Meşter

Razvan Magureanu e un tip inteligent. Uneori, mult prea inteligent pentru industria in care activeaza. Redactorul-sef de la AutoBild este un om informat, iar un om informat este un om care detine puterea.

Din pacate pentru Razvan, reactiile pe care le are la adresa mediului online in general si a portalului Automarket in special il descalifica din cateva puncte de vedere. Puncte de vedere pe care el le considera argumentate, dar care sunt departe, mult prea departe de realitate.

Deunazi, un prieten care activeaza de asemenea in presa online din Romania imi trimite un link spre un interviu pe care Razvan Magureanu l-a acordat publicatiei Bloombiz (adica pe online, evident). Razvan vorbeste acolo despre piata auto internationala si interna, exprimandu-si ideile legate de criza si de efectele ei asupra producatorilor auto.

La jumatatea interviului, omul nostru deraiaza insa de pe sine si incepe sa atace presa auto online. Principalul argument este legat de faptul ca site-urile auto sunt in goana de senzational si ca abordarile sunt pompoase pentru ca publicatiile sa genereze trafic. Razvan sustine ca, in aceasta goana dupa senzational, site-urile auto uita care e rolul lor si ca nu informeaza corect cititorii.

Intr-o incercare de interviu obiectiv realizat cu intrebarile pentru Razvan pregatite anterior chiar de el, acesta sustine ca Automarket.ro a publicat, in ziua lansarii lui Sandero Stepway de la Barcelona, un articol in care spuneam ca modelul Dacia este un SUV. Ba mai mult lanseaza la apa epitete pe care cica le-am fi utilizat la redactarea articolului, cum ar fi clasicul “Senzational”. Razvan spune ca unul dintre motivele pentru care articolele nu sunt documentate este reprezentat de faptul ca importatorii nu isi permit sa duca oameni in deplasari, iar acestia scriu de pe unde apuca.

Prietene Razvan, faptul ca publicatia pe care o conduci nu a reusit sa se impune pe piata din cauza unor planuri de publicitate prezentate inaintea lansarii dar la nivelul carora nu te-ai ridicat niciodata nu trebuie sa te faca sa iti versi zmeura pe online. Faptul ca pe Automarket.ro exista mai multa publicitate auto decat ai reusit sa atragi pe revista ta nu trebuia sa fie un motiv de injurii, ci un imbold pentru tine.

Acum aproape un an, intr-un avion care ne aducea pe amandoi de la o deplasare externa, faceam un pariu cu Razvan. L-a pierdut. Sustineam ca Dacia va aduce Stepway in Europa, el spunea ca nu se pune problema. Ei bine, timpul a rezolvat problema noastra. Sandero Stepway s-a lansat. Ba mai mult, am fost acolo, la locul faptei, si l-am vazut dezvelindu-se. Iar articolul care s-a nascut in urma acestei lansari nu contine urme din acronimul “SUV”.

Probabil faptul ca reusim sa fim acolo inaintea celorlalti le dezvolta unora simtul artistic prin care picteaza in culori inchise o anumita parte a presei. Probabil faptul ca Automarket exista si creste in detrimentul altora le dezvolta acelorasi baieti sentimente pe care nu le-au intalnit pana acum, cum ar fi mirosul putrefactiei. Oricum ar fi, reactii de genul celei pe care o are Razvan Magureanu din senin sunt atat de penibile incat nu merita sa ramana in amintire decat ca derapaje. Necontrolate.

Razvane, Automarket nu simte criza asa cum o simt cei multi, pentru ca avem cu ce sa raspundem.  Automarket nu a scazut (ba din contra) si nici nu venim cu “titlul senzationale” pentru a echilibra balanta. Ba mai mult, site-ul reuseste sa se impuna prin informatie si prin servicii pe care nu le are nimeni in Romania. Uita-te in jurul tau. Intreaba in jurul tau. Suna la Mobile.de, la Reuters, la Automotive News, la France Presse. Cred ca au auzit de Automarket. Pentru ca oamenii astia stiu sa aprecieze ce e corect si ce nu.

