Biletul catigator la loto este asteptat sa vina. Trec in fiecare zi, in drumul spre redactie, prin fata sediului Loteriei Romane. Nimic interesant pana acum. De fapt, pana acum doua zile.
De doua zile (ieri si azi) in fata tablei aurii pe care scrie Loteria Romana stau vreo 50 de concetateni de culoare adiacenta care il asteapta pe Godot. Stau pur si simplu cu fundurile intre rosturile bordurii si nu fac nimic altceva decat sa contemple multimea de blocuri gri de vizavi. Este adevarat, nu am avut curajul sa opresc sa intreb ce se da la Loterie (nu, nu am numar de Calarasi, insa odata oprit acolo pun pariu ca s-ar oferi instant vreo trei malaci sa imi spele masina. De serie).
Sper sa reusesc maine sa fac si cateva poze, din mers. Sa ma risc? Sa nu ma risc? Sa pun un bilet de 6/49 completat la misto pe bord cand trec pe acolo? ce sanse de supravietuire imi dati?
Concediu timp de 7 zile pe soselele patriei. Am avut ocazia sa rup masina in toate cele trei provincii istorice ale Romaniei, astfel ca va pot face o scurta dar extrem de inspirata radiografie a satului romanesc, asa cum e el: cu relele si cu relele sale. Si mai ales cu relele sale. Si cu releele sale, in cazul satelor care prind mai multe posturi TV.
Asadar.
Tara Romaneasca (Muntenia). Aici nu voi zabovi prea mult, avand in vedere faptul ca despre soferii din Bucuresti circula foarte multe legende si la fel de multe lucruri reale. Indraznesc chiar sa spun ca cele mai multe sunt reale. Insa este foarte clar faptul ca soferul din spatele covrigului cu numar din Bucuresti isi permite multe aici si putine in afara. De ce?
Ardeal. Aici, masinile cu numar de Bucuresti nu sunt vazute foarte des, mai ales pentru ca soseaua (in principal pe DN1 pana la Targu Mures) este geniala si iti permiti sa depasesti limita legala…NOT, vorba lui Borat. Dar o data ajuns intr-unul dintre orasele ex-burguri din Ardeal, in care am copilarit si crescut, masina cu numar de Bucuresti nu a putut fi trecuta cu vederea de taximetristi (da, exista si pe acolo) si prieteni, care stiau ca am ajuns acasa. Norocul meu ca unii dintre prieteni sunt inca acolo.
Moldova. In Cheile Bicazului m-am intalnit cu un altul de-aici cu numar de Bucuresti, care incerca sa depaseasca pe serpentine o Dacie pacatoasa cu numar de Harghita. Evident, locurile de depasire pe acolo sunt la fel de numeroase ca locurile de parcare din capitala la ora 3 dupa-amiaza, astfel ca omului nostru i-au scapat cateva sudalme si cativa sfinti, desi harghiteanul nu avea absolut nicio vina. Puterea obisnuintei. Drumuri destul de proaste. La intrebarea eleganta “frateeeeeeeeeeeeeeeeeeeee, cand naiba se asfalteaza drumu’ asta, ca e ditamai judeteanu’?”, raspunsul este un mic si nevinovat umar in sus.
Mentiune speciala: judetul Haghita. Am trecut pe acolo fara probleme. Nu exista unguri cu coase si topoare care sa razuiasca pe parbriz si pe logo-ul marcii masinii si nu exista prioritate de harghitean/covasnean respectiv de restul. Pur si simplu e o zona a Romaniei foarte calma, contrar tuturor balacarelilor recente de la TV. Singurul prost din Harghita e drumul in sine, care rivalizeaza indeaproape cu Emmentaler-ul.
Cam atat din teritoriu. Revin cand imi revin la Bucuresti.
Asa cum puteti observa in stirea pe care ati primit-o astazi in newsletter-ul nostru, un britanic considerat unul dintre cei mai buni ecologisti din Albion incearca sa rastoarne intregul sistem de valori pe care il avem si sa ne spuna ca cresterea vacilor si transportul legumelor polueaza mai mult decat masinile in general. Mai mult, acesta merge mai departe, afirmand ca energia pe care o cheltuim mergand la alimentara din colt polueaza mai mult decat daca am merge cu masina, pentru ca producerea alimentelor necesare inlocuirii caloriilor arse la mersul pe jos emite mai mult CO2 decat mersul cu masina.
