Meşter

Nu cred că cineva trebuie să mai demonstreze faptul că italienii îşi bazează foarte multe dintre elementele de succes pe sentiment, pe emoţie. Începând cu muzica, cu politica, cu fotbalul şi terminând cu maşinile, oamenii ăştia atrag prin feeling, prin pasiune, prin lucruri care transcend fizicul. Încearcă să te lovească la coarda sensibilă şi, dacă te uiţi la designul maşinilor pe care le fac (de la Lambo la Fiat, trecând pe la Ferrari, Lancia şi mai ales Alfa), şi reuşesc.

Odată cu expansiunea internetului, Fiat a marşat şi mai mult pe această idee şi şi-a bazat foarte mult campanii de promovare pe ideea de oameni, pe emoţie. A făcut site-uri pentru Fiat 500. Dar site-urile astea nu prezintă maşina şi atât, ci adună lume care îşi povesteşte întâmplările, vin cu proiecte care mai de care mai trăznite, inventează idei. Totul pentru comunitate şi pentru atingerea sentimentelor publicului.

Ei bine, dacă aceste lucruri sunt absolut normale pentru mărcile italiene, faptul că Fiat a cumpărat majoritatea acţiunilor Chrysler transformă uşor-uşor mărcile Jeep, Dodge şi Chrysler din exponentele imaginii dure americane în mărci care contează prin oamenii pe care-i reprezintă. Aşa s-a născut site-ul Jeep-people.com, în care toţi pasionaţii mărcii de teren sunt invitaţi să se adune, să comunice şi să strângă informaţii, idei şi opinii. Site-ul a fost lansat astăzi, iar din descrierea lui, încă de pe prima pagină, nu lipsesc cuvinte precum pasiune, aventură şi libertate.

Vom avea americani italienizaţi. Lucrurile se schimbă.

P.S. Titlul postului este dat de o întrebare pe care i-am adresat-o acum nişte ani unuia dintre şefii Fiat în Italia, acolo unde mă aflam pentru o lansare. Atunci am aflat că italienii îi spun “Monaco” oraşului german Munchen, iar uimirea mea a fost stinsă de această propoziţie scurtă. “Gli italiani italianizzano tutto.”

“Cel mai uşor este să creezi designul unor maşini foarte scumpe. Pentru că în acele cazuri nu ai constrângeri legate de preţ” – Walter de Silva, designerul-şef al Grupului Volkswagen.

Plecat probabil de la Aston martin Cygnet, pe care toată lumea auto îl priveşte cu uimire, groază, interes şi amuzament în acelaşi timp, arhitectul belgian Frederic Louis şi-a imaginat cum ar arăta alte modele de lux transformate în maşini de oraş. Au ieşit Bentley Continy Speed şi Maserati Turismini, două struţocămile care acum doi ani mi se păreau imposibile. Acum, după povestea cu Toyota iQ şi Aston Cygnet, îmi rezerv dreptul de a analiza de două ori înainte de a da un verdict…

Foiletonul Opel s-a terminat cu victoria grupului ad-hoc format din compania canadiano-austriaca Magna si statul rus, reprezentat de constructorul auto GAZ si de banca nationala Sberbank. Fiat pleaca cu buza umflata de la negocieri, fara ca visul lui Marchionne de a deveni numarul 2 in lume sa se adevereasca. Deocamdata.

De fiecare data cand “indrazneam” sa scriem in articolele Automarket faptul ca Opel este o marca germana, eram corectati de unii useri cu exces de zel, care insistau pe ideea ca Opel este o companie detinuta de niste americani, deci mostenesc nationalitatea stapanului.

Contraargumentul nostru era simplu: Dacia nu este o marca frantuzeasca, desi este detinuta de Renault.

Acum, insa, Opel este detinuta in proportie mare de rusi, 35% dintre actiunile companiei mergand la Moscova. In cat timp ne vom obisnui cu asta?

Cine va fi stapanul Opel? Aceasta este intrebarea universal valabila in toate publicatiile germane. Pretendentii sunt – stim deja cu totii – in numar de trei: Fiat, Magna/GAZ si RHJ International.

Publicatia germana Der Spiegel publica astazi un interviu excelent cu Sergio Marchionne, seful Fiat, in care italianul explica pentru prima data ce vrea sa faca cu Opel, care sunt interesele Fiat si ale celorlalte parti in ecuatie si, mai ales, de ce Fiat are avantaje fata de ceilalti concurenti in competitie.

