Meşter

Nu am circulat mult în perioada Sărbătorilor. Vreo 2000 de kilometri în total. Dar sunt nevoit să subliniez, pentru a mia oară, câteva particularităţi ale traficului, şoferilor şi şoselelor din România în sezonul rece.

1. Pneurile de iarnă nu înseamnă că poţi să rulezi cu 120 km/h pe o şosea acoperită complet cu zăpadă. Pneurile de iarnă combinate cu zăpadă pe şosea îndeamnă la ceva mai multă atenţie decât de obicei. Tocmai pentru că există şanţuri în care ţi-ai putea petrece Sărbătorile. Aşa cum i s-a întâmplat unui Passat care a ignorat această lege nescrisă a fizicii. Asta e vecină cu cei care au SUV-uri şi îi dau 100 la oră prin gropi. Oameni buni, maşinile alea-s făcute pentru a urca încet şi sigur, nu pentru a merge prin gropi rapid.

2. Apărătorile din spatele pneurilor trebuie să fie standard pe maşinile vândute în România. În trafic e colaborare, nu haiducie. Nu faci ce vrei.

3. (strâns legat de 2) Preţurile lichidului de parbriz în benzinăriile româneşti sunt nesimţit de exagerat de mari. Nu se poate (subliniez: NU SE POATE) să dai 30 de lei pe doi litri de apă de parbriz în condiţiile în care aceşti doi litri îţi ajung fix zece kilometri dacă ai ghinionul de a rula în spatele unor maşini mari, de exemplu. Ajungi să plăteşti mai mult pe lichidul de parbriz decât pe combustibil. Suntem cretini?

4. Curăţarea şoselelor se face, la noi, în funcţie de zone şi priorităţi. E absolut ok să te asiguri că şoseaua este curată la urcarea unor serpentine, dar nu e deloc ok să te bagi în seamă DOAR acea porţiune de şosea şi să-ţi bagi picioarele elegant în restul. Pentru că zona aia are 3 kilometri, iar drumul parcurs de o maşină în ziua respectivă are câteva sute de kilometri. Sau mii.

5. (strâns legat de 4) Aveţi mai jos două imagini. Una e din zona Oradei, una e de la 25 de kilometri mai încolo, în Ungaria. 25 de kilometri şi 30 de minute! Aceleaşi condiţii atmosferice, aceeaşi temperatură. Îmi scapă ceva?

6. Proprietarii de SUV-uri care sunt depăşiţi pentru că se mişcă ca melcii (eventual vorbesc la telefon în timpul ăsta) şi apoi au impresia că ai atentat la ego-ul personal, deci vor să te depăşească din nou imediat, indiferent de consecinţe, sunt nişte cretini.

7. În sensul giratoriu, dacă sunt două sau trei benzi, ţine-ţi dracu’ banda. It’s that easy.

8. Nu există Dacie veche care să frâneze bine. Am asistat la o scenă desprinsă din filmele cu Hitchcock în care un break vechi de cel puţin 20 de ani a frânat în faţa unei treceri de pietoni şi a dansat de fund printre cei de pe trecere până a trecut de ei, cu roţile blocate şi oprit de-a latul. Pe jos era gheaţă, evident, iar el rula pe slick-uri, că era un fel de Hamilton al transportatorilor de pui. Chiar nu se pot ţine pe margine maşinile astea? Ne omoară, la naiba!

9. Degeaba îţi cumperi maşină cu emisii coborâte, cu filtru de particule şi – eventual – cu propulsie hibridă sau electrică, dacă orice maşină de peste 7 tone scoate un fum care ar omorî jumătate din Atlantic dacă ar rula pe sub apă.

10. Degeaba îţi cumperi maşină cu 18 airbag-uri şi cu patruzeci de miliarde de sisteme active de siguranţă dacă nu ştii să frânezi înainte de curbă. Ninciun sistem de siguranţă nu înlocuieşte propriul creier.

