Meşter

Cum recunoşti un reper în lumea auto? Unii ar spune că în funcţie de vânzări. Ceea ce e corect din multe puncte de vedere, mai ales din cel economic. Alţii ar spune că nu există succese decât personale în lumea auto şi că o maşină care nu a prins la mulţime poate fi una excepţională pentru cei puţini care au cumpărat-o. Ceea ce e corect din punct de vedere personal. Până la urmă, de ce te-ar interesa câte exemplare din modelul X a vândut marca Y dacă tu te simţi excelent în maşina respectivă şi dacă ea îţi satisface toate cerinţele în materie de confort şi spaţiu? E adevărat, aici intră şi tendinţa absolut naturală de a supralicita şi de a simţi că maşina proprie face mai multe decât face ea de fapt doar pentru că ai investit în ea şi mândria trebuie şi ea hrănită. Dar despre asta vom vorbi într-un episod următor.

Golf, CLS, M3, Logan

Cu toate categoriile astea personale sau nu care transformă maşinile obişnuite în “acele” maşini care trebuie să fie urmate şi de ceilalţi, există în lumea auto câteva exemple de repere adevărate. Care sunt construite aşa cum se alege liderul adevărat: pe cale naturală. Iar acest lucru se întâmplă în cele mai multe cazuri pentru că respectiva maşină inventează segmente. Pentru că e prima. Volkswagen Golf este un exemplu bun, pentru că toţi cei care intenţionau să intre în zona compactelor hatchback după lansarea modelului german erau “maşini construite pentru a rivaliza cu Golf”. În zona premium, Mercedes-Benz CLS a fost văzut şi este încă văzut de mulţi ca reperul clar în zona inventatelor “coupe-uri cu patru uşi”, chiar dacă Maserati Quattroporte a fost acolo înainte şi chiar dacă între timp au apărut aici nume percum Panamera, A7 sau Seria 6 Gran Coupe. În zona sportivelor adevărate, toată lumea vrea să se bată cu BMW M3. Interesant sau nu, avem şi noi reprezentanţi de vază în această zonă, pentru că Dacia a reuşit să transforme Logan într-un reper al zonei low-cost. Un reper care e greu de întrecut de alţii, oricât de mare ar fi numele lor.

SUV mic? Cine dracu’ vrea un SUV mic?

Ei bine, dacă toate celelalte modele enumerate până aici au fost simboluri ale unor epoci mai mult sau mai puţin trecute, cu CLS şi Logan cele mai recente dintre acestea, începutul celui de-al doilea deceniu al secolului al 21-lea a fost, surprinzător sau nu, perioada lui Nissan Juke. Reinventarea segmentului crossoverelor de segment B a făcut dintr-un model pe care-l blamam atunci când a apărut într-un adevărat reper al industriei ultimelor luni. Şi nu e vorba doar de vânzări sau doar de fanii pe care-i are modelul japonez, deşi ambele capitole sunt bifate deja de Juke fără probleme. Dar impactul pe care l-a avut modelul Nissan pe piaţă a semănat cu cel al unei inovaţii tehnice din Formula 1 care în secunda a doua este imitată de ceilalţi.

Paradoxul este că Juke nu a inventat acest segment. Asta pentru Fiat Sedici, Suzuki SX4 şi poate chiar Toyota Urban Cruiser, un luft japonez care s-a stins rapid, existau de ceva vreme în acest segment, dar păreau pur şi simplu apendice ale unor game de constructor de volum. Odată cu Juke, apărut la momentul potrivit – maşina îţi oferă spaţiu ceva mai mare decât un model de segment B, look de SUV şi preţ relativ scăzut, deci a întâmpinat criza perfect – toţi ceilalţi constructori şi-au dat seama că aici e o pâine de mâncat. Şi au început să mitralieze segmentul fie cu prototipuri care anunţă viitoare modele, fie cu modele construite mai mult sau mai puţin pe genunchi, în grabă, fie cu modele noi care promit să se bată de la egal la egal cu modelul japonez. Un lucru este cert: fiecare maşiniă care se lansează în segmentul crossoverelor B (subcompacte) este instantaneu caracterizată “rival al lui Juke”, pentru ca publicul să înţeleagă mai uşor cum stă pe piaţă. De absolut toate publicaţiile auto ale lumii. Iar ăsta e cel mai bun indicator că avem de-a face cu un “lider natural”.