Iata cateva dintre cele mai interesante pasaje din interviu:

“Fiat produce doua milioane de masini pe an. Pare mult, dar nu e destul pentru a garanta profitabilitatea in viitor. Subsidiarele europene ale GM produc 1.7 milioane de masini pe an, ceea ce din nou e prea putin.  Din acest motiv, propunerea noastra este unirea celor doi producatori pentru a forma o companie competitiva”

“Fiat nu este o companie bolnava, ci una dintre putinele care produc bani intr-o perioada de criza accentuata. O ducem bine. Insa industria auto nu”

“Uzina Opel din Eisenach ar putea fi mult mai profitabila daca ar lucra imperuna cu uzina noastra din Gliwice, Polonia, in locul fabricii-surori din Zaragoza, Spania. Niciun alt pretendent la Opel nu poate sa asigure acest tip de avantaje. De aceea are logica o astfel de colaborare”

“Nu putem oferi garantii, ar fi profund neprofesionist. Insa pot sa spun ca nu vom inchide nicio uzina Opel din Germania”.

“Conform estimarilor initiale, in Germania se vor pierde cu mult mai putin de 10.000 de locuri de munca. Cifrele din presa, care vorbesc de circa 18.000 de joburi, sunt simple speculatii”

“Toata lumea stie ca francezii, italienii si germanii trebuie sa lucreze impreuna daca vor sa reuseasca la scara globala”

“Colaborarea anterioara dintre Opel si Fiat nu a reusit deoarece Fiat a fost parte minoritara in afacere, GM avand primul cuvant. Nu puteam sa dezvoltam o transmisie noua pana nu aveam OK-ul de la Detroit. De altfel, situatia actuala a celor de la GM arata cat de rau a fost gestionata compania. A fost ca si cum ai fi stat in pat cu un urs. Nu mai era loc pentru Fiat”.

“Colaborarea Daimler-Chrysler nu a functionat deoarece Daimler nu era un producator de masa. Este imposibil sa dezvolti o suspensie identica pentru Mercedes S-Klasse si pentru o masina americana de clasa mica. Sunt doua lumi diferite. Noi avem in grup Ferrari. Ferrari are cel mai bun motor din lume. Dar daca incerc sa pun acest motor pe Grande Punto, dar faliment in trei luni”.

“Pietele noi pe care alianta Fiat-Opel ar putea intra sunt America Latina, Turcia, India, Rusia si China. Toate sunt piete in crestere pe care deja avem stabilite relatii stabile”.

“Germanii cred ca o colaborare cu Magna nu ar aduce scaderi ale productiei. Asta spera ei. Insa, din pacate, se mint singuri. Magna planuieste sa taie 10.000 de joburi la Opel. Iar asta e mai mult decat planuieste Fiat”.

“Clientii Fiat si Opel nu sunt aceiasi. Cine cumpara un Opel nu si-ar cumpara si un Fiat, iar reciproca e valabila. Opel este Opel, e un brand german. Si va ramane asa”.

“Daca Opel nu ne vrea, nu voi intra in depresie. Nu cersesc de la nimeni”

“Nu vom cauta un alt partener in Franta in cazul in care colaborarea cu Opel va pica”

“Ideea e sa inlocuim cordonul ombilical GM cu unul Fiat. Putem sa le luam locul imediat celor de la GM. Acesta este avantajul nostru. In 36 de luni, cu cei 3500 de ingineri de la Russelsheim si cu oamenii pe care ii avem noi, putem redesena complet arhitectura Opel”.

Daca ziarele ar face cotele la casele de pariuri, ar iesi haos. Ultimul eveniment important din industrie este licitatia dintre companiile Fiat, Magna-GAZ si RHJ pentru cumpararea Opel. Dupa ce ieri s-au depus ofertele finale, astazi au inceput discutiile despre favoritul la preluarea constructorului german. Si, la fel ca la fiecare concurs in care popoarele trebuie sa isi voteze favoritii, presa din fiecare tara voteaza cu sufletul. Si scrie la fel.

Der Spiegel, una dintre revistele economice din Germania, spune ca austriecii/canadienii/rusii de la Magna/GAZ sunt favoriti, plasandu-i pe cei de la Fiat pe ultimul loc. Acestia citeaza surse interne GM. Motivul pentru care Fiat sunt ultimii pare preluat din fata blocului, din jocurile copilariei: “sunt partenerii Chrysler, rivali ai GM in SUA”.