Dar probabil ca nu am la ce sa ma astept de la un baiat care ataca sistematic, fara logica, o marca anume, sa spunem ca e vorba de Renault, doar din cauza faptului ca nu a fost chemat la un eveniment anume, sa spunem o lansare a unei compacte. Poate ca ar trebui sa numere exemplarele pe care le vinde inainte de a scuipa pe pozele altora. Sau poate ca inainte de a vorbi ca sperietoarea prin porumb despre nivelul de profesionalism al unora ar trebui sa vina cu lectia invatata de acasa, pentru ca unii l-ar putea arunca de pe traiectorie prin cunostintele in domeniu. Este pacat ca oameni de acest gen reusesc sa pateze numele unor publicatii internationale reprezentate prost in Romania. What about that, Sherlock?

In rest, noi ne simtim bine. Tu?

P.S. Nu, nu suntem in razboi cu nimeni. Dar ne aparam, ca e sanatos.

Calatoriile de Sarbatori iti arata de fiecare data parti bune si parti mai putin bune ale Europei. Iar daca aceste calatorii au loc in interiorul granitelor, partile bune si mai putin bune se transforma intr-o insiruire de sosele.

Asadar. Daca vreti sa va planuiti concediul prin Moldova, inecercati sa evitati pe cat se poate soseaua Vatra Dornei-Poiana Largului, adica cea care face legatura dintre statiunea suceveana si lacul de acumulare Izvorul Muntelui. Don’t go there. O sosea mai proasta n-au avut nici macar dacii pe vremea Imperiului Roman. Nu doar ca e plina de gropi interminabile ca adancime, ci chiar, in unele zone, gropile se aseaza de-a latul soselei, astfel ca esti nevoit efectiv sa opresti masina pentru a calcula trasee in slalom urias.

Pe locul al doilea la capitolul Moartea suspensiilor se claseaza soseaua Gheorghieni-Reghin. Pe langa faptul ca unii soferi din zona au facut scoala de soferi intr-o era in care masinile probabil ca nu existau, soseaua foarte proasta este in reparatii. In sensul ca a fost decupata pe portiuni de un metru pe un metru, astfel ca din cand in cand, daca nu esti atent, ai sanse sa te trezesti cu rotile in aer. Si asta tine cateva zeci de kilometri. In care ai timp sa treci peste toti sfintii din calendar, indiferent de religie.

De cealalta parte, la capitolul sosele care nu trebuie ratate, luati ca exemplu DN2 (Bucuresti-Buzau-…-Piatra Neamt – atat am mers eu pe el) si soseaua care leaga Vatra Dornei de Bistrita. Aceasta din urma era candva ingrozitoare, insa intre timp s-a transformat intr-o sosea de munte larga, impecabila, virajata, pe care ti-e mai mare dragul sa prestezi. Exista insa si aici cateva zone in care inca se lucreaza.

Cam cat de retardat tre’ sa fii pentru a merge 20 de kilometri (si probabil o viata intreaga, cat o tine ea) cu masina pe sosele si sa depasesti fara sa te asiguri si fara sa te sinchisesti macar sa semnalizezi vreodata? O SINGURA DATA macar!

B 07 TEX. E un Santa Fe negru, nu m-am caznit sa ma uit la moaca aluia de la volan atunci cand am urmat sfatul unui bun amic: “De idioti te feresti singur. Adica pleci de langa ei cat poti de repede”. Problema e ca vreo 20 de kilometri am stat in coloana pe o sosea care sta sa se surpe (Poiana Largului-Bicaz) si, pentru ca puteam depasi cu taraita din cauza starii drumului, i-am urmarit miscarile idiotului care croseta in fata mea fara sa stie ca in stanga volanului are o maneta care trebuie miscata din cand in cand. Evident, in perioada asta a evitat la mustata impactul cu un A6 si un Golf 4 care veneau din contrasens.

Dupa ce am trecut de el (usurat, doar putea sa depaseasca si el in acelasi timp, ca la astia n-ai la ce altceva sa te astepti) am incercat, pentru cateva secunde, sa ii explic ca semnalizarea e sfanta. Si am semnalizat stanga-dreapta de vreo 4-5 ori in fata lui. Probabil o fi crezut ca am innebunit.

P.S. Semnalizarea ii functiona. La un moment dat, langa o parcare, a dat semnal dreapta. Evident ca a mers inainte fara sa opreasca. Probabil a lovit din greseala maneta din stanga in timp ce incerca sa ridice volumul manelelor din difuzoare.

Dimineata m-am intalnit cu masina personala intr-o unda de tristete: pe usa fata din dreapta am dat nas in nas cu o dunga alba, desi masina e neagra. Nu m-am enervat, nu m-am suparat, pentru ca shit happens. Si stiu ca in Italia, de exemplu, am vazut un Alfa Brera ros in fata si spate din cauza parcarilor extrem de stramte din Torino. Dar il consider incredibil de idiot pe macacul care a facut gestul simbolic de a-mi zgaria masina. Avand in vedere faptul ca dunga alba era subtire, probabil ca a zgariat cu creierul.

