Cât ai plăti pe maşina lui Beckham?
Nu am înţeles niciodată de ce maşinile celebrităţilor se vând second-hand pe preţuri exorbitante. Doar pentru că un actor sau un fotbalist a tocit cu fundul pielea scaunului vreunui Ferrari, Porsche sau Lamborghini, modelele respective se vând prin adevărate licitaţii atunci când oamenii se hotorăsc să le mărite. OK, să spunem că aş înţelege cât de cât valoarea emoţională a unei maşini de epocă deţinute de personalităţi culturale, politice sau din showbiz, dar să mor dacă înţeleg de ce există atâta efervescenţă în jurul faptului că David Beckham îşi vinde maşina, de exemplu.
Şi, pentru a-mi adânci semnele de întrebare în creier, se întâmplă deseori ca un necunoscut să vândă la a zecea mână o maşină care a aparţinut unei vedete, dar să ceară pe aceasta câteva mii, zeci sau chiar sute de mii de euro sau dolari în plus. Doar pentru că, acum nişte ani, starul cu pricina a apăsat pe butonul de climatizare şi şi-a reglat oglinzile.
Porsche-ul negru mat al lui Beckham (pe care omul, cu simţ estetic de fotbalist, l-a personalizat astfel încât a ajuns să coste 150.000 de euro) se vinde pe eBay. Evident, vânzătorul a avut grijă să ataşeze şi certificatul de conformitate care arată clar că maşina e al lui David Robert Beckham. Fapt care-i creşte valoarea cu nişte zeci de mii de euro.
Cazul nu e unic. Îmi vin acum în minte Peugeot-ul 504 al preşedintelui iranian Mahmoud Ahmadinejad care a primit o ofertă de un milion de dolari sau Mercedes-ul 600 al lui Elvis, care s-a vândut cu 80.700 de lire în ciuda faptului că organizatorii licitaţiei (a se citi cei care-i protesc pe cei care pun botul la astfel de mişcări) se aşteptau la cel puţin 200.000 de lire sterline. Dar la ăştia există măcar circumstanţele epocii de producţie a maşinii. Pentru Beckham ce există?
Cât ai plăti pentru Porsche-ul pe care Beckham a dat 150.000 de dolari? Eu mi-aş lua unul nou.