La Stampa, publicatie italiana, il citeaza pe Sergio Marchionne (seful Fiat), care spune ca Fiat are mai mult de 50% sanse sa castige concursul de oferte. Oficialul italienilor sustine ca acest lucru se intampla deoarece, intre toti pretendentii, Fiat e singurul care are baza industriala propice pentru dezvoltarea ulterioara a unei colaborari cu Opel.

Despre al treilea candidat, fondul de investitii belgian RHJ, nu vorbeste nimeni nimic. Ziarele belgiene sunt ocupate cu altele.

Pronostic? Depinde de cine alege. Si cum aici alege guvernul german, merg pe Magna/GAZ. Ca la Eurovison. Ii alegem pe-ai nostri.

Doua figuri marcante ale industriei auto mondiale sustin sus si tare ca problemele economice mondiale vor disparea treptat, iar declick-ul va avea loc in toamna acestui an. ba mai mult, fara sa se vorbeasca inainte, cei doi sustin ca revenirea din criza va avea loc in Statele Unite. Urmeaza apoi Asia si Europa.

Cei doi sunt Sergio Marchionne, CEO Fiat Group, si Takeo Fukui, CEO Honda. Sa fie adevarat?

Ultima zi a lunii aprilie s-a terminat cu anuntarea intrarii Chrysler in procedura de faliment. Desi in prima faza anuntase ca o alianta cu Fiat ii va salva de la faliment pe cei de la Chrysler, administratia prezidentiala din SUA a fost nevoita sa traga partial obloanele peste ferestrele companiei dupa ce unii dintre creditorii sai nu au acceptat o reevaluare a datoriilor (a se citi o scadere sau anulare a lor). Si totusi, alianta se face, Fiat primind initial 20% din actiunile Chrysler si avand sanse la 51% in 2013.

In limba romana, “faliment” inseamna deseori lichidare. Nu e cazul, italienii nu-s idioti ca sa accepte o alianta cu un muribund. Procedura de intrare sub protectia Legii Falimentului, cunoscutul Chapter 11, le da ocazia celor de la Chrysler sa mai stinga din datorii fara a fi legati de maini si de picioare de creditori. Altfel spus, Chrysler are la dispozitie vreo doua luni calme in care sefii noii aliante vor lua la rand creditorii pentru a-i face sa mai lase din datorii.

La prima vedere, pentru noi e mai putin important ce se intampla cu Chrysler si mai mult impotant ce se intampla cu Fiat, pentru ca italienii sunt mai apropiati de noi. Cum vom simti noi diferentele dupa stabilirea acestei aliante?

Fiaturile vor fi aceleasi masini pe care le cunoastem. Eventual, in cel mai bun caz, in gama Fiat vor aparea modele compacte de teren care vor beneficia de sistemele 4×4 ale marcii Jeep.

Schimbarile majore vor fi resimtite in Romania la nivelul marcilor Chrysler, Dodge si Jeep. Care vor primi, peste cativa ani, motoare Fiat. Si care vor lansa modele mici si compacte create in colaborare cu Fiat. Deci vom avea mai multe variante atunci cand ne vom hotari sa cumparam masini americane europenizate. Altfel spus, pe langa clasicele marci europene vom avea la dispozitie inca una-doua marci cu seva europeana dar cu istorie americana.

Mi-as dori, sincer, ca Fiat sa le dea celor de la Chrysler, pe langa know-how tehnologic, si know-how estetic. Adica sa le imprumute americanilor unul-doi designeri care sa rezolve niste probleme angulare prin ograda Dodge sau Chrysler.

Vom avea Dodge-uri mici sau compacte cu design placut? Eu as paria pe asta.

In timp ce Romania se pregateste de mici, cefe si bere pentru ca vine muncitorescul 1 mai, in SUA va incepe una dintre cele mai importante zile din istoria industriei auto de peste Ocean. Pentru ca astazi se va hotari soarta Chrsyler si implicit a catorva zeci de mii de muncitori care lucreaza pentru constructorul american.

Deocamdata, vestile din State se bat uneori cap in cap. Urmarind firul informatiilor care vin pe agentiile de presa, sursele citate de acestea dau ca sigura intrarea Chrysler sub protectia legii falimentului (ceea ce nu inseamna lichidare, asa cum suntem tentati sa credem noi), insa aceleasi surse arata ca alianta dintre Fiat si Chrysler va fi semnata. Cum administratia prezidentiala din SUA a anuntat ca o intelegere intre Fiat si Chrysler ar evita intrarea in faliment al producatorului american, ramane de vazut care va fi “rezultatul operatiei”, vorba lui Eugen Ionesco.