Una scurtă pentru cei care înjură chinezii şi modul lor de a face ca lucrurile să fie mai uşoare. Şi includem aici preţurile mici ale modelelor pe care le produc.

Oficialităţile din Regiunea Autonomă Tibet au anunţat că între 2011 şi 2015 vor construi 12.000 de kilometri de şosele expres. Asta nu ar fi nimic dacă nu v-aş anunţa ca regiunea MUNTOASĂ a platoului tibetan adună în prezent “doar” 58.000 de kilometri de astfel de şosele. Şi nu vorbim de relief ca-n palmă, cum se întâmplă la noi pe porţiunea Bucureşti-Ploieşti, de exemplu, unde 80 de kilometri de austostradă par a fi construiţi în urma unor calcule metafizice complexe bazate pe formule ale mixturii asfaltului nedescoperite până în acest moment.

Şi ştiţi de ce se întâmplă ca oamenii ăştia să construiască autostrăzi a căror lungime totală ar traversa România de vreo 10-12 ori? Citez dintr-o declaraţie a unui purtător de cuvânt al Departamentului de Transport Regional Tibet: “Doar trei sferturi din satele tibetane au acces astăzi la şosele expres. Până în 2015, 100% vor avea deschidere la transport rapid”.

Ziceaţi ceva de România, ţară din Uniunea Europeană, şi de modul de gândire occidental?

P.S. Fotografia de mai jos e pe bune. Şi e de acolo.

Domnilor, sunteţi oficial depăşiţi tehnic. Nu, nu vorbesc cu toată lumea acum. Mă refer mai ales la o anumită categorie de şoferi. Detaliez mai jos.

La noi a început cu vorbele. După anul de graţie 1989, apariţia maşinilor străine a dat tonul diferenţierii în rang între indivizi. Tot atunci au apărut şi unele frustrări – cei cu maşini mai ieftine erau nervoşi că n-au maşinile mai scumpe, iar cei cu maşinile mai scumpe erau nervoşi că ăştia cu maşini ieftine sunt mulţi şi că n-au strada lor, aşa cum li se cuvine. De aici şi până la apariţia discuţiilor în contradictoriu şi mai mult decât atât n-a fost decât un pas. Deci, la început a fost cuvântul.

Apoi a apărut bâta. Cutumă milenară păstrată până astăzi în leagănul civilzaţiei urbane. Bâta de baseball (cei cu altfel de bâtă sunt consideraţi grobieni, inculţi şi anti-evolutivi) a devenit simbolul răzvrătirii personale şi echivalentul unei asigurări de sănătate gratuite. Bâta de sub scaun reprezintă, în acelaşi timp, un element definitoriu al unei anumite categorii a populaţiei. În principiu cea care zâmbeşte tâmp când îţi arată că are în arsenal o astfel de armă inteligentă.

Ei bine, fraţilor (vorbesc cu bâtoşii, evident), sunteţi depăşiţi! Total. O scenă petrecută recent în mijlocul Pragăi (capitala Cehiei, pentru cei cu bâte care ajung din greşeală pe această pagină) ne arată că ultimul răcnet în materie de arme şi muniţii auto-related este sabia. Priviţi şi vă minunaţi, acesta este (foarte probabil) şi viitorul discuţiilor dintre taximetriştii români şi cei care au tupeul de a li se pune în faţă.

Să trăim şi să fim veseli.

Sâmbătă am spus prezent provocării echipei Let’s Do It Romania. Ceea ce vă doresc şi vouă. Am încercat să fiu unul dintre idioţii care fac curat în urma inteligenţilor. Unul dintre proştii care se subjugă ordinar minţilor luminate. Unul dintre retardaţii care pun mâna pe gunoaie pe care deştepţii şi-au pus creierul la macerat.

