Meşter

Asta-noapte, imediat dupa miezul ei, urmaream stirile de la Antena 3. Prezentate de o domnisoara sau doamna tanara, in putere, care era atat de serioasa pe sticla incat eram la marginea sntimentului de a crede tot ce spune la televizor.

La un moment dat, fata a ajuns la stirea legata de recall-ul masiv al celor de la Toyota. 1.35 de milioane de masini adusa inapoi in service pentru probleme la nivelul centurilor si al evacuarii. Desi cifra unitatilor cu probleme este oricum extrem de ridicata – una dintre cele mai ridicate din ultimii ani – fata de la Antena 3 a tinut mortis sa ii bage in faliment pe cei de la Toyota, spunand extrem de senina ca “Producatorul japonez a rechemat in service peste un miliard de vehicule”.

Avand in vedere ca Toyota a vandut anul trecut, in cel mai bun an din istorie, aproape noua milioane de masini pe tot globul, logica fetei de la stiri ma face sa cred ca s-a dus dracu’ toata productia din istoria niponilor.

Si nu m-as fi luat de ea, daca intr-o stire anterioara Antena 3 ar fi titrat pe burtiera “Bac la trei materi”. Pentru ca de gresit gresim toti, dar cand ii inveti pe romanii limba lor in halul asta, meriti sa ti-o furi.

P.S. Stiu, si Automarket da dude. Incercam sa le eliminam cat se poate, insa diferenta dintre noi si ei e ca ei au timp sa se pregateasca de un buletin de stiri, sa il citeasca de o mie de ori inainte sa intre in emisie. Mai mult, ei au avantajul unor corectori/editori de texte care n-au altceva de facut decat sa scrie corect in limba romana. Insa Antena 3 plus Jurnalul National, cel mai prost ziar din Romania la nivelul erorilor gramaticale, ma fac sa cred ca problemele financiare globale au toate sansele sa lase acasa oamenii care n-au absolut nicio treaba cu limba pe care ei sustin ca au invatat-o la scoala.

DN1 este, probabil, cea mai injurata sosea din tara. Fasia de asfalt care duce de la Bucuresti la Oradea a fost intotdeauna aglomerata, iar pentru a evita sa iti amintesti sfintii din calendar esti obligat sa iti programezi drumul la ore horror, de genul 12 noaptea.

Dar, tocmai pentru ca DN1 este unul dintre cele mai circulate drumuri – mai ales pe portiunile Bucuresti-Valea Prahovei si Cluj Napoca-Oradea – autoritatile au tinut dinadins sa nu se faca de rahao mai mult decat erau deja si au reusit sa mentina starea soselei la un nivel acceptabil. Intotdeauna. DN1 a fost una dintre soselele care puteau fi date exemplu atunci cand vorbeai de starea drumurilor din Romania.

Insa s-a dus dracu’ si povestea asta frumoasa. In weekendul care a trecut am venit dinspre Predeal inspre Bucuresti. E jale, fratilor! Cand se va ridica iarna asta, am impresia ca DN1 va deveni camp de bataie, in conditiile in care zona Sinaia e impanzita de gropi, ravene, rigole si ogase create de apa si alte masini pe carosabil.

Nu-mi fac griji ca nu se repara. Dar problema e ca, in ritmul in care repara romanii, bucurestenii isi vor schimba locul de petrecere al weekendului, Valea Prahovei devenind pustie. Pentru ca nimeni nu are chef sa stea de doua ori: o data la coada sa iesi din Bucuresti si sa intri in Comarnic, de exemplu, si o alta data ca sa il tii de povesti pe un baiat cu fatala paleta rosie care iti indica faptul ca in momentele respective circula cei de pe contrasens.

Va spuneam anterior ca mi-am petrecut vacanta de iarna in afara granitelor tarii. Probabil, asa cum stiti cu totii, contrastul dintre ce se intampla afara si ce se intampla la noi pe sosele este mai mult decat vizibil. E palpabil si, de cele mai multe ori, socant si deranjant.

Nu am inteles niciodata de ce soferii romani stiu sa circule in afara, insa atunci cand intra in tara uita sa semnalizeze, de exemplu. Sau fac totul pe dos. Uita semnificatia indicatoarelor (asta in caz ca au cunoscut-o vreodata, evident), uita ca se afla in masina cu intreaga familie si, in general, uita ca mai exista si alte masini pe sosea in afara de a lor.

