Meşter

Cum recunoşti un reper în lumea auto? Unii ar spune că în funcţie de vânzări. Ceea ce e corect din multe puncte de vedere, mai ales din cel economic. Alţii ar spune că nu există succese decât personale în lumea auto şi că o maşină care nu a prins la mulţime poate fi una excepţională pentru cei puţini care au cumpărat-o. Ceea ce e corect din punct de vedere personal. Până la urmă, de ce te-ar interesa câte exemplare din modelul X a vândut marca Y dacă tu te simţi excelent în maşina respectivă şi dacă ea îţi satisface toate cerinţele în materie de confort şi spaţiu? E adevărat, aici intră şi tendinţa absolut naturală de a supralicita şi de a simţi că maşina proprie face mai multe decât face ea de fapt doar pentru că ai investit în ea şi mândria trebuie şi ea hrănită. Dar despre asta vom vorbi într-un episod următor.

Golf, CLS, M3, Logan

Cu toate categoriile astea personale sau nu care transformă maşinile obişnuite în “acele” maşini care trebuie să fie urmate şi de ceilalţi, există în lumea auto câteva exemple de repere adevărate. Care sunt construite aşa cum se alege liderul adevărat: pe cale naturală. Iar acest lucru se întâmplă în cele mai multe cazuri pentru că respectiva maşină inventează segmente. Pentru că e prima. Volkswagen Golf este un exemplu bun, pentru că toţi cei care intenţionau să intre în zona compactelor hatchback după lansarea modelului german erau “maşini construite pentru a rivaliza cu Golf”. În zona premium, Mercedes-Benz CLS a fost văzut şi este încă văzut de mulţi ca reperul clar în zona inventatelor “coupe-uri cu patru uşi”, chiar dacă Maserati Quattroporte a fost acolo înainte şi chiar dacă între timp au apărut aici nume percum Panamera, A7 sau Seria 6 Gran Coupe. În zona sportivelor adevărate, toată lumea vrea să se bată cu BMW M3. Interesant sau nu, avem şi noi reprezentanţi de vază în această zonă, pentru că Dacia a reuşit să transforme Logan într-un reper al zonei low-cost. Un reper care e greu de întrecut de alţii, oricât de mare ar fi numele lor.

SUV mic? Cine dracu’ vrea un SUV mic?

Ei bine, dacă toate celelalte modele enumerate până aici au fost simboluri ale unor epoci mai mult sau mai puţin trecute, cu CLS şi Logan cele mai recente dintre acestea, începutul celui de-al doilea deceniu al secolului al 21-lea a fost, surprinzător sau nu, perioada lui Nissan Juke. Reinventarea segmentului crossoverelor de segment B a făcut dintr-un model pe care-l blamam atunci când a apărut într-un adevărat reper al industriei ultimelor luni. Şi nu e vorba doar de vânzări sau doar de fanii pe care-i are modelul japonez, deşi ambele capitole sunt bifate deja de Juke fără probleme. Dar impactul pe care l-a avut modelul Nissan pe piaţă a semănat cu cel al unei inovaţii tehnice din Formula 1 care în secunda a doua este imitată de ceilalţi.

Paradoxul este că Juke nu a inventat acest segment. Asta pentru Fiat Sedici, Suzuki SX4 şi poate chiar Toyota Urban Cruiser, un luft japonez care s-a stins rapid, existau de ceva vreme în acest segment, dar păreau pur şi simplu apendice ale unor game de constructor de volum. Odată cu Juke, apărut la momentul potrivit – maşina îţi oferă spaţiu ceva mai mare decât un model de segment B, look de SUV şi preţ relativ scăzut, deci a întâmpinat criza perfect – toţi ceilalţi constructori şi-au dat seama că aici e o pâine de mâncat. Şi au început să mitralieze segmentul fie cu prototipuri care anunţă viitoare modele, fie cu modele construite mai mult sau mai puţin pe genunchi, în grabă, fie cu modele noi care promit să se bată de la egal la egal cu modelul japonez. Un lucru este cert: fiecare maşiniă care se lansează în segmentul crossoverelor B (subcompacte) este instantaneu caracterizată “rival al lui Juke”, pentru ca publicul să înţeleagă mai uşor cum stă pe piaţă. De absolut toate publicaţiile auto ale lumii. Iar ăsta e cel mai bun indicator că avem de-a face cu un “lider natural”.