Nu sunt multe de spus despre ce s-a întâmplat în pădurea Cornetu, undeva la 20 de kilometri de Bucureşti, locul în care am fost repartizat să trag de gunoaie împreună cu la fel de idioţii mei colegi de echipă, Simona Stănescu, Claudia Tocilă, Toma Nicolau şi Lucian Marin. Am strâns la final vreo 50 de saci de resturi aruncate prin pădure şi am fi strâns de vreo 10 ori mai mult decât atât dacă am fi avut timpul necesar. Pentru că gunoaie şi mormane au rămas acolo ca după explozia unei bombe atomice cu pet-uri. Din păcate.

Discuţia ar putea continua, dar suntem pe un site auto. Ceea ce vă doresc şi vouă. Şi pentru că aici vorbim de lucruri motorizate pe patru roţi, vă invit să vedeţi filmul realizat sâmbătă de echipa mea de cretini care au curăţat în urma blagosloviţilor. La minutul 7 apare şi obiectul motorizat care ne-a arătat că inteligenţii conduc maşini scumpe, iar proştii nu-şi permit decât mănuşi din cauciuc şi saci de 120 de litri.

Cu dedicaţie pentru toţi proştii care au încercat să schimbe sâmbătă cea mai inteligentă ţară din ţara noastră.

Totul a început acum două zile, când am primit pe adresa de mail a redacţiei un comunicat în care eram anunţaţi că circuitul din jurul Casei Poporului va găzdui în 25 iulie 2011 o cursă. Evident, prima întrebare a fost “din ce competiţie?”, iar mesajul nu a fost în stare să ne lămurească: în unele locuri se vorbea de defuncta A1 GP (care a murit cu zile în 2008), în altele locuri din comunicat era vorba de Auto GP. Big fail încă din start. Iar veştile astea nu pot decât să ne facă să strâmbăm din nas. Până la urmă, am fost martorii atâtor ţepe, încât ne îndoim de bunele intenţii ale unora încă de la prima eroare de acest tip.

Am aflat apoi că această cursă A1 sau Auto GP va fi organizată de Nic Şerbu, despre care nu am auzit foarte multe până ieri.

La conferinţa de presă organizată cu ocazia acestui mare anunţ a fost prezent Daniel Popescu, specialistul nostru în Formula 1 şi WRC, care a scris o însemnare savuroasă ieri legată de ce s-a întâmplat acolo. Pe scurt, Nic Şerbu habar n-are ce competiţie organizează, nu ştie dacă există sau nu piloţi români, nu prea ştie bugetele necesare pentru o astfel de competiţie şi, mai mult, nu ştie (sau nu vrea să ştie) faptul că circuitul din jurul Palatului Parlamentului, care până în 2008 a organizat o etapă de FIA GT, nu este omologat de FIA decât pentru desenul realizat de celebrul Hermann Tilke, deci va avea nevoie de o nouă omologare. Deci da, circuitul în sine e omologat, dar pentru cu totul altceva. E ca şi cum ai spune că berea X e omologată de Ministerul Sănătăţii, deci poţi să speli rufe cu ea.

După ce Daniel a subliniat pe blogul său multe dintre ciudăţeniile apărute în peisaj după respectiva conferinţă de presă (inclusiv cea că România va avea – Atenţie! – trei circuite de Formula 1 în următorii ani), Nic Şerbu a ţinut să contraatace. Printr-un comentariu postat ca răspuns la însemnarea de pe blog.

Vă redau integral respectivul comentariu semnat – vă repet – de UN OFICIAL, un PRESUPUS ORGANIZATOR al unei etape dintr-o competiţie FIA. Nu schimb nimic din ortografie, punctuaţie şi topică. Pentru conformitate, comentariul poate fi găsit AICI.

