Meşter

Probabil ca profilul psihologic al soferului roman este atat de greu de definit incat specialistii prefera sa se concentreze pe alte lucruri, mult mai simple. De exemplu, pe analiza psihologica a unei broaste sau a unei capre negre. E mult mai usor.

Exemple:

Un Maserati Coupe pe Autostrada. Daca merge cu 160, e nebun, nu merge legal si da flash-uri ca n-are loc de aia normali. Daca merge cu 130, pe banda intai, e prost. Are supermasina si sta ca bou’ intre Logan-uri.

Daca parchezi aiurea in parcarea mall-ului cu vreun Porsche si ocupi trei locuri fara rost, esti smecher si nu vine nimeni sa te ia la rost. Daca parchezi normal, esti un mare idiot pentru ca ai Porsche si ai putea sa cumperi toate locurile de acolo ca sa incapi cum trebuie. Nu punem la socoteala faptul ca parcarile din centrele comerciale sunt atat de stramte incat, daca ar avea usi, un scuter n-ar incapea normal.
Dinspre Bucuresti, poti sa ajungi la Brasov prin Ploiesti, via Baicoi si Sinaia. Majoritatea merg pe acolo, esti un prost daca nu mergi pe acolo, pentru ca e drum intins. Da, poate sa fie aglomeratie de nu te vezi, dar poti sa-i dai blana daca prinzi liber. Mai exista insa un drum, prin Cheia si Valenii de Munte. E absolut genial, o sosea de munte adevarata, cu multe curbe frumoase si cu peisaje cel putin la fel de frumoase. Nimeni nu merge insa pe acolo, pentru ca “e mai lung si obositor”.

Ieri am facut o ora si 40 de minute din Brasov la Ploiesti prin Cheia. Cand am ajuns la Ploiesti, din centrul orasului se intindea o coada careia nu ii vedea capatul. Eu am ajuns la intersectia cu ei, am luat-o spre Bucuresti si am ajuns. Cu creierii calmi si cu acelasi numar de neuroni.

Deci, se poate.

Incercati sa va legati la ochi, sa urcati la volan, sa porniti masina si sa mergeti cativa metri in intuneric. Fara a vedea nimic. Cu un ghid pe scaunul din dreapta care va spune, vocal, ce trebuie sa faceti. Pana si sa iti imaginezi e dificil.

In aceste conditii, nu stiu unde sa incadrez recordul recent obtinut de belgianul Luc Costermans, cel care a beneficiat la maximum de un Lamborghini Gallardo de imprumut si a urcat cu el pana la 308 km/h. Costermans este complet orb de patru ani si a reusit sa faca ceea ce multi dintre noi nu au reusit vreodata. Si, probabil, nici nu vor reusi.

Si acum… care e mai dement? Costermans, ca merge cu 308 km/h fara nicio grija legata de faptul ca ar putea sa experimenteze celebra “senzatie de tunel” care intervine la viteze ridicate sau cel care i-a imprumutat Gallardo?

P.S. Americanul care si-a vazut recordul doborat a anuntat ca se pregateste sa il detroneze din nou pe Costermans si ca isi cauta masina. Se baga cineva cu un Veyron?

Romanii sunt asi in tot ce fac. Chiar daca n-au nicio treaba cu subiectul, nu ezita in niciun moment sa te contrazica cu informatii care par scoase din manual si din enciclopedie. Uneori, insa, nu le iese.

Episodul de astazi se leaga tot de Scirocco-ul pe care l-am avut in test in acest weekend si despre care va voi povesti mai multe in cateva zile, pe sectiunea dedicata a site-ului. Am fost sa-l spal. Evident, unul dintre putinele exemplare existente in Bucuresti a facut ca interesul pentru a-l vedea si fotografia sa fie enorm. La spalatoria de cartier din fata blocului meu, seful ma cunoaste. I-am dus o gramada de masini de ultima generatie pe care le-a vazut pentru prima data acolo. De aceasta data, era mai fascinat decat de obicei.

In margine, cu un VW Caravelle vechi, statea un baiat. Un roman. Mare, cu burta, cu abordare frontala pe orice subiect:

“Frate, asta-i varza. Am vazut in Germania acuma noul Corrado, l-au prezentat astia de la Volkswagen la Frankfurt, acuma”.

Pauza. Noul Corrado nu exista. In lumea auto, cand spui “Frankfurt”, te referi la Salonul de la Frankfurt. Care nu a avut loc in acest an, ci in 2007. Din pacate pentru el, specialistul in masini al spalatoriei a dat de unul care citeste si scrie in fiecare zi despre ele, fara a avea impresia ca le stie insa pe toate. Dar aici era vorba de o idiotenie flagranta.

Spun simplu: “Nu a fost niciun salon la Frankfurt anu’ asta”.

