploiesti, acolo unde soseaua e dreapta, sa ma trezesc cu aceiasi piloti depasind coloane ca niste eroi adevarati. Evident, pe contrasens existau alte masini, insa unul sau doua Loganuri reprezinta cantitate neglijabila pentru Hamiltoni.

Uneori, in Romania, ai nevoie de un ecran lat cat luneta pe care sa afisezi cateva mesaje de suflet adresate celor din spate. Un prieten spunea ca isi va cumpara un sistem cu portavoce prin care sa le ureze unora idei de bucate pentru Sarbatori. Si zau daca nu mi-as dori si eu asa ceva din cand in cand…

Am avut o vacanta lipsita de stiri romanesti. A fost genial sa vezi ca fara marinari, prostanaci, boci si asa mai departe, poti sa faci fata vietii fara probleme. Pe de alta parte, am avut cateva zile in care criza care s-a instaurat in domeniul auto la sfarsitul lui 2008 a disparut din analiza zilnica a presei internationale, deoarece am preferat sa urmaresc, din afara tarii, informatii care nu aveau legatura cu banii lipsa din bugetele producatorilor.

Am ajuns din nou la munca si am gasit aceeasi atmosfera gri din industrie. Cu valul negru care apasa asupra unor producatori de renume mondial, cu un producator precum Volvo care este aproape de a ramane in chiloti dupa ce Ford a anuntat in gura mare ca doreste sa scape de el si cu iminente inchideri ale uzinelor auto de la nivel european.

Din punctul meu de vedere, asistam la o scuturare a industriei. Involuntar, in paralel cu criza care se asterne asupra tuturor sectoarelor pietelor lumii, masinile incep sa devina ceea ce ar trebui sa fie: un lucru pe care nu poti pune mana atat de usor. Practic, in linia bunurilor de care o persoana are nevoie, masinile se afla pe locul al doila ca pret, dupa o casa. Si atunci, de unde frenezia cu care fiecare dintre cei care tocmai trec pragul a 18 ani vad ca “normala” cumpararea unei masini? Fratilor, nu e normal. La fel cum nu e normal ca fiecare idiot care a dat de 1000 de ori examenul auto si l-a picat cu brio sa il dea si pentru a 1001-a oara. Pentru ca individul nu-i facut pentru a tine covrigul in mana.  E atat de simplu si, totusi, atat de complicat pentru multi.

Am aceasta stare idioata, in care injur printre dinti toate scolile de soferi din Romania si toti politistii care iau spagi grase pentru a plasa arme cu roti in mana unor dobitoci, de fiecare data cand fac un drum lung. Si Dumnezeu mi-e martor ca, daca redactia noastra ar fi la granita cu Ungaria, as fi de cateva zeci de ori mai calm. Insa soselele patriei sunt intesate cu idioti despre care va voi povesti pe blog in zilele care urmeaza.

Astazi, insa, mi se pare ca masinile trebuie sa fie mai rare iar soferi mai putini.