Meşter

Ştiu că nu suntem în campanie electorală şi vă urez să treceţi exclusiv prin perioade de linişte politică de acum încolo. Nu mă pot abţine însă să vă arăt motivul pentru care nu avem mai multe fabrici Ford în România. Sau, mă rog, în Oltenia.

Guţă Mircea Marinel nu a fost ales primar în Calafat. Dacă ar fi fost, fabricile Ford ar “fii” fost aduse la Calafat, Ciuperceni şi Golenţi, cele trei megalopolisuri despre care vorbesc în planurile de expansiune toţi marii producători auto ai lumii. Nu putem trece cu vederea nici abordarea critică la adresa puterii anterioare, care n-a fost în stare să creeze “străzi ca autostrăzile din lume”.

Apropo, omul chiar a candidat la primăria oraşului Calafat. Asta ca să evităm orice discuţie legată de veridicitatea mesajului. Veridic este, iar actual va fi în ţara asta pentru totdeauna.

via | Gigel.org

Spre deosebire de alte zone ale ţării, Bucureştiul are propriile reguli de circulaţie şi mai ales de conduită a şoferilor. Iar una dintre ele este legată de utilizarea butonului de avarie în momente care nu au nicio legătură cu utilizarea sa normală, rezultată şi din denumirea însăşi.

1. De exemplu, unii şoferi de Bucureşti consideră că sunt opriţi extrem de legal dacă au avariile pornite, indiferent dacă ei staţionează în mijlocul unui sens giratoriu, pe autostradă sau oriunde altundeva. Chiar şi răspunsul la întrebarea “De ce ai oprit aici?” este întâmpinat cu un foarte senin “Dar am pus pe avarii”, mutare care în mintea omului este echivalentul absolvirii complete de vină. E ca şi cum, dacă te-ai costuma în hoţ şi ţi-ai trage cagulă pe faţă, ar fi absolut legal să jefuieşti o bancă.

2. Avariile iau locul semnalizării. În momentul în care şoferul de Bucureşti opreşte pe marginea şoselei, clasicul şi legalul semnal de dreapta este înlocuit de un mult mai comprehensibil semnal de avarie. Teoretic, după manual, acest lucru înseamnă că maşina omului s-a stricat în mers, chiar înainte de a opri. Le urez să li se îndeplinească dorinţele. Oricum, reprezentanţii acestui tip de comportament bizar bazat pe semnale luminoase se agită măcar să anunţe că opresc. Sunt mulţi alţii care opresc pur şi simplu, după care se uită la tine peste umăr cu privirea aceea mirată de melc lovit de tren, neînţelegând care-i problema.

3. Avariile iau şi locul clasicului “Mulţumesc”. În teorie, acest lucru nu ar fi o problemă, fiind un gest civilizat promovat implicit de o reclamă Petrom, parcă. Şi totuşi, există şi reversul medaliei. Dacă nu pui avariile după ce ai fost lăsat să intri într-o coloană care s-ar fi terminat altfel a doua zi, eşti privit cu ură, pentru că n-ai maniere. În Elveţia, când i-am “mulţumit” unei femei că mi-a lăsat spaţiu să intru în coloană, aceasta a crezut că am păţit ceva la maşină şi a coborât să mă întrebe dacă sunt ok. Pentru că acolo se subînţelege faptul că îi mulţumeşti şi îl respecţi pe cel care ţi-a dat ocazia de a nu fi doar unul dintre cei care aşteaptă. La noi, însă, lumea are nevoie de DOVADA faptului că eşti dator. Dacă nu dovedeşti, eşti un scârţar. Şi meriţi, eventual, un şut în fund. Iar acel şofer care te-a lăsat nu va mai lăsa pe nimeni să intre pentru vreo două săptămâni. Omul pedepseşte specia.

4. Avariile înseamnă “vin imediat”. Acest punct este, de altfel, strâns legat de primul, diferenţa fiind faptul că în acest caz nu e nimeni în maşină. Din nou, faptul că ai blocat trei maşini te absolvă de vină dacă ai avariile. Nu contează că ce credeai tu că va dura 5 minute a durat 30. Nu ai avut destul bun simţ pentru a-ţi muta maşina între timp. Lasă-i pe idioţi să aştepte, că avariile ţin loc de “vin, scuze, merci, la revedere”. Şi de “sunt un idiot”, evident.

