Meşter

Un concediu petrecut in masina, prin partea estica a Europei, iti arata exact care e diferenta dintre ai nostri si ai lor in materie de oameni aflati in spatele volanului si nu numai. O sa o iau treptat.

Romania (dus): A plouat cu galeata, asa ca nu am vazut toate gropile in care am dat pana si cu mama suspensiilor, pentru ca toate craterele erau pline cu apa si se aflau la nivelul fostului asfalt. Am observat, in schimb, ca in Romania se munceste ciudat. In unele zone, pe una dintre benzile de mers, s-au sapat gropi si s-au pus semafoare electrice ori s-a aruncat la bataie un baiat cu o vesta reflectorizanta care tine in mana o paleta cu verde/rosu. Nu spun ca am vazut aceleasi gropi si la intoarcere (o saptamana e un termen genial de mare in Europa pentru a repara naiba stie ce se stricase acolo), ci ca indiferent de cat de mare era traficul in volum, baietii mei si semafoarele functionau in aceeasi cadenta. Nu conta ca intr-un sens asteptau doua masini si ca pe celalalt se inghesuia juma’ de planeta. Cele doua masini aveau acelasi timp de “verde” precum celelalte.

Ungaria (dus): Dupa ce in Romania esti depasit la mare arta de SUV-uri care trec prin tine, peste tine, pe sub tine (in principiu trec pe oriunde, in afara de locul prin care trebuie in mod normal sa depasesti), in Ungaria ii ajungi din urma. Motivul: cele 200 de kilometri pe ora din Romania se transforma brusc in 50 km/h in Ungaria, ca asa e legal acolo. Sau 90 km/h in afara localitatii. Brusc, romanul fara scrupule din spatiul mioritic se imbraca in haine de miorita si isi analizeaza cu mare atentie pasii. Motivul: cu politistii maghiari nu-i de glumit, aia chiar te amendeaza. Iar acolo spaga-i in euro. Nu aduc aminte de socul senzorial pe care il ai cand atingi cu rotile autostrada din Ungaria. Sau chiar soselele de acolo.

Austria (dus): Dupa ce treci de Ungaria, austriecii ies in evidenta prin reduceri in magazine, ceea ce face ca romanii si ungurii sa ia cu asalt fosta organizatoare a Campionatului European de Fotbal. Ce e ciudat e ca aici, pe autostrazile civilizate, romanii care la noi iti semnalizeaza din fundul gradinii ca se apropie si ca si-au cumparat banda pentru a merge cu 450 de metri pe secunda isi vad de treaba si functioneaza dupa alte legi ale fizicii.

Slovacia (dus): Nu stiam la ce sa ma astept de la prima tara din fosta Cehoslovacie, insa faptul ca imediat dupa granita esti in Bratislava si faptul ca aici circuli la fel de civilizat ca in lumea buna m-au facut sa ma gandesc la faptul ca estul incepe ceva mai inspre Rasarit. In afara de limba necunoscuta si de moneda la fel de putin abordabila (cel putin la inceput, pana te obinsnuiesti cu ea), slovacii se pot considera europeni cu acte in regula. Au insa o problema: nu prea vorbesc limbi straine. Nici macar in benzinariile de pe marginea autostrazii. Nici engleza, nici franceza, nici italiana, nici germana. Din cand in cand dai de oameni care te pot ajuta, dar atat. In rest, o tin pe-a lor, chiar si daca inteleg ca trebuie sa iti explice. Dar iti explica in slovaca. Sau in ceha, ca e cam tot aia.

Cehia (punct terminus): Cehii au o problema. Una frumoasa. pe langa faptul ca au o tara in care satele arata ca-ntr-o Germanie combinata cu Franta si au sosele impecabile, cehii isi permit sa fie mai relaxati decat restul popoarelor din fostul bloc comunist. Sunt curati, sunt extrem de amabili si isi permit sa nu te considere usor un partener retardat de discutie doar pentru ca vii din Romania. In plus, cehii nu stiu ce-i ala slalom printre benzi pe sosele iar daca ai o problema te ajuta fara probleme. Din pacate, tot in limba ceha. Exista si o asemanare intre noi si ei: la ei e plin de Skoda, la noi e plin de Dacia.
Continuarea calatoriei prin Europa, in insemnarea de maine.