Avalanşa după Juke

Şi fabrica de crossovere de acest tip duduie: Chevrolet ne-a arătat modelul Trax la Paris 2012, Ford lansează în scurt timp în Europa Ecosport, fratele mai mic al lui Kuga, Honda a adus acum o săptămână la Detroit conceptul Urban SUV, Mini a scos Countryman (e adevărat, modelul britanic a venit aproape în paralel cu Juke, dar “păcătuieşte” prin faptul că e un produs premium şi, deci, destul de scump), Opel a venit cu Mokka în primăvara anului trecut, în timp ce Renault, Peugeot şi Kia aduc la Geneva, peste o lună, modelele Captur, 2008, respectiv un concept care, evident, îţi propune să “se bată cu Juke”. Pe lângă acestea, Volkswagen a anunţat prin prototipul Taigun că în câţiva ani lansează o “grenadă” înspre Nissan pe acelaşi segment, Hyundai pregăteşte un model de serie pe baza conceptului Curb, Fiat îşi reîncearcă norocul în segment cu un viitor 500X,  iar Mazda prepară la foc mic un viitor CX-3, care deocamdată se află la nivel de zvon. Practic, toţi constructorii de volum în afară de Citroen şi de Mitsubishi sunt pe cai (că se filmează), iar Juke este stâlpul (şi farul călăuzitor, cum ar scrie Scânteia) după care se orientează aceştia printr-un segment nou pentru ei.

În tot acest timp, Suzuki şi Fiat îşi rod unghiile gândindu-se la ce potenţial ar fi putut avea SX4 şi Sedici dacă erau lansate într-o eră potrivită şi dacă ar fi fost ceva mai îndrăzneţi la capitolul design şi nu numai. Iar noi ne aşezăm liniştiţi pe canapea, pentru că de-abia acum începe show-ul în segmentul crossoverelor B. Runda a doua începe după ce prima a fost a lui Juke fără drept de apel, pentru că adversarul a întârziat în ring. Şi meciul va continua până când, bineînţeles, un alt constructor va veni cu o idee năstruşnică şi potrivită petru timpul ei, iar cărţile se vor muta în alte mâini.

Libertatea pe care o au producătorii de reclame din SUA duce uneori la înţepături mai mult sau mai puţin evidente. Ştim cu toţii deja clasice şi arhicunoscutele reclame TV sau panouri publicitare în care Audi, BMW, Mercedes sau Lexus iau peste picior, după caz, produsele Audi, BMW, Mercedes sau Lexus. Iar moda pare să se fi extins şi la constructorii de masă, care profită de faptul că acest tip de publicitate agresivă aduce cu sine mult mai multe reacţii decât o simplă reclamă.

Deunăzi, Nissan a scos pe piaţă o reclamă în care japonezii îşi laudă prima maşină electrică din portofoliu, Leaf, susţinând că lumea ar fi un loc mult mai nasol dacă toate aparatele electrocasnice ar funcţiona pe benzină. Iar spotul este cu adevărat amuzant, cu diferite ustensile electrice transformate în unele care funcţionează pe bază de carburant clasic şi scot fum. Doar că, la final, Nissan “se scapă” şi le trage o palmă peste ceafă celor de la GM şi modelului Volt, sugerând că faptul că Volt are un rezervor de benzină este un soi de dezavantaj în comparaţie cu Leaf. Vă reamintesc că Leaf este o maşină 100% electrică, cu o autonomie de 160 de kilometri, pe când Volt este un hibrid plug-in cu configuraţie serie care funcţionează în primă fază ca o maşină electrică (autonomie de 80 de kilometri), iar apoi, dacă bateria s-a descărcat, pune în funcţiune un motor clasic alimentat de la un mic rezervor pe benzină care supliemntează autonomia până pe la 600-700 de kilometri.

Revenim. Evident, reclama celor de la Nissan nu putea să-i lase indiferenţi pe oamenii de comunicare de la General Motors. Iar primul care a contraatacat a fost chiar directorul de comunicare al marii companii americane, Jason Laird, care a postat pe propriul cont de Twitter un mesaj în care dă cu şpiţul în autonomia redusă de azi a vehiculelor electrice clasice: “Un producător care ne ia peste picior produsul ignoră trailerele de care are nevoie şi maşinile de închiriat pe care le recomandă ca soluţie de avarie pentru propriul lor produs”, zice Laird, amintind de faptul că cei de la Nissan au anunţat că toţi clienţii lui Leaf care vor rămâne în pană vor beneficia gratuit de o maşină care să-i ducă acolo unde au vrut să ajungă.