Primul lucru pe care mi l-am cumpărat prin internet a fost un echipament complet de tenis. Mi l-am luat din State la ceva vreme după ce începusem munca pe Automarket. Bine, ăsta a fost un produs palpabil, pentru că anterior îmi achiziţionasem bilete de avion plătind cu cardul. Ţin minte şi acum că eram întrebat de prieteni dacă sunt sigur că lucrurile pentru care am plătit vor ajunge. “Ai dat banii aşa, fără o garanţie, fără nimic?” eram întrebat de câteva ori pe zi. Sau “Ţi-ai luat adidaşi din SUA? Dacă nu-ţi sunt buni?”. Era o curiozitate faptul că internetul poate fi utilizat şi la altceva decât la chat şi e-mail. Şi la scos jocuri din reţele.

Între timp, lucrurile s-au schimbat atât de mult, încât întrebările de acest tip au dispărut aproape complet, iar echipamentul de tenis cumpărat atunci a fost înlocuit de multe altele cumpărate la fel. Un număr de card şi un cod de securitate fac minuni uneori.

Următorul pas: cumpărarea maşinii pe internet. Astăzi am primit vestea că Ford va vinde maşini direct pe net în Marea Britanie şi m-am declarat instantaneu fanul necondiţionat al acestui tip de comerţ electronic. Adică stau în faţa monitorului, negociez pe site cu vânzătorul, plătesc dacă îmi convine şi merg a doua zi să-mi ridic maşina de la unul dintre centrele speciale? Da. Adică nu mai trebuie să alerg prin showroom, să-mi aştept rândul, să mă bat în idei cu un vânzător care o ţine pe-a lui indiferent de ce vreau eu? Da.

Foarte tare.

Evident, acest tip de achiziţie se referă mai ales la cei care au banii cash deja pregătiţi. Mai greu cu leasingul. Evident, vorbesc eu, care le conduc pe toate în testele de presă înaintea tuturor clienţilor, deci ştiu cu ce se mănâncă fiecare model. Însă da, eu aş cumpăra o maşină direct de pe internet. Voi sunteţi pregătiţi de mutarea asta?

Stau undeva la etajul al nouălea al unui bloc din Bucureşti şi admir în seara de miercuri o frumoasă şi răcoroasă furtună care transformă copacii în arcuri şi unele acoperişuri în OZN-uri. În tot acest peisaj zgomotos, aud miliarde de alarme ale maşinilor de jos.

Am o întrebare simplă. Probabil că unora li se va părea idioată, dar îmi asum responsabilitatea. Ce rol are alarma la o maşină? În afară de a crea un zgomot care trezeşte blocurile din jur, evident. Cineva are impresia că un hoţ nu se apropie, nu poate furgăsi ceva din maşină sau chiar maşina cu totul dacă aceasta ţipă? Am mers mult pe afară şi zău dacă am găsit acest obicei idiot la băieţii unde chiar se fură maşini. Or fi ăia mai proşti decât noi.

E un alt exemplu al faptului că ne credem eficienţi atunci când n-avem nicio legătură cu subiectul eficienţă.

Se pare ca nu doar la noi se intampla ca traficul sa fie dat peste cap de cei pe care prietenii nostri de la Top Gear ii numesc in mod plastic Bizoni. Exista insa si mesaje in care bizonii pot sa fie pusi la punct.

P.S. E adevarat ca este foarte probabil ca desenul lor sa se refere la autostrada, pentru ca “dopurile” de afara au loc mai ales la iesirea de pe o autostrada inspre un oras. Si pentru ca la noi nu e cazul, recuperam la semafoare. Amin.

Ştii cum e? Până la urmă, dacă există reno.ro de ce să nu existe şi Foswagăn sau Porş? Noroc ca ne înrudim cu italienii la limbă şi că avem Fiat şi Alfa, că altfel am fi avut doar Craislăr, Şevrole, Rolsrois şi, evident, eternele Miţubişii şi Beemve. Sau Dacia din Romoniea.

via | Simona Tache

O autoritate ar trebui sa te lase sa-ti faci treaba pana cand dai dovada de faptul ca esti idiot. Sa va explic.

In SUA, o companie din Florida, Advanced Carbon Composites (ACC) pe numele sau, a fabricat in 2005 o serie de casti pentru motociclete: EXT001. NHTSA, autoritatea care are sub control tot ce misca motorizat in SUA, a luat si a testat casca din carbon a celor din Florida si a declarat-o nesigura. ACC a rechemat casca si i-a adus imbunatatiri, denumind-o EXT002 si vanzand-o in versiunea mai buna in continuare. NHTSA a testat si casca respectiva si a declarat-o nesigura. A urmat un nou recall, din care s-a nascut EXT003. Povestea merge mai departe dupa acelasi tipar pana la EXT004. Dupa ce NHTSA a testat si aceasta casca si a declarat-o nesigura, autoritatea americana s-a oprit din spirala si i-a impus companiei ACC sa nu mai produca astfel de produse. Niciodata.