In toata dementa care-i reprezinta, printii si seicii Orientului Apropiat au idei absolut senzationale. De exemplu, printul Al Waleed al Arabiei Saudite s-a gandit intr-o dimineata, in timp ce baga un Ayran pe stomacul gol, sa isi acopere SL-ul din garaj (care banuiesc ca era cea mai ieftina masina de pe acolo) cu un munte de diamante.

S-a rezolvat scurt, masina e plina cu diamante acum si a ajuns la un pret de piata de 3 milioane de euro. Desi ar putea parea o treaba iesita din comun, partea faina vine abia acum: toti cei care vor sa atinga masina sunt nevoiti as treaca in prealabil pe la casa de bilete si sa cotizeze acolo cu 1000 de dolari. Nu se specifica insa cat timp ai voie sa stai cu mana pipainda pe diamantele princiare.

Da’ stii care-i partea proasta? Ca se gasesc multi baieti care chiar platesc pentru asta. Si apoi se si lauda ca au facut-o. Fita maxima.

Fiat este constructorul european cu cea mai scazuta medie a nivelului de emisii de CO2. Cu toate astea, italienii continua sa scoata motoare de cilindree mica si medie (in special diesel Multijet) care reusesc performante ecologice din ce in ce mai bune. Mai mult, am aflat ieri ca Fiat a pus la punct o colaborare cu BMW, din intelegerea acestora urmand sa se nasca o noua generatie de motoare.

Motoarele astea trebuie insa montate undeva. Iar pentru ca Fiat a prins gustul pietei de modele de oras, scot pe banda rulanta astfel de masinute si, foarte important, incep sa umple tarile europene. Dupa Panda si Grande Punto a urmat celebrul 500 si va veni, peste cateva luni, noul Topolino, o reeditare a unui succes din anii de inceput ai industriei auto. Tine pariul italienilor?

I-am urat tot timpul pe cei care nu au fost in stare sa isi recunoasca greselile. Iar constructorii auto din China fac parte – in marea lor majoritate – din acest grup de baieti tristi.

Chinezii fac niste masini ordinar de proaste. Materiale atat de ieftine incat put intepator, atat de proaste incat crapa la caldura, atat de idiot asamblate incat ai mari sanse sa te pierzi printre cusaturile pe care ei le numesc finisari. In plus, pentru a-ti lua un Shuanghuan CEO, de exemplu, tre’ sa scoti din buzunar 24.000 de euro. Bani cu care iti iei o multime de alte modele, mult mai corecte din toate punctele de vedere.

Pe langa toate astea, chinezii au prostul obicei de a copia complet formele deja cunoscute ale modelelor existente pe piata. Le-o merge acolo, intre ei, insa cand dau de nemti se cam termina smecheria chinezeasca. Deunazi, un tribunal din Munchen a ordonat trimiterea la origini a tuturor exemplarelor CEO din Germania din cauza ca seamana mult prea mult la spate cu BMW X5. Absolut normal. Seamana de da pe-afara.

Si aici dam de chinezi, care nu recunosc nimic: “CEO nu seamana cu X5! Noi am facut un model original, ne-am chinuit, am investit enorm”. Va readuc aminte de chinezul care, la Salonul de la Geneva, i-a facut poze timp de trei ore nou-lansatului Dacia Sandero si si-a notat tot felul de date intr-un caiet de inginer de pe vremea impuscatului. Chiar credeti ca omul facea Sudoku?

Discutie astazi, in redactie, referitoare la faptul ca Volkswagen vinde mai multe masini in Brazilia decat in Germania. Catalin Dinu, cel mai nou membru al echipei redactionale, a avut un moment genial: “Frate, asa si romanii consuma mai mult parfum decat francezii, doar ca noi luam parfum la litru cu doua sute de mii in timp ce aia au parfumuri-esente la sticlute mici”.

Good point.

Dupa discutiile din insemnarea anterioara si dupa ce am vazut reactiile fanilor/hulitorilor lui Logan in sectiunea de stiri, am si eu o intrebare.