Mi s-a intamplat, pe strazile unui mic orasel austriac, sa uit ca sunt in civilizatie si, din reflex, desi ma aflam pe drumul cu prioritate, sa incetinesc la intersectii din cauza faptului ca, la noi, se intampla de mult prea multe ori ca indicatorul care iti impune sa te opresti sau sa cedezi trecerea sa fie asezat pur estetic pe marginea strazilor secundare. M-am amuzat cand am observat asta, am crezut ca am luat-o razna si ca am unele reflexe idioate care nu pot sa imi iasa din sange.

M-am felicitat insa in Romania, atunci cand soseaua pe care circulam s-a intalnit cu un drum secundar, iar de pe acesta a iesit un pilot de Dacia 1300 in tromba, a derapat si s-a trezit ca sta perpendicular pe directia de mers. Am oprit in fata lui si nu am avut puterea sa ii spun nimic. Omul se grabea sa iasa de pe poteca pentru a sta eventual in fata mea vreo 10 kilometri, desi dupa mine nu se zarea vreo alta masina.

M-am felicitat atunci cand, pe soseaua dement de frumoasa din zona Brasov-Cheia, am depasit pe rand un Audi A4, o Skoda Octavia si un BMW Seria 3 in care rulau trei baieti care se cunosteau intre ei. Plus prietenele fiecaruia in dreapta. Nu puteau sa depaseasca un Crafter, pentru ca pe jos era umed, era rece, iar ei aveau cauciucuri de vara (le-am observat in momentele in care rulam bara la bara cu cele patru, trei si apoi doua masini din fata mea). I-am depasit foarte usor, am mers mai departe, iar aproape de Ploiesti, acolo unde soseaua e dreapta, sa ma trezesc cu aceiasi piloti depasind coloane ca niste eroi adevarati. Evident, pe contrasens existau alte masini, insa unul sau doua Loganuri reprezinta cantitate neglijabila pentru Hamiltoni.

Uneori, in Romania, ai nevoie de un ecran lat cat luneta pe care sa afisezi cateva mesaje de suflet adresate celor din spate. Un prieten spunea ca isi va cumpara un sistem cu portavoce prin care sa le ureze unora idei de bucate pentru Sarbatori. Si zau daca nu mi-as dori si eu asa ceva din cand in cand…

Am avut o vacanta lipsita de stiri romanesti. A fost genial sa vezi ca fara marinari, prostanaci, boci si asa mai departe, poti sa faci fata vietii fara probleme. Pe de alta parte, am avut cateva zile in care criza care s-a instaurat in domeniul auto la sfarsitul lui 2008 a disparut din analiza zilnica a presei internationale, deoarece am preferat sa urmaresc, din afara tarii, informatii care nu aveau legatura cu banii lipsa din bugetele producatorilor.

Am ajuns din nou la munca si am gasit aceeasi atmosfera gri din industrie. Cu valul negru care apasa asupra unor producatori de renume mondial, cu un producator precum Volvo care este aproape de a ramane in chiloti dupa ce Ford a anuntat in gura mare ca doreste sa scape de el si cu iminente inchideri ale uzinelor auto de la nivel european.

Din punctul meu de vedere, asistam la o scuturare a industriei. Involuntar, in paralel cu criza care se asterne asupra tuturor sectoarelor pietelor lumii, masinile incep sa devina ceea ce ar trebui sa fie: un lucru pe care nu poti pune mana atat de usor. Practic, in linia bunurilor de care o persoana are nevoie, masinile se afla pe locul al doila ca pret, dupa o casa. Si atunci, de unde frenezia cu care fiecare dintre cei care tocmai trec pragul a 18 ani vad ca “normala” cumpararea unei masini? Fratilor, nu e normal. La fel cum nu e normal ca fiecare idiot care a dat de 1000 de ori examenul auto si l-a picat cu brio sa il dea si pentru a 1001-a oara. Pentru ca individul nu-i facut pentru a tine covrigul in mana.  E atat de simplu si, totusi, atat de complicat pentru multi.

Am aceasta stare idioata, in care injur printre dinti toate scolile de soferi din Romania si toti politistii care iau spagi grase pentru a plasa arme cu roti in mana unor dobitoci, de fiecare data cand fac un drum lung. Si Dumnezeu mi-e martor ca, daca redactia noastra ar fi la granita cu Ungaria, as fi de cateva zeci de ori mai calm. Insa soselele patriei sunt intesate cu idioti despre care va voi povesti pe blog in zilele care urmeaza.

Astazi, insa, mi se pare ca masinile trebuie sa fie mai rare iar soferi mai putini.