• “Partial prietene ai dreptate.Conferinta nu a iesit asa cum mi-asi fi dorit eu,a iesit asa cum v-ati dorit voi cei care i-ati supt-o neamtului de doi bani si care s-a imbogatit in Romania,furandu-mi impreuna cu Videanu & Co proiectul.Nu ati avut noroc pentru ca totusi mai exista o farama de justitie in tara asta.Stiu ca ti-ar fi placut sa-i platesti unui cacat de neamt sau orice alta natie numai sa nu-i bagi cumva bani in buzunar unui roman,ca de, treaba cu capra.Cand tu dormeai si trageai din plin aghioase eu organizam conferinta de presa care normal trebuia sa aibe loc pe data de 3 oct.Enzo Coloni care nu poate fi utopic cacaciosule si ai reusit sa respiri in aproapierea lui(fii sigur ca pt ultima oara)avand inchiderea campionatului mondial m-a rugat vineri pe 18 sept.adica numai cu 4 zile inainte,conferinta sa aibe loc pe 22 sept.si mi-a recomandat sa schimb numele evenim.din Grand Prix in GP,pt a evita un conflict cu Bernie.A trebuit sa refac totul incepand cu grafica.Atat am putut sa facem intr-un timp atat de scurt intr-o tara in care se spune ,,stai linistit ca maine la ora X e gata” si gata sa fie poimaine la ora Y sau deloc,fiind nevoit sa o iei de la capat.Nu inseamna ca daca nu ne pricepem la poezii cum ti-ai dori tu,nu ne pricepem la curse.Curand noi vom organiza curse iar tu le vei privi prin gard si vei tine lectii de gramatica boschetarilor ,,intelectuali” ca tine.Nu-l credeti oameni buni ca e unul din slugoii neamtului care-i cumpara la pret mic.Au fost atatea lucruri bine facute de care nu pomeneste nimic.Au fost si mici greseli care m-au mahnit foarte tare dar numai cine nu munceste nu greseste.Am vazut greseli la case mult mai mari.Priviti fata hidoasa a acestui individ si judecati singuri. Paginile pe care le-a postat sunt modificate, intentionat amesteca borcanele,minte cu nerusinare si am sa-l dau in judecata ca sa-i iasa smecheria pe nas.Ma pis pe blogul tau.”

Superb.

LATER EDIT: Pentru că Nic Şerbu a postat astăzi vreo 10 comentarii care nu pot fi reproduse pe site, am un mesaj pentru dânsul: Nea Nic Şerbu, nu vă mai obosiţi să găsiţi cuvinte şi expresii care nu pot fi publicate vreodată undeva, nu vor apărea niciodată între comentarii. Apropo, după semnele de punctuaţie se pune spaţiu. Pierdeţi timp preţios din cel pe care ar trebui să-l folosiţi la construirea unui circuit de Formula 1. Baftă şi ne vedem în Eau Rouge.

Ultima aberaţie în materie de taxe, impozite şi altele asemenea legate de lumea maşinilor din România vine din partea Guvernului, care a decis ca posesorii maşinilor de peste 1600 centimetri cubi (1.6 litri) să nu mai poată să fie înscrişi pe lista celor care pot primi ajutoare de încălzire în această iarnă.

În teorie, logica e normală: cei care au bani nu trebuie să ceară ajutoare. În practică, însă, murim cu zile analizând puţin hotărârea idioată a Guvernului.

Nu ştiu care a fost criteriul pentru care Guvernul s-a oprit tocmai la 1.6 litri. Ca idee, motoarele pe benzin[ de 1.6 litri au devenit aproape inexistente pe piaţă în ultimii ani, ele fiind înlocuite in corpore cu versiuni turbo ale unităţilor de 1.4 litri. Excepţii sunt puţine şi vin din partea diesel. De exemplu, nu pot cere ajutoare la încălzire cei care şi-au luat ieri:

• Skoda Octavia Tour (1.9 TDI M5 101 CP – preţ de listă 13.262 euro)
• Seat Ibiza (1.9 TDI 105 CP – preţ de listă 14.395 euro)