No shit, Dexter!
Pai sa vedem despre ce e vorba in propozitie. Britanicul respectiv, Chris Goodall pe numele sau, este autorul uneia dintre cele mai cunoscute carti pe teme ecologice din ultimul an (How to Live a Low-Carbon Life – traducerea nu e necesara, sper). Ei bine, in teoriile sale, acesta ajunge la un moment dat sa dea pe afara, in stilul marilor cercetatori si matematicieni din trecut care isi demonstrau formulele pana cand gaseau alta, care sa o contrazica pe prima. De obicei insa, a doua nu are nicio valoare pentru ca este pur fictionala. Mai mult, omul omite cateva elemente importante, cum ar fi noxele emise la producerea si prelucrarea combustibililor (bineinteles ca vorbeste de producerea carnii, da’ p-asta din urma a uitat-o), noxele emise la producerea masinii in sine sau de faptul ca el vorbeste de “masina medie britanica”, care medie este realizata prin calcule de el stiute (banuiesc ca n-a luat in considerare aportul miilor de producator “de garaj” din Marea Britanie, care scot supercar-uri de trilioane de cai si emit quitale de CO2 in fiecare secunda a existentei lor pe planeta).
Acesta este, banuiesc, si cazul lui Goodall (care, apropo, nu poate sa nu fie cunoscut, asa cum spuneau unii dintre voi in comentarii, din moment ce este publicat in The Times). A ajuns omul sa combata CO2-ul incat a reusit sa scoata dioxid si metan pana si din vaci si din legume. Si din mersul pe jos. Eu zic sa ardem vacile la aragaz.
Fie ce-o fi, fratilor, prefer sa iau o gura de aer mergand pe jos pana la magazin dupa paine decat sa trag o gura de resturi de esapament si sa zac internat prin vreo sectie de reanimare. Analyse this, Einstein!
Ne doare-n fund de mediu! Aceasta este cea mai “cuminte” reactie pe care am auzit-o atunci cand am discutat cu oricare dintre ceilalti jurnalisti auto. Mediul e ultima noastra problema.
E trist. Fara a face un titlu eroic din asta, Automarket va incerca sa schimbe, pe cat posibil, acest tip de gandire. Poate ati observat ca in ultimele zile apar din ce in ce mai mult stiri la categoria “mediu” si din ce in ce mai multe informatii despre combustibilii alternativi, despre hibrizi si asa mai departe. Constientizand faptul ca este o tampenie sa iti cumperi un V12 de 6 litri care consuma nelimitat si emite dioxid de carbon pe kilometru cat sa omori o comuna in conditiile in care constructorii lumii incearca sa scoata versiuni cel putin la fel de potente care sunt mai prietene cu mediul, Automarket s-a hotarat sa va arate care este pulsul pietei “verzi” in lume.
Daca pana acum cei interesati de ecologie si “verde” puteau gasi stiri in categoria mediu, in scurt timp vor avea o sectiune separata mult mai vizibila, in care veti gasi, pe langa stiri, si topuri ale celor mai curate modele din Romania si din lume, explicatii privind modul de producere a biocombustibililor si tipurile acestora. Si nu numai (sugestiile sunt binevenite in comentarii).
Totul pe un Automarket mai verde ca oricand, in cateva saptamani.
Cand ai baut ultima data o bere? Una rece, din strafundul congelatorului, pentru a stinge vremea asta buna exclusiv pentru cozonaci. Banuiesc ca recent. Ei bine, de acum, cand bei bere, gandeste-te ca participi la curatarea mediului. Si nu fac reclama niciunui urs sau timisorean aici.
Citeste in continuare »
Se mai da spaga in Bulgaria dupa ce am intrat – si noi si ei – in UE? O, da!
M-am intors ieri dintr-o vacanta de o saptamana in Grecia. Eu n-am avut niciun fel de problema la bulgari, insa am stat in acelasi hotel din Grecia cu cateva cupluri de romani care au cotizat din greu la economia familiei politistilor bulgari de care au dat pe traseu. Este adevarat, nu erau in deplina legalitate cand au comis infractiunile, insa spagi de 50, respectiv 100 de euro se dau doar din partea romanilor, ca bulgarii se inteleg intre ei.
Oricum ar fi, atentie maxima pentru cei care pleaca in concediu cu masina inspre sud. Vara, hienele bulgaresti zboara la nivelul soselei.