Avalanşa după Juke

Şi fabrica de crossovere de acest tip duduie: Chevrolet ne-a arătat modelul Trax la Paris 2012, Ford lansează în scurt timp în Europa Ecosport, fratele mai mic al lui Kuga, Honda a adus acum o săptămână la Detroit conceptul Urban SUV, Mini a scos Countryman (e adevărat, modelul britanic a venit aproape în paralel cu Juke, dar “păcătuieşte” prin faptul că e un produs premium şi, deci, destul de scump), Opel a venit cu Mokka în primăvara anului trecut, în timp ce Renault, Peugeot şi Kia aduc la Geneva, peste o lună, modelele Captur, 2008, respectiv un concept care, evident, îţi propune să “se bată cu Juke”. Pe lângă acestea, Volkswagen a anunţat prin prototipul Taigun că în câţiva ani lansează o “grenadă” înspre Nissan pe acelaşi segment, Hyundai pregăteşte un model de serie pe baza conceptului Curb, Fiat îşi reîncearcă norocul în segment cu un viitor 500X,  iar Mazda prepară la foc mic un viitor CX-3, care deocamdată se află la nivel de zvon. Practic, toţi constructorii de volum în afară de Citroen şi de Mitsubishi sunt pe cai (că se filmează), iar Juke este stâlpul (şi farul călăuzitor, cum ar scrie Scânteia) după care se orientează aceştia printr-un segment nou pentru ei.

În tot acest timp, Suzuki şi Fiat îşi rod unghiile gândindu-se la ce potenţial ar fi putut avea SX4 şi Sedici dacă erau lansate într-o eră potrivită şi dacă ar fi fost ceva mai îndrăzneţi la capitolul design şi nu numai. Iar noi ne aşezăm liniştiţi pe canapea, pentru că de-abia acum începe show-ul în segmentul crossoverelor B. Runda a doua începe după ce prima a fost a lui Juke fără drept de apel, pentru că adversarul a întârziat în ring. Şi meciul va continua până când, bineînţeles, un alt constructor va veni cu o idee năstruşnică şi potrivită petru timpul ei, iar cărţile se vor muta în alte mâini.

Acum ceva vreme, când am dat ochii cu formele foarte neobişnuite ale lui Nissan Juke, nu am ezitat să-mi vărs aici amarul într-o perioadă în care nimeni nu mai vindea nimic, iar luminiţa de la capătul tunelului se transformase într-un alt tunel. Mi se părea ciudat ca o perioadă economică precum era cea din 2009 să fie “gratulată” cu forme atât de nebune. Mă întrebam atunci, sceptic, dacă Juke e un succes sau un eşec. Azi am răspunsul.

Am avut în test Juke pentru trei zile şi vă spun cu mâna pe inimă că o abordare atât de diferită a formelor unei maşini nu poate să aducă decât un aer proaspăt în lumea ponosită a maşinilor.  Pe lângă faptul că se uită lumea după tine ca şi cum ai fi ieşit cu ursul ras pe genunchi prin oraş, maşina îţi dă un sentiment interesant care amestecă mândria cu demenţa şi cu abordarea citadină. Nu ştiu dacă se va vinde, dar maşina este un soi de Fiat 500 al celor de la Nissan, dacă-mi permiteţi. E fun, colorată şi plină de viaţă.

Testul va veni peste câteva săptămâni.

N-am stiut niciodata daca sa rad cand vad forme ciudate pe modelele de serie sau sa ma gandesc ca respectivul constructor va da tonul unei schimbari masive in designul auto.

Acum ceva vreme, cand BMW a lansat X6 si apoi Seria 5 GT, era clar ca designul celor doua modele nu se pupa cu nimic din ce se intampla pana atunci pe piata. Evident, prima reactie normala este sa te indoiesti de succesul viitor al unui model care nu se incadreaza in liniile cu care te-ai obisnuit, in virtutea filosofiei metapsihologice “Ce dracu-i asta?”. Iar cum noi, romanii, tindem sa fim prin natura reticenti la schimbare, efectul este si mai apasat.

Normal, X6 a avut succes, deci teoria schimbarii in bine poate fi sustinuta si practic. Desi o parte insemnata din vanzari poate fi atribuita mai degraba marcii decat modelului.

Ei bine, astazi avem in fata o noua incercare de design, care vine de aceasta data de la Nissan. Se numeste Juke si este o combinatie de model de segment B spre C si SUV compact, toate intr-o coaja care poate fi numita oricum, doar clasica nu. Nissan spune ca se bazeaza pe faptul ca anteriorul lor crossover urban, Qashqai, a avut succes, deci exista premise pentru un nou hit. Ce uita japonezii e ca, totusi, Qashqai avea un design si un profil cu care lumea era obisnuita, n-a fost nevoie ca publicul sa sape in propriile arhive pentru a gasi asemanari in natura.

Stau si ma uit la Juke, model pe care il gasesc interesant si absolut diferit de ceea ce s-a facut pana acum in segment, si ma gandesc daca sa-l bat prieteneste pe umar spunandu-i ca nu-i loc de experimente atunci cand e foamete sau daca sa-l privesc ca pe un sablon al viitoarelor modele de oras. Pareri?