In timp ce Romania se pregateste de mici, cefe si bere pentru ca vine muncitorescul 1 mai, in SUA va incepe una dintre cele mai importante zile din istoria industriei auto de peste Ocean. Pentru ca astazi se va hotari soarta Chrsyler si implicit a catorva zeci de mii de muncitori care lucreaza pentru constructorul american.
Deocamdata, vestile din State se bat uneori cap in cap. Urmarind firul informatiilor care vin pe agentiile de presa, sursele citate de acestea dau ca sigura intrarea Chrysler sub protectia legii falimentului (ceea ce nu inseamna lichidare, asa cum suntem tentati sa credem noi), insa aceleasi surse arata ca alianta dintre Fiat si Chrysler va fi semnata. Cum administratia prezidentiala din SUA a anuntat ca o intelegere intre Fiat si Chrysler ar evita intrarea in faliment al producatorului american, ramane de vazut care va fi “rezultatul operatiei”, vorba lui Eugen Ionesco.
Astazi urmarim un fir epic.
Stiti reclamele alea de la TV care te atrag, pe care le vezi si pe care ai vrea sa le revezi inca de un miliard de ori? Fie ca iti place muzica, felul in care sunt concepute, actorii sau spilul de la sfarsit, spoturile TV reusite inseamna creatie adevarata. Si in cele mai multe cazuri, un spot TV reusit inseamna unul cu umor.
Astazi, via mariussescu, am dat insa de un spot care atrage atentia prin altceva. Prin emotie. Si ce il face special e faptul ca trebuie vazut intr-un loc anume. Nicaieri altundeva.
Honda Insight – Let it shine.
In Romania, este extrem de greu sa atragi atentia. Pe internet, lupta pentru atrasul atentiei se numeste lupta pentru trafic iar traficul inseamna oameni care se uita, citesc, analizeaza. Calitatea si valoarea se recunosc, insa, mai degraba in numarul de oameni care reactioneaza. Care actioneaza. Adica in numarul de oameni care scriu pe site.
Pana in acest moment exista 200 de povestiri in sectiunea speciala Automarket Renault Megane. 200 de oameni au scris povestile lor in care Megane, fie el de generatie 1, 2 sau 3, i-a fascinat. 200 de oameni si-au pus mintea la contributie pentru a crea.
Iar asta este un succes. Chiar daca la mijloc sta un premiu deloc de neglijat: un weekend de test cu noul Megane.
Concursul continua inca trei saptamani.
Laurentiu Mandu, omul pe care il stiti, cel mai probabil, de la microfonul de comentator al diverselor evenimente sportive de tip NBA sau NFL sau din presa auto, a tras cearsaful de pe blogul propriu. Care arata bine.
L-am rugat sa dea o declaratie oficiala si mi-a spus ca e blog in care scrie despre pasiunile lui. Adica despre masini si despre sport. Sa fie intr-un ceas bun, Mangone.
Lansarea noului Renault Megane ne-a dat ocazia sa dezvoltam una dintre cele mai complexe sectiuni editoriale si creative prezentate cu o astfel de ocazie pe internetul romanesc. Nu a fost usor, s-a lucrat extrem de mult mai ales la partea estetic a sectiunii, insa la final am demonstrat ca merita. Si ca lansarea unei noi generatii ale unui model care a umplut Romania poate sa fie facuta si altfel decat printr-o simpla stire, comunicat de presa sau prin prezentarea unor fotografii.
Bonus: o povestire de 1000 de caractere despre fostul, actualul sau viitorul vostru Renault Megane va poate aduce un test de weekend in care masina e doar a voastra.
Calatoriile de Sarbatori iti arata de fiecare data parti bune si parti mai putin bune ale Europei. Iar daca aceste calatorii au loc in interiorul granitelor, partile bune si mai putin bune se transforma intr-o insiruire de sosele.
Asadar. Daca vreti sa va planuiti concediul prin Moldova, inecercati sa evitati pe cat se poate soseaua Vatra Dornei-Poiana Largului, adica cea care face legatura dintre statiunea suceveana si lacul de acumulare Izvorul Muntelui. Don’t go there. O sosea mai proasta n-au avut nici macar dacii pe vremea Imperiului Roman. Nu doar ca e plina de gropi interminabile ca adancime, ci chiar, in unele zone, gropile se aseaza de-a latul soselei, astfel ca esti nevoit efectiv sa opresti masina pentru a calcula trasee in slalom urias.
Pe locul al doilea la capitolul Moartea suspensiilor se claseaza soseaua Gheorghieni-Reghin. Pe langa faptul ca unii soferi din zona au facut scoala de soferi intr-o era in care masinile probabil ca nu existau, soseaua foarte proasta este in reparatii. In sensul ca a fost decupata pe portiuni de un metru pe un metru, astfel ca din cand in cand, daca nu esti atent, ai sanse sa te trezesti cu rotile in aer. Si asta tine cateva zeci de kilometri. In care ai timp sa treci peste toti sfintii din calendar, indiferent de religie.