Am plecat spre munca cu gandul la familia idiotului, insa pe drum mi-am gasit perechea: un CL 63 AMG de toata frumusetea. L-am admirat din spate pret de cateva sezatori la semafor, dupa care am observat ca suntem frati de cruce. CL-ul avea “trasata” o dunga pe bara posterioara. Scurt si la obiect.

In momente ca astea iti dai seama ca se poate si mai rau. Si am devenit brusc fericit. Sau cel putin mai fericit decat altii.

P.S. Masina era parcata pe locul meu

Astazi, cu ocazia un studiu pe care olandezii si elvetienii l-au realizat in comun, ne-am dat seama ca Romania sta bine, paradoxal, la un element legat de trafic si transport: alcoolul la volan.

Majoritatea statelor din UE le permit soferilor sa calce pe acceleratie in timp ce in sangele lor se afla alcool. O cantitate infima, insa alcool. Iar studiul despre care am scris astazi arata ca efectele accidentelor cauzate de soferi care au baut un singur pahar de bere pot fi cel putin la fel de grave cu urmarile accidentelor cauzate de soferi aflati la limita comei alcoolice.

Discutand in redactie, am ajuns la concluzia ca, daca in ROmania s-ar deregla putin legea, in sensul acceptarii unei cantitati infime de alcool, de 0.00000001%, accidentele s-ar inmulti, probabil, cu 1500%. Pentru ca la noi nu exista “permis putin” sau “permis mai mult”. Exista permis. Punct.

P.S. De analizat fotografia din articolul dedicat acestui subiect.

“Buna ziua, daca va aflati pe DN1 in zona localitatii Comarnic, incetiniti si circulati cu prudenta. A avut loc un accident grav”.

“Evitati zona valea Prahovei daca va intoarceti spre Bucuresti din Ardeal. Incercati variantele ocolitoare prin Cheia sau Targoviste”.

Astfel de informatii sunt extrem de utile atunci cand te afli la volan si singura ta sursa de informatie este radioul. Care functioneaza si nu prea in unele zone ale tarii. In acest moment, singurele radiouri care vin cu astfel de informatii sunt Info Pro, Europa FM si, partial, Radio Romania Actualitati. Insa informatiile care vin din aceste surse apar rar, pentru ca un radio comercial isi bazeaza cashflow-ul pe reclame si risca sa piarda in momentul in care in loc de scalambaielile zilnice si de concursurile idioate apar informatii utile.

Mi s-a intamplat de foarte multe ori sa ma aflu pe drumul de intoarcere spre Bucuresti si sa fiu nevoit sa sun cunoscutii pentru ca acestia sa urmareasca la televizor, la stiri, informatiile despre rutele blocate. Nu e deloc placut sa faci asta de fiecare data cand ai nevoie. Si stim cu totii ca E NEVOIE de asta de fiecare data cand tragi aer in piept si iesi din oras.

ACR a gasit solutia si a pus la cale un post de radio national care sa emita in toata tara si care sa ii ajute pe soferi cu informatii de ultima ora din trafic. Ar fi genial. Si, combinat cu un program interesant si cu muzica fina, ar fi solutia perfecta pentru drumurile lungi.

Doar ca CNA-ul le-a taiat macaroana celor de la ACR, sutinand ca acest radio “nu e de interes public”. In acest context, imi permit un grav, dar sincer “Bravo, bai idiotilor! Keep it up!”

Iar lumea va continua sa asculte Radio Zu sau Kiss FM, doua standarde culturale ale mass-media de astazi. Uneori, mi se pare ca Romania e o mare emisiune de tipul Camera Ascunsa si ca unii fac misto de noi toti. The Truman Show e real.

Romania anului 2008, in plina criza financiara.

Guvernul anunta ca Programul Rabla se va desfasura si in 2009, conform aceluiasi scenariu ca si pana acum. Se zvoneste ca suma incasata pentru fiecare masina casata este de 1000 de euro.

Ianuarie 2009: se clarifica suma: 3800 RON, cu 800 de lei mai mult decat anul trecut, insa echivalentul aceleiasi sume in euro, din cauza cursului de schimb. Programul trebuie sa inceapa in februarie.

