Ca la noi
Ca la noi, la nimeni.
Am auzit expresia asta de fiecare data cand lucrurile care ar trebui sa fie logice si simple sunt complicate de un functionar, de un sistem idiot, de un rau-voitor sau pur si simplu de o persoana neutra care se baga ca furculita-n lapte in treaba ta. Si totusi, nu suntem singuri in Univers.
Ai bani. Ai multi bani. Pentru ca deja ai testat jumatate dintre masinile care emit peste 250 de grame de CO2/km existente in lume, te hotarasti la un moment dat ca trebuie sa fii ecologist. Si comanzi un Tesla Roadster, ca asta e ultima fita in State. Depui 50.000 de dolari in contul constructorului si astepti sa iti vina masina pentru a plati restul de 42.000 de cocarjati.
Si vine vestea: Tesla a scumpit masinile pe care le vinde. De fapt, “le-a scumpit” e impropriu spus. A scos din dotarea standard anumite elemente si le-a introdus intre optionalele cu pret. Astfel ca aceeasi masina pe care tu o vedeai in garajul tau cu 92.000 de dolari va costa acum 97.000. Diferenta nu e mare cand ne gandim la dimensiunile unei astfel de achizitii. Ca doar nu isi cumpara Tesla americanul care, vorba unei rude intoarse recent din SUA, si-a pus pe anuntul de vanzare a casei sugestivul “Save the Owner!”. Dar conteaza gestul.
Dar si pentru asta exista o expresie, la fel de bine conceputa: “America e tara tuturor posibilitatilor”. Ca la noi la nimeni? Think again.