Eu mă aştept ca GM să scoată în scurt timp un spot-răspuns la cel al lui Nissan Leaf. Probabil făcând mişto de cum ar arăta străzile şi circuitele dacă toate maşinile ar fi electrice. De-abia aştept.

Una dintre ştirile apărute ieri pe fluxul Automarket a trecut relativ neobservată, deşi subliniază una dintre cele mai importante bucăţi de informaţie din industria auto a anului 2011. Este vorba de rezultatele crash-testelor realizate de americanii de la IIHS (echivalentul EuroNCAP-ului) ai căror actori principali au fost Chevrolet Volt şi Nissan Leaf. De ce spun că rezultatul este unul foarte important? pentru că a fost pentru prima dată când maşinile electrice (mă rog, Chevrolet Volt e un hibrid în configuraţie serie, dar motorul principal e cel electric iar pachetul de baterii este la fel de voluminos precum cel al unui electric 100%, deci putem să încadrăm marginal modelul GM la maşini electrice) au fost testate de o organizaţie internaţională specializată în siguranţă.

Toată lumea auto civilizată aştepta cu sufletul la gură rezultatele modelelor electrice. Vorbim de un rezultatele reale, palpabile, ale unui experiment. Pentru că ce se întâmplă astăzi cu maşinile electrice – moment în care asistăm practic la naşterea unui nou trend care schimbă radical istoria automobilului – nu poate fi numit decât un experiment. Maşinile astea rulează, se pot cumpăra, însă milioanele de întrebări şi triliardele de temeri ale consumatorilor nu vor dispărea decât cu timpul. Adică după ce experimentul îşi va fi arătat rezultatele, iar maşinile electrice vor fi considerate, încet, parte normală a industriei.

Până una alta, testele de siguranţă au decurs foarte bine, în ciuda temerilor legate mai ales de poziţionarea pachetului de baterii şi de modul în care acestea se vor comporta la impact. Mă rog, temerile se aflau doar în mintea consumatorilor, pentru că cei cu niscaiva cunoştinţe din industrie ştiau foarte bine că pachetul de baterii nu impune niciun fel de pericol în caz de accident. Iar ceea ce auanunţat oficialii constructorilor înainte de teste a fost confirmat de oficialii IIHS: zona de amplasare a bateriilor este absolut sigură (de obicei, acestea sunt poziţionate longitudinal sub scaune, în zona centrală a şasiului), iar acestea întrerup automat alimentarea cu energie electrică atunci când senzorii simt că urmează un impact care nu poate fi evitat.

Trecând peste aceste temeri, atât Volt, cât şi Leaf sunt maşini normale. Ba mai mult, probabil că inginerii Chevrolet şi Leaf au insistat şi mai mult pe subiectul siguranţă, pentru că un eşec în acest moment ar fi fost o lovitură foarte grea dată avântului în stadiu incipient al maşinilor electrice. Atât Volt, cât şi Leaf, au fost cadorisite cu distincţia supremă în siguranţă (Top Safety Pick), ceea ce înseamnă că una dintre temeri a dispărut.

Aşteptăm cu interes să vedem autonomii de măcar 500 de kilometri şi timpi de încărcare mult mai mici. Iar noii membri ai familiei vor învăţa să vorbească şi să meargă în picioare.

Aseară s-a deschis pentru presă Salonul Auto de la Los Angeles. Un eveniment aşteptat de americani, o întâlnire care a reprezentat de fiecare dată un soi de preambul al Salonului de la Detroit, care are loc în luna ianuarie a fiecărui an. Ca de obicei, ne interesează direct sau indirect doar 50% din ceea ce văd americanii la Salon, pentru că o jumătate dintre modelele respective vor apărea la noi doar în fotografii pe internet sau în surprize Turbo. Dintre modelele care suscită un oarecare interes pentru noi am selectat aşa:

