Viata de campionn (Cere si ti se va da)
Ok, nimeni nu-i dadea lui Hamilton vreo sansa la inceputul sezonului. Si cand vorbesc de “vreo sansa” ma refer la vreo cursa in care sa se situeze, eventual, in fata mult mai cunoscutului Fernando Alonso. Intre timp insa, britanicul care a intrat in Formula 1 facandu-se remarcat ca “primul pilot de culoare” a devenit “pata de culoare”.
Hamilton ne-a luat pe nepregatite pe toti. Pe noi, cei care il urmarim la TV, pe sefii echipelor, pe comentatorii nostri (bine, pe ei ii ia totul prin susprindere, sunt niste surprinsi prin excelenta naturii lor), pe ceilalti piloti, pe fostele glorii si mai ales pe colegul sau de echipa.
Cand a venit la McLaren, Fernando a pus probabil doua conditii. Sa i se asigure tot ceea ce va cere si sa aiba un coleg care sa nu faca nazuri. Se vedea un mini-Schumacher care incepe o perioada de glorie la McLaren, eventual cu vreo 4-5 sezoane consecutive in care sa castige titlul mondial. Iar Ron Dennis a avut si solutia: Ok, Fernando. Avem aici un baiat, a castigat in GP2 anul trecut, dar e tanar, va invata, deci e numai bun de pus ca vlastar langa tine.
Dar Fernando s-a ars. A luat teapa, cum se spune in josul Dunarii. Baiatul tanar a devenit din vlastar ditamai ciotul care s-a pus de-a curmezisul in fata carului pe care il piloteaza Alonso. Dupa ce a reusit sa se pozitioneze pe podium in toate cele sase curse de pana acum, dupa ce in toate weekendurile se bate pe primii timpi, dupa ce a castigat prima cursa din cariera dupa doar sase incercari si dupa ce conduce la “General” cu 8 puncte diferenta, Fernando a gasit explicatia: Hamilton este ajutat de echipa si asta-i motivul pentru care castiga. Logica sa e simpla: “Lewis e britanic, echipa e britanica, deci legatura e clara”. Logica numai buna de bagat in varza la murat si de aruncat in malul de pe fundul Dambovitei.
Ce uita Alonso sa spuna: ca a iesit in decor imediat dupa start la Montreal. Ca a fost depasit de insusi Inaltimea sa Takuma Sato, pe un supermonopost Super Aguri. Ca n-a mai facut o cursa atat de slaba de ceva sezoane bune. Ca la Monaco a castigat atat de lejer pentru ca lui Hamilton i s-a pus cutitul la gat, desi, evident, diplomatic se spune altfel. Ca el isi seteaza masina, nu inginerii lui Hamilton, care vor eventual sa ii faca farse. Ca atunci cand a venit la echipa spunea ca este extraordinar si ca acum afirma ca nu s-a simtit bine inca de la inceput. Ca Hamilton a afirmat dintotdeauna ca este o onoare pentru el sa fie in aceeasi echipa cu un dublu campion mondial.
Ca o echipa se construieste apreciindu-i pe toti, nu lovindu-i sub centura. Vezi exemplul Michael Schumacher si Ferrari. Tocmai de aceea, prin ce a declarat astazi, Alonso si-a taiat craca de sub picioare. Si daca nu va avea rezultate (lucru eventual dublat de rezultatele lui Hamilton), va parasi echipa cu coada intre picioare. Pentru ca nimeni nu se uita la faptul ca ai castigat doua titluri mondiale la alta echipa daca aici dai rateuri. Si clasicul semn “Ciocu’ mic” de la finalul curselor se poate intoarce impotriva sa. Cu varf si indesat.