De cealalta parte, la capitolul sosele care nu trebuie ratate, luati ca exemplu DN2 (Bucuresti-Buzau-…-Piatra Neamt – atat am mers eu pe el) si soseaua care leaga Vatra Dornei de Bistrita. Aceasta din urma era candva ingrozitoare, insa intre timp s-a transformat intr-o sosea de munte larga, impecabila, virajata, pe care ti-e mai mare dragul sa prestezi. Exista insa si aici cateva zone in care inca se lucreaza.
Cam cat de retardat tre’ sa fii pentru a merge 20 de kilometri (si probabil o viata intreaga, cat o tine ea) cu masina pe sosele si sa depasesti fara sa te asiguri si fara sa te sinchisesti macar sa semnalizezi vreodata? O SINGURA DATA macar!
B 07 TEX. E un Santa Fe negru, nu m-am caznit sa ma uit la moaca aluia de la volan atunci cand am urmat sfatul unui bun amic: “De idioti te feresti singur. Adica pleci de langa ei cat poti de repede”. Problema e ca vreo 20 de kilometri am stat in coloana pe o sosea care sta sa se surpe (Poiana Largului-Bicaz) si, pentru ca puteam depasi cu taraita din cauza starii drumului, i-am urmarit miscarile idiotului care croseta in fata mea fara sa stie ca in stanga volanului are o maneta care trebuie miscata din cand in cand. Evident, in perioada asta a evitat la mustata impactul cu un A6 si un Golf 4 care veneau din contrasens.
Dupa ce am trecut de el (usurat, doar putea sa depaseasca si el in acelasi timp, ca la astia n-ai la ce altceva sa te astepti) am incercat, pentru cateva secunde, sa ii explic ca semnalizarea e sfanta. Si am semnalizat stanga-dreapta de vreo 4-5 ori in fata lui. Probabil o fi crezut ca am innebunit.
P.S. Semnalizarea ii functiona. La un moment dat, langa o parcare, a dat semnal dreapta. Evident ca a mers inainte fara sa opreasca. Probabil a lovit din greseala maneta din stanga in timp ce incerca sa ridice volumul manelelor din difuzoare.
Daca nu va era clar ca e saptamana Invierii, va aduce Renault aminte.
AICI
Dupa ce a scos Fiat dintr-o gaura care parea fara fund acum cinci ani, reusind sa dea dovada de cunostinte de management aratate astazi ca exemplu de insusi Barack Obama, Sergio Marchionne va primi o slujba ceva mai complicata: readucerea unui muribund pe linia de plutire.
Dupa ce a fost aruncata ca o masea stricata de catre Daimler, Chrysler s-a afundat si mai mult in mediocritate, reusind, alaturi de fratii de pahar de la GM, contraperformanta de a deveni unul dintre cei doi candidati la faliment din industria auto al Statelor Unite. A primit un deadline din partea lui Obama, care anunta acum o saptamana si jumatate ca daca nu va reusi sa semneze contractul de alianta cu Fiat, Chrysler va intra sub incidenta legii falimentului. Are o gama trista, cel putin in Europa, unde in afara de 300C nu iese cu nimic in evidenta pentru ca s-a complacut intr-un dolce far niente tipic american.
In acest context, Sergio Marchionne devine unul dintre putinii oameni care chiar au sanse sa aduca Chrysler la suprafata. Daca nu va reusi, scorul reusite-esecuri va fi 1-1. Iar Marchionne va merge mai departe. Daca va reusi, italianul care are si cetatenie canadiana va fi Dumnezeu. Va scoate Titanicul din adancuri, il va slefui si, sub privirile mirate ale tuturor, va porni un motor despre care se credea ca a murit.
Ceva pariuri? Eu mizez pe Dumnezeu.
Desi traim intr-o luma care isi completeaza imaginea prin elemente din ce in ce mai superficiale, simbolurile nu ne-au parasit. Ba mai mult, au viata dubla.
Daca in arta exista expresia “teatru in teatru”, care in adevaratul sens al sau ii reprezenta de obicei pe cei mai mari actori de scena, care pot sa se dedubleze si sa reuseasca scene de compozitie incredibile, in lumea auto exista, de ieri, expresia “simbol in simbol”.
Unul dintre sefii Chrysler a aparut pe scena la conferinta de presa gazduita de Salonul Auto de la New York intr-un Fiat 500. Stim foarte bine faptul ca Fiat si Chrysler se afla in discutii avansate legate de o colaborare pe termen lung, astfel ca gestul facut de Jim Press este unul extrem de clar in acest sens. Probabil e vorba de un gest fortat, mult teatralizat, insa el exista.
Iar Fiat 500 la un salon american poate fi comparat, in conditiile actuale, cu o papadie intr-o teava de mitraliera.