1. Mercedes CLS63 AMG - versiunea adaptată la nervi a noului CLS, lansat la rândul său acum două luni la Frankfurt. Tare jucăria.
2. Volkswagen Eos - nemţii zic că Eos va rămâne pe piaţă în paralel cu viitorul Golf cabrio. Unul are plafon dur, celălalt soft top. Faţa e aproape identică. Ei ştiu…
3. Nissan Murano CrossCabriolet – deşi e construit probabil doar pentru State, e primul SUV cabrio al lumii. Şi te uiţi la el ca la un urs punker. Nissan a înnebunit în ultima vreme. În sensul interesant al cuvântului (vezi Juke).
4. Range Rover Evoque cu cinci uşi – lansat în premieră la Los Angeles. SUV-ul compact al celor de la land Rover pare încă să fie un concept. O să mă dumiresc, probabil, de abia atunci când mă văd la volanul lui, când vine testul oficial
5. Subaru Impreza Concept -  liniile sale ne dau ocazia de a ne imagina formele viitoarei generaţii Impreza. Mai bine ca actualul, dar cu aceleaşi linii complicate de design made in Japan.
6. Cadillac  Urban Luxury Concept – aşa cum spuneam şi ieri, iadul e pavat cu bune intenţii. O maşină de oraş de lux care să coste 30-40 de mii de euro nu poate fi catalogată decât o idioţenie. Chit că unii producători au nevoie de ea pentru a coborî emisiile.
7. Toyota RAV4 EV – conceptul primului SUV 100% electric din lume. Vine în 2012 şi e dezvoltat cu ajutorul celor de la Tesla. Să aibă şi mahării jeep verde, ce dracu’!
8.  Lamborghini Gallardo Spyder LP 570-4 Performante – în timp ce-i citeşti numele ajunge la vreo 150 km/h.
9. Nissan Ellure Concept – e primul coupe cu patru uşi Nissan. Deocamdată concept, dar nu se ştie ce le naşte mintea japonezilor. Mi-a plăcut soluţia uşilor, care accentuează în spate linia curată de coupe.
10.  Volvo Air Motion şi Mercedes Biome – concepte futuristice create pentru un concurs între prototipuri. Avioane. La propriu şi la figurat.

Hors concours, BMW a decis să îngroape lansările de la Los Angeles prezentând în acelaşi timp pe internet primele fotografii oficiale ale noului Seria 6 Cabriolet. Şi a deturnat în doi timpi şi trei mişcări atenţia tuturor jurnaliştilor.

Pe scurt, azi am avut o zi plină. Dar, ca de obicei când e vorba de un salon, foarte frumoasă.

Acum ceva vreme, când am dat ochii cu formele foarte neobişnuite ale lui Nissan Juke, nu am ezitat să-mi vărs aici amarul într-o perioadă în care nimeni nu mai vindea nimic, iar luminiţa de la capătul tunelului se transformase într-un alt tunel. Mi se părea ciudat ca o perioadă economică precum era cea din 2009 să fie “gratulată” cu forme atât de nebune. Mă întrebam atunci, sceptic, dacă Juke e un succes sau un eşec. Azi am răspunsul.

Am avut în test Juke pentru trei zile şi vă spun cu mâna pe inimă că o abordare atât de diferită a formelor unei maşini nu poate să aducă decât un aer proaspăt în lumea ponosită a maşinilor.  Pe lângă faptul că se uită lumea după tine ca şi cum ai fi ieşit cu ursul ras pe genunchi prin oraş, maşina îţi dă un sentiment interesant care amestecă mândria cu demenţa şi cu abordarea citadină. Nu ştiu dacă se va vinde, dar maşina este un soi de Fiat 500 al celor de la Nissan, dacă-mi permiteţi. E fun, colorată şi plină de viaţă.

Testul va veni peste câteva săptămâni.

N-am stiut niciodata daca sa rad cand vad forme ciudate pe modelele de serie sau sa ma gandesc ca respectivul constructor va da tonul unei schimbari masive in designul auto.

Acum ceva vreme, cand BMW a lansat X6 si apoi Seria 5 GT, era clar ca designul celor doua modele nu se pupa cu nimic din ce se intampla pana atunci pe piata. Evident, prima reactie normala este sa te indoiesti de succesul viitor al unui model care nu se incadreaza in liniile cu care te-ai obisnuit, in virtutea filosofiei metapsihologice “Ce dracu-i asta?”. Iar cum noi, romanii, tindem sa fim prin natura reticenti la schimbare, efectul este si mai apasat.

Normal, X6 a avut succes, deci teoria schimbarii in bine poate fi sustinuta si practic. Desi o parte insemnata din vanzari poate fi atribuita mai degraba marcii decat modelului.