El: “Frate, a fost, l-am vazut io acolo pe Corrado”

Eu: “Noul Corrado nu exista. Frankfurt n-a avut loc anul asta, ci anul trecut, la inceputul lui octombrie. Am fost acolo, asa cum am fost si la Paris, la inceputul lunii asteia”

El, ceva mai inmuiat: “Bai, la Frankfurt in oras, ca acolo prezinta VW toate modelele noi”

Eu: “Ok, frate. Daca tu spui ca e asa, asa o fi. N-am venit aici sa ma cert cu nimeni”.

A urmat o pauza de telefon.

El, impaciuitor: “Frate, nu vreau sa te superi, dar chiar l-am vazut. Am vorbit cu un tovaras de-al meu de la Porsche din (si aici a urmat un oras german spus cu accent de Bucuresti, deci nu pot sa va spun exact despre ce e vorba) care mi-a spus ca de fapt sunt niste masini facute intern doar pentru aia de la Volkswagen, nu le-au aratat inca nimanui”.

Eu: “Pai si atunci cum de le-au prezentat la Frankfurt?”

El: “Nu stiu, frate, eu doar fac Germania. Hai ca am fugit.”

Si a fugit.

Romanii vor autostrada. Chiar daca imi pun in cap juma’ de tara, va spun sincer ca nu meritam nici macar drumuri europene.

Aseara ma intorceam spre Bucuresti dinspre Pitesti. Dupa ce am evitat celebrul Deal Negru din cauza faptului ca din Ramnicu Valcea se venea bara la bara (am luat-o inspirat prin Curtea de Arges, un traseu recomandat prin virajele sale mai ales daca ai in test VW Scirocco), urma autostrada. Adica, teoretic, o portiune care trebuia sa dureze putin si sa se termine lin. Ei bine, nu.

Rar mi-a fost dat sa vad (si am batut destule autostrazi la viata mea) ca pe 100 de kilometri cu doua benzi sa vad 12 (douasprezece) accidente in lant. La fiecare 5 kilometri parcursi bara la bara din cauza politiei si a accidentelor, eram martor la o alta dovada a faptului ca, daca ii dai viteza romanului, acesta te ia de prost.

De la Logan-uri la un Aston Martin botit si prins intre alte doua Megane-uri ca-ntr-un sandvis, masinile romanilor care nu au auzit probabil in viata lor de distanta de siguranta erau jertfite in templul vitezei romanesti: A1. Mi s-a parut insa incredibil ca, la doar cativa kilometri dupa ce ai vazut unul, doua, trei sau n-spe alte accidente sa te dai erou necunoscut si sa intri cu 140 in cel din fata ta doar pentru ca a franat din cauze independente de vointa sa. Nu, pe bune, cat de idiot tre sa fii? Probabil cel putin la fel de idiot ca bucuresteanul dintr-un Opel Kadett vechi caruia stopurile nu ii functionau si despre care stiai ca franeaza doar cand te apropiai amenintator de el.
Am traversat autostrada in patru ore. Uite de-aia nu e bine sa ii inveti pe ai nostri cu binele.

Italienii au sarit ca arsi dupa ce designerul lui Lamborghini Estoque Concept a pus, pe una dintre aripile exemplarului expus la Salonul Auto de la Paris, un steag italian avand culorile inversate. Ne-am chinuit sa gasim tara ale carei culori sunt apropiate de ordinea “rosu, alb, verde”, iar aceasta este Coasta de Fildes, care are insa, in loc de rosu, o nuanta mai inchisa de portocaliu.

Prima mea reactie a fost: “OK, asta e spirit de observatie dus la extrem”. Al doilea gand care mi-a trecut prin cap a fost insa “Daca pe Logan se intampla acelasi lucru, ne-am fi dat seama?”

Raspuns: cel mai probabil nu. Si nu pentru ca spiritul nostru de observatie e subdezvoltat. Ci pentru ca multi dintre noi habar n-au care sunt culorile corecte pe steagul national. Pentru ca spiritul national e cultivat in scoli cam cat se cultiva curmalele in judetul Vaslui.

15.000. Pe Automarket au aparut, din 1 aprilie 2006 – 15.000 de stiri. Informatii prin care cititorii nostri au fost pusi la curent cu tot ceea ce s-a petrecut in industria auto in ultimii doi ani si jumatate.

Un calcul simplu ne arunca in fata o chestie interesanta: in ultimele 30 de luni, fiecare zi petrecuta pe Automarket v-a adus inca 15 informatii noi. Cu sambate si duminici incluse. Multe dintre acestea au fost teste prezentate in premiera nationala. Mai mult, uneori chiar in premiera mondiala. Si multe exclusivitati care pe noi – si pe multi dintre voi – ne-au bucurat.

Incepand cu astazi, fara vreo legatura clara insa dintr-o frumoasa coincidenta, Automarket a inceput o colaborare pe care o consideram de foarte bun augur. Va vom prezenta, de cateva ori pe luna, cate un set de imagini-spion in premiera pentru Romania. Pentru ca meritati cat mai mult iar noi ne straduim sa devenim cei mai buni. Primul set de fotografii spion este aici.