Februarie 2009: programul este amanat, cotele acordate fiecarei marci urmand sa fie alocate in functie de cererea fiecaruia si dupa alte criterii, printre care cota de piata si vanzarile din 2008.

1 martie 2009: inceperea programului este din nou amanata pana la publicarea in Monitorul Oficial, cotele nu se cunosc inca.

6 martie 2009 (vineri): se anunta faptul ca luni vom afla cu totii cotele. Programul se lanseaza imediat dupa aceea.

9 martie (luni): asteptam cotele, ni se spune ca ele vor fi publicate marti. Si, evident, ca Programul va incepe imediat dupa.

10 martie (marti): aflam cotele, debutul Programului este amanat pentru peste zece zile, urmand sa inceapa in 20. Care e vineri. Deci va debuta in 23.

Germania anului 2009, in plina criza financiara.

Intr-o zi de vineri din februarie, Angela Merkel anunta faptul ca Germania va adopta un program de intinerire a parcului auto. Acesta debuteaza sambata, la o zi diferenta, fara nicio cota acordata nimanui. Fiecare importator e liber sa vanda cat poate, in limita bugetului total alocat.

S-a dus dracu’ lumea asta. Intregul sistem de valori pe care l-am invatat inca de mici a plecat cu sorcova in vecini. Toate criteriile de bun simt pe care ni le-am insusit cu atata ardoare de-a lungul vietii s-au basicat intr-un moment. Intrigile si lectiile de viata care ne-au facut mai puternic poporul incep sa se lichefieze si sa se scurga pe peretele rosu de sange al crizei.

Pentru ca romanii se bucura ca merg la munca.

Multi afirma, fara sa le fie frica de eventuale erori in exprimare, ca americanii sunt prosti. Nu ader la trendul asta, iar motivul il puteti citi in penultimul numar din Esquire, de exemplu. Alexandru Bradut-Ulmanu ne explica utilizand umor si ironie faptul ca ei nu cunosc unde e Bucurestiul, asa cum nici noi nu cunoastem unde naiba e Iowa.

Ma rog, ideea e ca ultimele tampenii ale americanilor le dau apa la moara celor care cred in reincarnarea lui Pacala in fiecare dintre americanoizi. Un studiu recent arata ca 150.000 de americani se ranesc anual cu portierele masinilor pe care le condu sau cu care sunt plimbati. Isi rup degetele, mainile, picioarele, isi luxeaza gatul. Pe scurt, isi fac viata mai grea.

Intrebarea e daca americanii-s prosti pentru ca li se intampla asta sau pentru ca fac studii de genul celui citat. Probabil ca un studiu identic realizat in Romania ar arata ca accidentele de la noi sunt cauzate in proportie covarsitoare de brazii atarnati pe oglinzi si de cainii cu gat flexibil care le tin de urat camionagiilor. Ca pestii si balerinele se refera la categoriile nemotorizate.

Am avut un weekend ardelenesc. In sensul ca mi-am desfasurat activitatea ultimelor doua zile in Cluj, acolo unde totul e ceva mai moale decat la Bucuresti. Si de uned stiu ca vine actualul prim-ministru al Romaniei. Deci, din moment ce oamenii l-au reales recent ca primar si din moment ce a primit gir sa stea in fruntea Guvernului, ma asteptam ca Boc sa fi transformat Clujul intr-un rai al masinilor.

Ghinion. Strazi mai proaste decat in Cluj gasesti rar intr-un oras mare din Romania.

Comparativ cu soselele si bulevardele din Bucuresti, cele din Cluj arata ca dupa bombardament. Oricat ai incerca sa le eviti, este imposibil ca vreun bulevard sa nu iti faca usoara cunostinta cu potentialul suspensiilor pe care le ai la purtator. Normal, am intrebat mirat de ce naiba l-au reales pe Boc, din moment ce strazile, cel putin, sunt varza cu putina carne. Raspuns: a acoperit o groapa sapata de Funar pentru a gasi vestigii dacice si a asfaltat un bulevard, undeva langa Somes. A! Si a scos semafoarele cronometrate. O miscare extrem de abila si inteligenta, care tine soferii cu sufletul la gura la semafor in loc sa ii adoarma. Genial.

Si pentru a reveni la subiect, pentru ca aceasta insemnare se adreseaza bucurestenilor: se poate si mai rau. Ba chiar, in unele cazuri, Bucurestiul poate fi trecut la un sincer “asa da”!