Ce preferati:

1. Dacia face un model low-cost cu design relativ care se vinde in draci si care ne scoate in lume.

2. Dacia face un model mediu ca pret pe care nu se cumpara ca la punctul 1 dar care ne scoate si el in lume.

3. Dacia face un model scump pe care nu-l cumpara nici dracu’, dar care si el ne scoate in lume.

4. Dacia nu face nimic si astepteapta investitori.

Astept raspunsurile in comentarii.

Portughezii sunt un fel de romani ai Europei iar Portugalia este o Romanie de peste cativa ani. Aceasta era parerea multora si am auzit-o de cateva ori inainte de a pleca pentru prima data in tara care a dat lumii cei mai faimosi navigatori din istorie.

Am ajuns acolo pentru a testa VW Scirocco si m-am intors cu o parere de rau pentru ca am plecat dupa doar doua zile din Lisabona. Au o tara incredibil de frumoasa, cu ocean si munti cat n-o sa aiba Romania nici daca se apuca de cuceriri. Exista doua poduri enorme in Lisabona, cel denumit Vasco da Gama avand 17 kilometri si fiind construit asa cum la noi n-o sa se construiasca in urmatoarea era glaciara. Si totusi, podul portughez a fost construit in 18 luni, cam aceeasi perioada de timp de care au nevoie constructorii contractati de autoritatile noastre pentru a trage liniile de marcaj pe un kilometru de drum european. Mai mult, podul Vasco da Gama e garantat 120 de ani. Daca imi garantati ceva – orice in afara de nesimtire – in Romania pentru mai mult de 10 ani, va trimit un tricou Automarket prin posta.

Era sa uit: nu e un simplu pod, ci peste el trece un porc de autostrada cu trei benzi pe fiecare sens. Pe care Scirocco si-a dat arama pe fata in cel mai placut mod cu putinta.

Da, sunt aproape ca noi.
Hai Romania! Hai ai nostri!

Automarket va fi prezent la Silverstone, acolo unde pilotii si echipele din Formula 1 vor testa in urmatoarele trei zile. Vom face o multime de fotografii si va vom povesti ce inseamna o sesiune privata de teste in Marele Circ, unul dintre cele mai urmarite sporturi din lume. Vom face cunostinta cu eroii care va tin cu sufltul la gura si ii vom interveva pe multi dintre acestia, special pentru voi.

In plus, vom vizita cartierul general al celor de la Renault de la Enstone si va vom arata ce inseamna o “uzina” care creeaza monoposturi de Formula 1. Tot la Enstone il vom intalni pe Bob Bell, directorul tehnic Renault F1 Team, care ne va raspunde intrebarilor.

Stati cu noi in urmatoarele doua zile. Va promitem sa va aratam cum arata Formula 1 de aproape.

Fiat incepe un joc periculos pe piata. Sergio Marchionne, seful Grupului italian, a declarat recent, intr-o intalnire de nivel inalt intre reprezentantii producatorilor auto ai lumii, ca, dupa parerea sa, nu ar trebui sa existe nuante atunci cand in discutie intre normele de poluare. Altfel spus, fiecare constructor ar trebui sa se alinieze, pana in 2009, la normele de poluare stabilite de Uniunea Europeana, adica la o medie de 120 de grame CO2/km. Toate bune, declaratia lui Marchionne pare foarte la locul ei, nimic nu e iesit din comun, cu o singura exceptie: cuvintele sale i s-ar putea intoarce impotriva in doi timpi si trei miscari.

Intr-o analiza interesanta publicata astazi de Automotive News, Guido Reinking, editorul Automobilwoche, sustine ca reactia lui Marchionne e ca o moneda cu doua fete. In prima faza ar putea parea ca seful Fiat se bazeaza pe faptul ca Grupul pe care il conduce are cea mai scazuta medie de emisii dintre toti producatorii europeni, deci in timp ce altii ar investi milioane in dezvoltarea unor noi solutii care sa le scada media, el ar putea investi pe alte planuri pentru a-si face marcile profitabile. Pe de alta parte, daca marcile germane, de exemplu, s-ar incorda putin, prima solutie ar fi sa scoata pe piata multe modele de clasa mica, pentru a putea ajunge la standardele europene foarte repede, prin motoare mici si mai putin ahtiate dupa combustibil.

