Meşter

Suntem înconjuraţi de idei preconcepute. Cum ar fi cea care spune că germanii sunt cel mai productiv popor din Europa. Una falsă, de altfel. Sau că România e o ţară frumoasă, dar o strică faptul că e locuită. Din nou o idee falsă. Atât conotativ, cât şi denotativ. O altă idee de acest tip este faptul că orice i-a aprţinut lui Elvis are o valoare de câteva ori mai mare decât cea iniţială.

Ieri a avut loc la Londra o licitaţie în cadrul căreia a fost vândut un Mercedes 600 care i-a aparţinut timp de doi ani regelui rock’n'roll-ului. Deşi organizatorii licitaţiei se aşteptau ca maşina să adune cel puţin 200.000 de lire, preţul final al maşinii a fost de 80.700 de lire. Eşec total pentru vânzător şi casa de licitaţii, care considera că respectiva maşină este cel mai important obiect de la şedinţă.

Evident, preţul nu este unul mic. Vorbim, totuşi, de aproape 100.000 de euro. Cu toate acestea, la aceeaşi şedinţă au fost vândute un Mercedes 300 SL Gullwing din 1955 pentru suma de 441.500 de lire şi un Rolls-Royce Silver Ghost din 1913 pentru 419.500 de lire. Deci de vreo cinci ori mai mult.

Uneori, faptul că-ţi laşi câinele închis în maşină e rău pentru el. Alteori, e rău pentru tine. Aşa cum vedem mai jos, există şi posibilitatea ca acest lucru să fie rău pentru ceilalţi…

Una dintre cele mai mari întrebări atunci când Ministrul Transporturilor a venit cu ideea implementării obligativităţii pneurilor de iarnă pe perioada sezonului rece a fost legată de cauciucurile all-season. Vor fi ele oare legale sau cei care au astfel de pneuri vor fi nevoiţi să mai facă o investiţie?

Un potenţial răspuns vine astăzi din Germania. Nemţii vor fi obligaţi să îşi echipeze maşinile cu pneuri de sezon, toate maşinile urmând să fie nevoite să fie “încălţate astfel” începând cu lunea viitoare. Ei bine, în legea germană scrie că intră la capitolul pneuri acceptate orice cauciucuri care au inscripţia “M+S” sau oricare altă variaţiune, de genul “M&S”, “MS”, sau “M and S” (Mud+Snow, adică Noroi+Zăpadă). În această categorie intră toate pneurile de iarnă şi majoritatea celor all-season (personal nu ştiu excepţii, dar păstrez o rezervă legată de acest lucru având în vedere mărcile disponibile la noi).

Evident, faptul că veţi putea folosi pneuri de iarnă şi pneuri all-season începând din iarna următoare şi mai ales faptul că se vor cunoaşte deja “regulile” legate de inscripţionare va duce la apariţia unor pneuri no-name care nu vor avea nicio legătură cu zăpada, dar care vor avea pe flanc inscripţia M+S. Probabil că există autorităţi care sunt obligate să verifice orice oneu intră în comercializare, dar ţara asta ne va rezerva surprize dintre cele mai complexe. Nu exclud nici apariţia unor profesionişti în inscripţionarea pneurilor deja existente.

Sper să nu fie aşa, dar mă aştept la orice.

Cică au fost anunţaţi nominalizaţii la concursul anual Gay Car of the Year, prim care homosexualii din întreaga lume îşi aleg maşina potrivită dintre cele lansate în cursul anului 2010. După ce în ultimii ani au câştigat, pe rând, Fiat 500 (2007), Alfa MiTo (2008) şi Fiat 500C (2009), una dintre favoritele acestui an este o altă italiancă, Alfa Romeo Giulietta. Spun ei. Conform primelor informaţii, Giulietta se va bate cu Citroen DS3 pentru prima poziţie.

Şi acum vine întrebarea mea: dacă aţi avea sau aveţi aplecări de genul ăsta, care dintre maşinile lansate în 2010 v-ar/vă atrage?

Dacă mai aveaţi nevoie de un exemplu clar al faptului că piaţa americană e complet diferită faţă de noi (nu, mingea nu e rotundă, ei nu sunt tot unşpe şi maşinile nu au tot patru roţi – expresiv vorbind) , aflăm astăzi că un juriu de 15 jurnalişti de peste Ocean l-au ales pe Chevrolet Cruze “Urban Car of the Year”.

Probabil că nu e prima dată când un model de dimensiuni apreciabile pentru oraş (compactă cu portbagaj la noi) câştigă titlul ăsta la ei şi nu m-aş mira ca ăn trecut să fi câştigat vreun pick-up cu motor V8 de 120 de cai. Dar e prima dată când avem în faţă un model care se vinde în aceeaşi formă şi la noi.

Da, domnilor. Cruze e cea mai bună de oraş în SUA. Noi avem sub Cruze două segmente (A şi B), iar sub A au fost inventate în plus şi supermini-urile (Smart şi iQ – chit că Smart e şi la ei de ceva vreme). La noi, Cruze e o maşină de familie foarte bună, la ei e o maşină de oraş, mică şi la îndemână. Vă daţi seama cum privesc americanii recenta lansare a lui Fiat 500 în SUA?

Mă uit peste voturile unora dintre cei 57 de juraţi şi îmi dau seama că putem învăţa multe lucruri de la oamenii ăştia. De exemplu:

• Putem învăţa de la nemţii Georg Kacher şi Joerg Reichle cum să votezi identic, pentru a nu supăra pe nimeni.

• Bineînţeles, putem învăţa de la cei doi portughezi din juriu cum să te-njuri în public fără ca nimeni să nu observe. Virtually. Sau, după caz, cum să faci ca ţara ta să iasă bine dacă se adună voturile celor doi membri.