De cealaltă parte, poţi să apelezi în continuare la ajutoarele de încălzire şi să ai în garaj modele precum:

• VW Passat Variant BlueMotion (1.4 TSI 122 CP – preţ de listă 30.462 de euro)
• Audi A3 Sportback (1.4 TFSI STronic 135 CP – preţ de listă 28.955 de euro)
• VW Eos (1.4 TSI 160 CP – preţ de listă 27.496 de euro)
• VW Tiguan (1.4 TSI 4Motion 150 CP – preţ de listă 27.105 euro)
• VW Scirocco (1.4 TSI DSG7 160 CP – preţ de listă 25.193 euro)

E bine în România. Noroc că Dacia Logan 1.6 are cu puţin 1600 sub centimetri cubi. Altfel erai considerat bogat, bogatule!

LATER EDIT: Legea a primit câteva elemente adiţionale care le interzice românilor să ceară ajutor suplimentar de încălzire. Printre acestea se numără unele absolut senzaţionale.

• Dacă ai depozite de peste 3000 RON la bancă. Ştiu mulţi (şi probabil sunt mult mai mulţi) bătrâni care au strîns banii ăştia de-a lungul anilor, iar pensia lor e foarte mică.
• Dacă ai terenuri mai mari de 1000 mp. Deci adio ajutoare pentru bătrânii de la ţară, care de obicei deţin terenuri agricole.
• Dacă deţii animale precum porci sau vaci. Dacă ţi-e frig, îi dai foc porcului.
• Lista nu e închisă, propunerile se strâng. Good work.

Aflu astăzi cu surprindere că, într-un top pe care presa ni-l prezintă ca fiind cel al “Celor mai tari branduri româneşti”, Borsec se află în faţa Dacia, la o diferenţă apreciabilă. De ce vorbesc de surprindere? Am două argumente solide.

1. Încercaţi să tastaţi în bara de adrese Borsec şi apoi domeniul oricărei ţări din lume. Implicit cel al României. veţi avea surpriza de a vedea că “cel mai tare brand românesc” nu are nici măcar domeniu propriu de internet în ţara lui. Apoi, încercaţi Dacia şi apoi domeniul multor ţări din Europa. Knowledge.

2. Pentru ca un brand să-şi asume prima poziţie într-un astfel de top, ar trebui ca acesta să fie cunoscut şi apreciat mai ales în afară. Eu, unul, nu am văzut apă minerală Borsec undeva în afara ţării. (Unii spun că Borsec se găseşte în Ungaria, în Israel şi în SUA). Altele din afară în România da, dar invers nu prea.

Probabil e vorba de un sondaj realizat în România, între românii care înjură Dacia, dar au o bucată în faţa curţii. Atunci îmi explic. Dar Borsec? La naiba, un brand se construieşte prin prezenţă, comunicare şi promovare, nu prin faptul că unii băieţi au rămas marcaţi de perioadele anterioare de tristă amintire.  Sau prin faptul că apa minerală trebuie să se vândă şi toamna, chit că afară s-a răcorit.

LATER EDIT: Am pus mâna pe datele de referinţă ale studiului. Avem aşa:

1. Studiu calitativ (20 de interviuri cu persoane între 18 şi 45 ed ani, femei şi bărbaţi, studii şi venituri cel puţin de nivel mediu)
2. Studiu cantitativ (1314 interviuri telefonice). S-au notat notorietatea, frecvenţa de consum, imaginea percepută a mărcii în interiorul categoriei sale de referinţă, performanţa mărcii determinată de intensitatea preferinţei şi implicarea emoţională.

Având în vedere că, la capitolul băuturi alcoolice, a câştigat detaşat Timişoreana, probabil că sondajul a fost făcut cu precădere în Timişoara şi Borsec. Aşa se explică.