Ei bine, astazi avem in fata o noua incercare de design, care vine de aceasta data de la Nissan. Se numeste Juke si este o combinatie de model de segment B spre C si SUV compact, toate intr-o coaja care poate fi numita oricum, doar clasica nu. Nissan spune ca se bazeaza pe faptul ca anteriorul lor crossover urban, Qashqai, a avut succes, deci exista premise pentru un nou hit. Ce uita japonezii e ca, totusi, Qashqai avea un design si un profil cu care lumea era obisnuita, n-a fost nevoie ca publicul sa sape in propriile arhive pentru a gasi asemanari in natura.

Stau si ma uit la Juke, model pe care il gasesc interesant si absolut diferit de ceea ce s-a facut pana acum in segment, si ma gandesc daca sa-l bat prieteneste pe umar spunandu-i ca nu-i loc de experimente atunci cand e foamete sau daca sa-l privesc ca pe un sablon al viitoarelor modele de oras. Pareri?

Am stat si m-am gandit bine. N-am insa un raspuns clar. E bine ca Nissan isi asociaza imaginea Gripei porcine sau nu? Adica… mi-e clar ca vizibilitate are, dar contextul e ok?

Nu mai pun in discutie logica “Swine flu… sponsored by Nissan”. P-asta o trecem la pierderi.

via | Jalopnik

Nissan a anuntat ca trebuie sa renunte la 20.000 de angajati in cursul anului fiscal care urmeaza.

Automarket va povestea, acum ceva vreme, despre numele unor modele care au fost schimbate pe anumite piete din cauza asemanarii lor fonetice, semantice sau pur si simplu sonore cu unele cuvinte neortodoxe ale unor limbi de circulatie internationala.

Ei bine, ne-a venit randul, fratilor. Nu e vreo injuratura, de asta imi permit sa scriu aici despre el. E vorba de noul Nissan Qazan, un concept pe care japonezii se pregatesc sa il lanseze la Geneva. Si pentru ca termenul Qazan are un inteleg destul de negru in vocabularul zilnic al romanilor care se ocupa cu discutiile despre masini in fata blocului, Nissan va avea avea o problema in spatiul mioritic in masura in care conceptul va deveni model de serie iar modelul de serie va purta aceeasi denumire.

Astept cu nerabdare nume de concepte precum Troaqa sau, de ce nu, Raablae.

UPDATE: Se pare ca numele conceptului va fi Qazana. Nissan a reactionat imediat dupa ce tarile latine au relevat semantici neasteptate pentru noul lor prototip. Sa le fie de bine. BTW: stii cum se cheama nevasta Cazanului?

Atunci cand vine vorba de taxe, avem impresia ca suntem cei mai loviti de furtuni. Ei bine, nu e asa.

Am vesti tari din Finlanda. Noul Nissan GT-R va costa in statul nordic (atentie!) 147.700 de euro cu toate taxele incluse. Un pret deloc nevinovat in comparatie cu “scorul” de baza anuntat de Nissan in Europa – 75.000 de euro – si de-a dreptul nesimtit atunci cand comparatia se face cu piata din SUA, unde GT-R costa 70.000 de dolari (adica 45.000 de euro).

Motivul invocat de autoritatile fiscale finlandeze: taxele din Finlanda se calculeaza in functie de segmentul in care se incadreaza modelul, nu in functie de cat cere Nissan pe el. Iar simplul fapt ca GT-R reuseste performante incredibile pe circuit il face sa se incadreze, conform logicii finlandeze, in aceeasi linie de bataie precum modelele Ferrari, Pagani sau Lamborghini. Rezultatul e amuzant. Pret de baza 75.000 de euro, taxe si adaos comercial al dealerilor 72.700 de euro. Ceva ma face sa cred ca finlandezii si-ar dori taxa de prima inmatriculare si atat.

P.S. fara legatura cu ce am scris mai sus:

Am primit acum cateva zile, pe adresa redactiei, o punga in care erau amplasate strategic un gel de ras si un after shave Nivea for Men. Cica au descoperit oamenii astia de la Nivea o noua tehnologie (Natural Micro Tec pe numele ei de fata) care face ca tenul sa nu se irite indiferent de situatie. L-am testat si se pare ca extractele de musetel si alte plante de genul asta isi fac treaba cum trebuie.

Vi-l recomand. Noua gama se numeste Extreme Comfort si se bazeaza pe o tehnologie care calmeaza ranile superficiale rezultate in urma aratului cu lama. Si e pe bune, nu m-a pus nimeni sa scriu asta