Credeati ca un model care are succes inseamna bani si atat? Ei bine, nu e asa.
Baietii de la Fiat o simt cel mai bine. Dupa ce au lansat cu mare fast modelul 500 si dupa ce au anuntat ca au primit treij’ de miliarde de comenzi inainte de lansare, italienii s-au trezit cu macaoroanele incalcite in momentul in care un sef de sindicat din Polonia le-a trimis mail: “Fratilor, daca nu cresteti salariile muncitorilor din fabrica voastra poloneza, va treziti cu o greva in CV!”.
Ok, nu ar fi o mare problema o greva, la fel cum nu ar fi o mare problema o crestere salariala de 10-15%. Dar totul devine problematic de-a dreptul cand cresterea ceruta de polonezi este de 100% (exact dublu, pentru cei certati cu matematica) iar fabrica din Tichy este singura din galaxie care produce 500.
Normal, italienii au vrut sa dribleze prin cateva prime sanatoase, insa polonezii nu-s chinezi si nici romani si au ramas ferm pe pozitii. Vor crestere si basta! Motivul: pai daca Fiat vinde de rupe, de ce sa nu luam si noi banii pe masinile pe care Fiat le vinde de rupe? Cica stilul asta de gandire a fost imprumutat de la prietenii si vecinii cehi de la Skoda, care au amenintat cu greva daca VW nu le dubleaza salariile. Si, magic, acestea le-au fost dublate.
Continuarea, in urmatoarele saptamani.
Am fost la Torino, la lansarea lui Fiat 500, la invitatia Fiat si AutoItalia, importatorul marcii italiene in Romania. Peste toate partile care au tinut strict de lansare si de profesie (evenimentul de prezentare, conferinta de presa, test drive-ul), mi-a retinut atentia un lucru. Modul in care italienii aleg sa isi promoveze una dintre valorile nationale.
Torino este un oras industrial, care respira pentru Fiat. Producatorul din Cizma si-a stabilit cartierul general aici inca de la inceputul istoriei sale, astfel ca este oarecum normal sa vezi, pe strazile orasului, 90% masini construite de Fiat. La Torino am vazut pentru prima data noul Bravo in realitate si tot acolo am vazut exemplare vechi ale modelului 500 la tona.
In asteptarea lansarii noului 500, italienii au ales sa isi promoveze prin teasing masinuta astfel ca in vitrinele fiecarui magazin important (a.k.a. de firma, cum li se spune aici), printre exponate diverse (parfumuri, incaltaminte, imbracaminte) zaceau parca aruncate la plesneala parti din noul 500. Vedeai ba o bucata de bord, ba un volan, ba un schimbator de viteze, ba o sigla, ba un cadran, ba o pedala…pe scurt, daca reuseai sa strabati un bulevard principal de la A la Z reuseai sa vezi un puzzle care forma practic noul 500. Inainte de a vedea pe viu modelul in sine.
Nu stiu daca Fiat a platit magazinele pentru asta, insa in conditiile in care 500 era asteptat in Italia cum am asteptat noi americanii ani buni am impresia ca totul a fost facut din…hai sa nu ii spunem iubire si dragoste, dar dintr-un soi de obligatie morala (si economica, pana la urma) pentru Fiat.
Interesant, nu?
Hamilton si Sutil se tin de mana ca doi indragostiti. Este Hamilton gay?
Este o fotografie care a facut inconjurul presei de specialitate in aceasta saptamana. Ca sa vezi ca face un unghi interesant de abordare. Si de fotografiere.
Mai jos, o poza cu Lewis si prietena sa, Jodia Ma, cu care este impreuna din 2001.
Automarket va pregateste o mare si frumoasa surpriza. In 4 iulie, adica saptamana viitoare, se va (re)lansa un model care a facut senzatie la vremea sa, nu a fost uitat niciodata si reprezinta o legenda a industiei auto italiene. Este vorba de Fiat 500, Cinquecento, Topolino, Bambino, sau cum vreti sa il alintati, in perfecta linia adoptata deja de fanii sai din intreaga lume.
Automarket va fi prezent la lansarea oficiala de la Torino si va va da primele informatii si fotografii de la “locul faptei”. Incepand de maine, Automarket se va imbraca in haine de sarbatoare. Sa vina noul 500!