• De la italieni şi de la spanioli putem să învăţăm cum se face front comun. Degeaba, după cum am văzut la final.

• De la nordici vedem ce înseamnă să o ţii pe-a ta. Explicaţia oficială comună e că Duster nu s-a lansat în respectiva ţară. De parcă Nissan Leaf stă grămadă pe străzi.

• Trecând peste cei doi nemţi de mai sus, de la români, sloveni, ruşi şi de la un francez aflăm cum să votezi atât de echilibrat, încât nimeni să nu se supere.

În plus,

• De la Nissan Leaf aflăm cum să iei de trei ori 10 puncte şi de nouă ori zero puncte, dar să câştigi.
• De la Alfa Romeo Giulietta aflăm cum să nu iei mai mult de 8 puncte, dar să termini pe locul al doilea.
• Tot de Alfa Romeo Giulietta aflăm cum să fii singurul model din concurs care ia puncte de la toţi membrii juriului, dar să nu câştigi.
• De la Dacia Duster aflăm cum să intri în finală, deşi jumătate dintre votanţi te pun pe locul al şaptelea din şapte. Iar 13 îţi dau zero puncte.
• De la turc aflăm cum să-i dai zero puncte lui Duster, deşi în explicaţie lauzi maşina.

Nu-i aşa că European Car of the Year seamănă cu un soi de Eurovision?

Duster se află astăzi în faţa celei mai mari provocări de marketing din întreaga istorie Dacia. Azi vom afla cine a câştigat premiul Maşina Anului 2011 în Europa, cea mai râvnită distincţie de acest tip de pe Bătrânul Continent.

Împreună cu Duster, în finală se află Citroen C3/DS3, Alfa Romeo Giulietta, Volvo S60, Opel Meriva, Nissan Leaf şi Ford C-Max.

Îmi pun banii pe Giulietta. Şi îmi pun banii pe faptul că Duster va fi pe podium.

Aflăm azi.

LATER EDIT: Nissan Leaf e câştigătorul. Giulietta a fost pe locul al doilea, iar Duster pe ultimul loc între finalişti. Adică pe 7. Nu mi-au ieşit niciuna dintre predicţii. Mi se pare uşor forţată poziţionarea lui Leaf, pentru că maşina prezintă încă visuri. Dar e bine să ştim că lumea vrea să promoveze ecologia. pe de altă parte, poziţionarea lui Duster e – dacă dăm la o parte naţionalismul – normală. Duster nu vine cu nimic nou, singurul său atu fiind preţul. Care e mic tocmai pentru că motoarele sunt vechi, platforma e veche. Conceptul e nou, dar asta n-a ajutat prea mult.

…că Dacia e mai sus decât vrem noi să înţelegem?

Cursa Campionilor, evenimentul anual care adună cele mai mari nume ale motorsportului internaţional, va avea loc în acest weekend la Dusseldorf. Pe lângă deja clasicii Michael Schumacher, Sebastian Vettel, Sebastien Loeb, Heikki Kovalainen, Tom Kristensen sau Travis Pastrana, în acest an va participa la RoC şi Alain Prost. Şi, pentru că cvadruplul campion mondial de Formula 1 este angrenat în Trofeul Andros şi în acest an sub însemnele Dacia, marca românească va ajunge în prim-planul unuia dintre cele mai importante şi urmărite evenimente din lumea sporturilor cu motor.

Alăturarea brandului Dacia, unul eminamente low-cost, cu o competiţie de acest tip este nu doar o premieră mondială, ci un vector de imagine incredibil de puternic. Deci da, Dacia ne-a luat-o în faţă şi e cu ceva ani înaintea ţării din care provine.

Good work. Eu unul sunt mândru.

Uneori, nu e nevoie de cuvinte pentru a exprima ceva. Şi da, acele momente se identifică cu cele în care o imagine face cât 1000 de cuvinte. Sau chiar mai mult decât atât.

Lancia Stratos – new vs. old.

Avantajul de a fi pilot se măsoară şi aşa

Acasă am un PS2. Luat acum vreo patru ani pentru a putea să bag fără oprire Gran Turismo 4. N-a fost rău jocul. Şi asta pentru că e foarte dificil. Din punctul meu de vedere, e mai bine să îţi pierzi zilele încercând să treci de o anumită probă dintr-un joc decât să termini jocul fluierând. Chestiune de gust.

Atunci când Polyphony şi Sony au anunţat că vor lansa pe piaţă în 2009 Gran Turismo 5, aştepările erau mari. Mi-am zis că, odată cu lansarea acestui joc, voi trece şi eu, civilizat, pe PlayStation 3. Până una-alta, profitând de amânările succesive ale lansării lui Gran Turismo 5, am amânat şi eu achiziţia unui PS3. Nu am la ce să-l folosesc până când nu se strânge de-un motiv întemeiat.

Aseară, însă, a venit clipa pe care-o aşteptam de vrei doi-trei ani. Gran Turismo 5 a fost lansat oficial în România şi sunt printre primii care au pus mâna pe unul dintre jocuri. Logic, la cât l-am aşteptat. L-am şi testat aseară, în cadrul lansării oficiale, pe un Sony Bravia 3D. Mi-a plăcut cu Delta Integrale pe zăpadă şi cu un Fiat 500 F pe circuitul virtual desenat pe străzile Madridului. Chit că n-am putut să trec de 90 km/h. Nu merge mai mult maşina.

Jocul e tare. Lista de maşini e şi mai tare. Circuitele sunt superbe. Deci următoarea investiţie va fi un PS3. Până atunci, stau şi mă uit la DVD-ul oficial şi bălesc.

Gran Turismo 5 e aici.