Aici, Marchionne ar putea avea o problema. Pentru ca un atac al germanilor intr-o piata pe care Panda, Grande Punto, 500 si viitorul Topolino fac ce vor in segmentele lor ar da destule batai de cap italienilor. Si nu suntem departe: Volkswagen va lansa Up!, BMW va scoate in scurt timp un model mini iar gama Smart incepe sa scoata bani si, ca urmare, va deveni un punct de plecare inspre alte solutii pe care in mod sigur le va gasi Daimler.

Cine va fi castigator in toata povestea asta? Clientul, evident. Nu va mirati insa daca orasele se vor umple cu masinute de marimea celor cu care nu demult ne ciocneam in parcurile de distractii.

Cursa de 24 de ore de la Le Mans – editia a 76-a – a fost una dintre cele mai atractive evenimente din motorsport pe care le-am urmarit vreodata. Desi unii ar putea spune ca o cursa de anduranta nu poate sa aiba sarea si piperul unui Mare Premiu de Formula 1, de exemplu, acesti “unii” ar trebui sa priveasca spectacolul oferit de prototipurile de pe pista franceza si sa incerce sa constientizeze faptul ca o astfel de masina care rezista o zi la rulare in conditiile respective nu e doar o masina de curse ci un erou al tehnicii auto. Cateva exemple de spectacol din acest weekend:

- Pana la jumatatea cursei, adica pana undeva in jurul orei 3 in noaptea dintre sambata spre duminica, Peugeot domina fara probleme. Apoi si-a facut aparitia ploaia. Iar avantajul de doua minute a Peugeot-ului 908 cu numarul de concurs 7 s-a transformat, printr-o cursa nebuna a lui Tom Kristensen (pe Audi-ul R10 cu numarul 2) intr-un avantaj de doua minute pentru echipa germana. Una dintre cele mai frumoase demonstratii de forta pe ploaie a fost oferita atunci cand Kristensen a reusit sa puna 30 de secunde intre el si Marc Gene (Peugeot) in doar doua tururi de pista.

- Cea mai rapida masina de pe pista a fost si cea mai ghinionista. E vorba de Peugeot-ul 908 cu numarul 8 de concurs (Sarrazin/Lamy/Wurz), care a fost nevoit sa opreasca de mai multe ori la boxe din cauza unor probleme tehnice. A fost cutia de viteza, apoi bateria, apoi un accident al lui Lamy in urma caruia masina a avut nevoie de o noua aripa spate. Cu toate acestea, echipajul Peugeot reusea, de fiecare data, sa revina in Top 6. Mai mult, a terminat pe locul al cincilea, profitand de o problema tehnica a unui Audi.
- Ultima ora de competitie a adus cu sine un duel incredibil de frumos. Dupa ce Audi-ul castigator pilotat de Kristensen a fost aproape de abandon in urma unui acrosaj cu o masina dintr-o serie inferioara cu cateva ore inainte de final, Peugeot a hotarat sa riste si l-a trimis in lupta pe Minassian intr-o masina incaltata cu pneuri slick in conditiile in care pista era uda si aversele continuau. Francezii incercau sa taie distanta – mai putin de un tur de pista – care ii separa de marele lor vis, victoria la Le Mans. Minassian a reusit cateva tururi incredibile, a dat de cateva ori impresia ca e aproape sa sara de pe pista (sicanele Dunlop si Mulsanne de pe circuitul La Sarthe s-au transformat in linii drepte pentru pilotul francezilor), a recuperat in medie cate 8 secunde pe tur, a fost nevoit sa se descurce cu o pana in ultimele tururi, insa avantajul danezului Kristensen a fost prea mare. Oricum, aceasta cursa de urmarire ma va urmari lla randul sau mult timp de acum incolo. Cei care nu au apucat sa o vada se pot considera ghinionisti.

- In final a castigat din nou un Audi R10 TDI. Insa bataia a devenit in acest an mai stransa ca niciodata. Diferenta de doar patru minute dintre castigator si locul al doilea spune tot despre acest lucru. A fost frumos, iar Le Mans si-a castigat un loc mare in inima mea. Sa vina 2009!