Vi se pare ca in Romania se intampla la fel lucrurile? No fucking way. In loc sa mearga pe drumul corect, autoritatile noastre fie lasa treaba sa mearga la nesfarsit, poate-poate o functiona vreodata, fie taie din fasa orice poveste de genul asta inainte ca subiectul sa primeasca a doua sansa.

Exemple cu privitul in alta parte stim o gramada. In ceea ce priveste al doilea tipar, aici s-ar incadra perfect deja celebrele firme care ridica masinile de pe strazile din Bucuresti.

Consider ca e mult mai corect pentru toata lumea ca, in loc sa-ti ridice masina si sa te puna sa platesti o taxa vecina cu foamea, sa iti dea un prim avertisment. Poate n-ai gasit loc si te grabeai. Apoi un al doilea avertisment. Poate n-ai gasit loc si te grabeai din nou. Apoi, un al treilea. Iar la al patrulea sa ramai fara carnet o juma’ de an, de exemplu. N-ar fi o cale de mijloc mult mai civilizata pentru toata lumea?

via | NYTimes

Suntem pe locul doi in UE in clasamentul vanzarilor de masini noi in 2010. Zice Mediafax.

Stiu ca ce am scris mai sus este o mare idiotenie si ca nu avem nicio sansa sa fim acolo in conditiile in care, cu tot cu Rabla, s-au vandut in Romania 12.300 de masini pe luna (in Franta, Dacia a vandut 14.000 de exemplare Sandero doar in martie), insa Mediafax tine mortis sa ne spuna asta. Nu as fi scris nimic pe blog daca n-as fi stiut ca Mediafax e o agentie de stiri care e preluata de toata lumea si ca vom avea sansa de a gasi un articol cu Romania on top of the world maine prin ziare.

Ori redactorul Mediafax e sarit, ori Borbely a spus prostii. Oricum ar fi, articolul asta nu ar fi trebuit sa apara. Am pus mai jos print screen in cazul in care se vor hotari – sper din tot sufletul – sa il stearga.

Later edit: Adevarul s-a aliniat la trend si a publicat articolul fara sa verifice catusi de putin cifrele care ne dezvaluie o mare idiotenie.

Later edit 2: Se pare ca nu Mediafax a fost de vina, ci insusi Borbely, care se exprima in limba romana cum ma exprim eu legat la gura in ciuciungheza. Ministerul Mediului a fost nevoit sa faca precizari suplimentare dupa declaratia ministrului. Ramane insa publicarea unui articol care putea de la 10 kilometri a duda. Way to go, brother! (thx Shu pentru sesizare)

Apropo, inteleg ca ministrul Burbely se lauda cu faptul ca am vandut prin Rabla exact atatea masini cat sa ne asezam pe locul al doilea in clasamentul numarului de autoturisme vandute prin programele de reinnoire a parcului auto. Suntem foarte tari. Mai ales avand in vedere faptul ca in Europa au ramas o mana de tari cu Rabla activa. Suntem, cum ar veni, penultimii in clasamentul format din trei tari. Deci pe locul al doilea. Cool.

Se spune ca o imagine inseamna mai mult decat o mie de cuvinte. Eu va voi da trei cifre care inseamna mai mult decat orice, in general.

Dacia in martie in Franta: 16.624 de masini vandute.

Dacia in martie in Italia: 2.895 de masini vandute.

Dacia in martie in Romania: 836 de masini vandute.

Stiti cum se poate verifica diferenta de civilizatie in ceea ce priveste infrastructura rutiera dintre noi si ceilalti? In reactiile pe care le are presa atunci cand apare o groapa in asfalt.

Daca la noi lumea e deja imuna la gropi (personal am deja o trasa ideala in stilul masinilor de Formula 1 de acasa si pana la birou), la altii iese stire de prima pagina cu surse si martori atunci cand apare o groapa. E adevarat, e o groapa de un metru intr-un pod, insa multi dintre voi imi sunteti martori cand spun ca pe cei patru kilometri pe care ii fac prin Bucuresti zilnic dus-intors se ascund gropi de genul asta insirate intr-un context care de ceva vreme mi se pare absolut firesc. Si daca stirea kilometrica prin care jurnalistii anunta nasterea unei gropi n-ar fi de ajuns, urmariti comentariile.

Cred ca oamenii astia si-ar cumpara sinucidere la plic daca ar avea de-a face doua saptamani cu Romania de dupa razboi. Razboiul cu omatul, evident.