Va spuneam anterior ca mi-am petrecut vacanta de iarna in afara granitelor tarii. Probabil, asa cum stiti cu totii, contrastul dintre ce se intampla afara si ce se intampla la noi pe sosele este mai mult decat vizibil. E palpabil si, de cele mai multe ori, socant si deranjant.
Nu am inteles niciodata de ce soferii romani stiu sa circule in afara, insa atunci cand intra in tara uita sa semnalizeze, de exemplu. Sau fac totul pe dos. Uita semnificatia indicatoarelor (asta in caz ca au cunoscut-o vreodata, evident), uita ca se afla in masina cu intreaga familie si, in general, uita ca mai exista si alte masini pe sosea in afara de a lor.
Mi s-a intamplat, pe strazile unui mic orasel austriac, sa uit ca sunt in civilizatie si, din reflex, desi ma aflam pe drumul cu prioritate, sa incetinesc la intersectii din cauza faptului ca, la noi, se intampla de mult prea multe ori ca indicatorul care iti impune sa te opresti sau sa cedezi trecerea sa fie asezat pur estetic pe marginea strazilor secundare. M-am amuzat cand am observat asta, am crezut ca am luat-o razna si ca am unele reflexe idioate care nu pot sa imi iasa din sange.
M-am felicitat insa in Romania, atunci cand soseaua pe care circulam s-a intalnit cu un drum secundar, iar de pe acesta a iesit un pilot de Dacia 1300 in tromba, a derapat si s-a trezit ca sta perpendicular pe directia de mers. Am oprit in fata lui si nu am avut puterea sa ii spun nimic. Omul se grabea sa iasa de pe poteca pentru a sta eventual in fata mea vreo 10 kilometri, desi dupa mine nu se zarea vreo alta masina.
M-am felicitat atunci cand, pe soseaua dement de frumoasa din zona Brasov-Cheia, am depasit pe rand un Audi A4, o Skoda Octavia si un BMW Seria 3 in care rulau trei baieti care se cunosteau intre ei. Plus prietenele fiecaruia in dreapta. Nu puteau sa depaseasca un Crafter, pentru ca pe jos era umed, era rece, iar ei aveau cauciucuri de vara (le-am observat in momentele in care rulam bara la bara cu cele patru, trei si apoi doua masini din fata mea). I-am depasit foarte usor, am mers mai departe, iar aproape de Ploiesti, acolo unde soseaua e dreapta, sa ma trezesc cu aceiasi piloti depasind coloane ca niste eroi adevarati. Evident, pe contrasens existau alte masini, insa unul sau doua Loganuri reprezinta cantitate neglijabila pentru Hamiltoni.
Uneori, in Romania, ai nevoie de un ecran lat cat luneta pe care sa afisezi cateva mesaje de suflet adresate celor din spate. Un prieten spunea ca isi va cumpara un sistem cu portavoce prin care sa le ureze unora idei de bucate pentru Sarbatori. Si zau daca nu mi-as dori si eu asa ceva din cand in cand…