Astazi urmarim un fir epic.

Desi traim intr-o luma care isi completeaza imaginea prin elemente din ce in ce mai superficiale, simbolurile nu ne-au parasit. Ba mai mult, au viata dubla.

Daca in arta exista expresia “teatru in teatru”, care in adevaratul sens al sau ii reprezenta de obicei pe cei mai mari actori de scena, care pot sa se dedubleze si sa reuseasca scene de compozitie incredibile, in lumea auto exista, de ieri, expresia “simbol in simbol”.

Unul dintre sefii Chrysler a aparut pe scena la conferinta de presa gazduita de Salonul Auto de la New York intr-un Fiat 500. Stim foarte bine faptul ca Fiat si Chrysler se afla in discutii avansate legate de o colaborare pe termen lung, astfel ca gestul facut de Jim Press este unul extrem de clar in acest sens. Probabil e vorba de un gest fortat, mult teatralizat, insa el exista.

Iar Fiat 500 la un salon american poate fi comparat, in conditiile actuale, cu o papadie intr-o teava de mitraliera.

Acum cateva luni (nu multe), cand Sergio Marchionne anunta ca Fiat – compania pe care o administreaza – are nevoie de un partener important de pe piata pentru a putea sa supravietuiasca, presa europeana a inceput sa speculeze. S-a vorbit de BMW, apoi de Daimler, apoi de General Motors. De altfel, ultimii aveau o istorie interesanta legata de Fiat, multe dintre motoarele diesel regasite sub capota modelelor Opel sau Saab fiind de fapt unitati Multijet rebotezate. Mai mult, zvonurile au alunecat apoi spre Ford, cu care Fiat a colaborat la dezvoltarea noilor 500/Ka, ambele fiind produse la aceasta ora la fabrica Fiat din Tychy, Polonia. Aceleasi informatii au trecut prin Franta, unde Fiat negocia la un moment dat cu Renault-Nissan.

Si totusi, italienii au ales o companie-surpriza. Iar surpriza nu s-a oprit la nume, vizand si timpul-record in care cele doua companii au semnat un tratat de colaborare.

Fiat a preluat – gratis – 35% dintre actiunile Grupului Chrysler, astfel ca astazi s-a nascut o noua alianta in lumea auto. Informatia a aparut ieri sub forma de semi-zvon iar astazi s-a concretizat oficial.

Pentru mine e o surpriza si nu prea. Vorbim de pozitionare. Daca Grupul Fiat s-a concentrat pana acum pe satisfacerea unei categorii de clienti care au acces relativ usor la produsele sale, bazandu-se pe modele care incep cu 500 si Panda si urca pana la maximum Alfa Brera si Spider (nu iau in calcul exceptia 8C Competizione), Grupul Chrysler dispune de trei branduri extrem de clar pozitionate: Jeep, Dodge si Chrysler. Daca Dodge e inca o semi-necunoscuta in Romania, desi vinde de ceva vreme prin zona, celelalte doua marci sunt recunoscute in toata lumea ca branduri dedicate off-road-ului (in cazul Jeep) sau luxului (in cazul Chrysler).

Vorbim, asadar, de o colaborare foarte bine gandita, complementara, cu aspecte care vizeaza satisfacerea unei game extrem de largi ale publicului. Si am luat in calcul doar autoturismele, Fiat Professional fiind, de ceva vreme, intre primele branduri de utilitare in Europa.

Ce se va intampla de acum inainte? Probabil, Dodge va beneficia la maximum de experienta Fiat in segmentul compact si mic, iar Fiat va aduce la cote ridicate experienta Jeep si Chrysler in domeniile lor de referinta. Eu unul ma astept la o valorificare la maximum a platformelor Fiat pentru compacte. De exemplu, este foarte probabila aparitia unui model compact Chrysler care sa ridice stacheta intr-un segment dominat de Audi A3 si BMW Seria 1.

Ma veti intreba “OK, si atunci cum ramane cu viitorul Alfa 149?”. Iar eu va voi raspunde: exact la fel cum ar fi ramas si intre Lancia Delta si Alfa 159: o bataie si nu prea. Fiecare model cu specificul sau. Iar daca veti pune mana pe Bravo, Delta, 159 si apoi pe un Chrysler, veti intelege imediat diferenta.