Oricine ar fi la putere, oricine ar fi în opoziţie, orice decizii idioate sau ultrainteligente vor lua cei care ne conduc sau se fac că ne conduc, oricâte impozite şi taxe am fi nevoiţi sau nu să plătim, oricât de lungi ar fi cozile, un lucru ne va rămâne în mod sigur constant: simţul umorului. Inteligent sau nu, umorul românesc va bate orice. Probabil prin asta ne vom salva, de altfel.

foto1 via Twitter
foto2 via Subiectiv

Cică Ministerul Sănătăţii vrea să dea o directivă prin care, printre alţii, dependenţii de alcool sau persoanele cu insuficienţă renală SĂ POATĂ să-şi ia permis în România în anumite condiţii.

Partea tare e că, deşi pentru UE pare că aceasta decizie e una care lărgeşte grupul potenţialilor şoferi, pentru România e invers: acest grup se restrânge. Pentru că eu unul n-am auzit până astăzi ca unui individ să-i fie refuzat dreptul la permis pentru că ar fi dependent de alcool. Pentru că nu ştiu să existe vreun organism care să împartă populaţia României în dependenţi de alcool sau nu. Sau pentru că l-ar durea rinichii într-atât încât a primit măcar o dată tratament pentru asta, treabă care se întâmplă în foarte multe cazuri la femei, de exemplu. Iar autorităţile vor analiza de două ori de acum candidaţii, pentru că tocmai şi-au dat seama că le scăpa ceva.

Dacă e să fie libertate pentru toţi, hai să limităm nişte categorii de potenţiali şoferi. Cam aşa s-ar traduce ce se întâmplă prin zonă.

Sau, mai simplu: Domnu’ Minister al Sănătăţii, sunteţi Minister în ţara-n care OK-ul doctorilor pe dosarul de candidat la permis se dă în multe cazuri fără niciun examen. Mă bucur că aflaţi de aici asta, domnu’ instituţie.

Nu-i aşa că trăim într-o ţară de senzaţie?

Colegii de la revista Kamikaze au publicat în numărul pe care îl găsiţi pe tarabe începând de ieri un material extrem de interesant legat de pasiunea lui Peter Imre pentru maşini. Ştiu, de obicei nu vorbim despre subiecte de acest tip, dar e păcat să rataţi un interviu în care veţi afla multe. Implicit cum sună şi se simte un Ferrari 458 Italia din interior. Povestea e spusă de Alex Vărzaru.

Vă citez câteva pasaje.

• Ce are în colecţie: un SL din 1968, celebrul SL “Sue Ellen”, care se decapotează; un Fiat 500 din ’54, găsit într-un garaj din Italia, şi un Fiat 500 nou. „În 2000, tocmai apăruse noul SL 500, decapotabil, cea mai frumoasă maşină construită vreodată. Am obţinut-o cu şase luni înainte de a apărea pe piaţă”

• „Mă duc o dată pe an, trei-patru zile, să conduc maşini pe gheaţă, în Laponia, aproape de Cercul Polar. Există nişte campusuri de condus pe gheaţă, la -30 de grade Celsius, la Kittilä, în Finlanda, şi Arjeplog, în Suedia. Acolo poţi să conduci de la SLK la SL, SLR, A4. Gheaţa e ca sticla, pe picioare nu poţi să stai, iar maşinile au cauciucuri speciale, cu cuie. Nevastă-mea nu a vrut să meargă, iniţial, apoi a venit într-un an cu mine şi a rămas fascinată. Sunt refăcute în gheaţă circuitele de la Nürburgring şi Hockenheim.“

• În ’85, o problemă de sănătate l-a adus la oncologie în Ungaria. Ca să-şi permită tratamentul, s-a angajat ajutor de şofer la Hertz, o firmă de închirieri auto. „Am avut posibilitatea să mut prin garaj şi să duc la spălătorie toate maşinile interesante ale vremii: Mazda 626, BMW 316, BMW 529, Peugeot J5.

Povestea e mişto şi merită citită. Un mic preview este şi AICI.