Islanda? Cum naiba sa mergi in Islanda sa testezi noul Golf 6? Esti sigur ca nu e vreun land prin Germania care se numeste asa?

In general, asta a fost reactia celor din jur atunci cand au aflat ca voi pleca la Reykjavik pentru a testa cel de-al saselea Golf, un model pe baza caruia Volkswagen isi pune mari sperante cu privire la viitorii ani. O sa trec repede peste Golf aici (puteti citi pe larg despre modelul german in testul din pagina dedicata acestui tip de material) si o sa va povestesc putin despre aceasta tara indepartata.

Traficul in Islanda e amuzant. La ore de varf, semafoarele aduna 5-10 masini, majoritatea SUV-uri. Si majoritatea SUV-urilor au pneuri Big Foot, cu bosajele aripilor foarte scoase in lateral, element care le face sa arate ca niste Buggy-uri ceva mai robuste. E doar un fenomen normal acolo, o tara in care nu vreau sa stiu cum e atunci cand ninge. Spun asta pentru ca am vazut cum e atunci cand ploua. Si e trist, trist, trist. Mai ales cand ploua de patru saptamani incontinuu.

Peisajele islandeze aduc aminte de fotografiile pe care le-am vazut cu totii cand Armstrong a pasit pe luna. Roci negre de origine vulcanica sunt asezate in stanga si dreapta soselelor de altfel impecabile), acesta dand impresia ca intreaga Islanda e un demolari iar molozul a fost aruncat pe langa sosea. Nu ai voie sa circuli decat cu maximum 90 km/h, o limita pe care au respectat-o cu greu in testul cu noul Golf, mai ales ca toti islandezii stau pe banda intai in sir indian, fara a depasi aceasta cifra de pe vitezometru. O cifra care are corespondenta in anuarul politiei islandeze, unul aproape inutil: criminalitatea in Islanda este zero, un aspect pe marginea caruia grupul de romani prezent in Reykjavik glumea spunand ca acest lucru se intampla deoarece eventualii raufacatori nu ar avea efectiv unde sa se ascunda sau sa fuga.

A doua zi din Islanda a adus insa si soare. Peisajele triste din prima zi au devenit interesante, dealurile negre au inceput sa arate fantastic in bataia razelor de soare iar pe pietrele negre pe care cu o zi inainte plouase au inceput sa fie vizibili muschi, licheni si alte plante verzi care ne-au prezentat islanda intr-o alta lumina. Practic, au aparut peisaje in care Golf 6 a aparut fenomenal si o lumina difuza geniala pentru fotografii.

Nu am vizitat foarte multe locuri, tocmai din cauza ca ploua si batea un vant idiot cu peste 100 km/h, astfel ca ne-am multumit sa privim ce se putea privi din masini. Islanda e ciudata: e semitrista, o poti vizita intr-o saptamana (nu pe toata, insa in mare parte arata la fel), dar vrei sa mai mergi. Pentru ca te atrage.

P.S. Islanda are cel mai mare PIB pe cap de locuitor, cele mai multe telefoane si masini pe cap de locuitor, 300.000 de locuitori, doua treimi dintre acestia locuiesc pe o raza de 30 de kilometri in jurul capitalei iar al doilea oras ca marime, Akureyi, are 15.000 de locuitori dar dispune de o Universitate si de aeroport.

Berea este o bautura legala in Islanda de abia din 1989 incoace, fiind vanduta astazi doar in patru magazine de stat din capitala. Boxul a fost si el ilegal pana acum cativa ani, fiind considerat prea violent. Islandezii nu au trecut prin niciun conflict politic pana acum, nefiind implicati in vreun referendum. Islandezii mananca mult somon.

Automarket versus Promotor sau invers, nu conteaza. Conteaza doar faptul ca aceasta cursa pentru trafic trebuie sa aduca multa, cat mai multa calitate in actul jurnalistic din ambele parti. Pentru ca, pana la urma, tot ce conteaza e informatia, care trebuie sa ajunga in fata publicului asa cum este ea. Si, slava Domnului, ea exista in ultima vreme in industria auto cum n-a existat niciodata pana acum. Tocmai datorita expansiunii internetului.
Dupa cum bine a punctat unul dintre vizitatorii nostri cei care si-au expus parerea pe blog, in insemnarea colegului meu Bogdan Mirica, fiecare isi alege modul in care vrea sa faca presa. Unii aleg tabloidizarea, altii aleg sa mentina un nivel ridicat al informatiei. Nu e nimic gresit. Nici dintr-o parte, nici din cealalta.

Automarket.ro este, insa, onorat sa fie considerat concurentul uneia dintre partile componente ale unui trust care detine o multime de publicatii, in toate mediile posibile si imposibile. Simplul fapt ca am reusit sa ne mentinem intr-o pozitie stabila pana in acest moment si faptul ca reusit sa aducem cititori care isi doresc informatie utila in fiecare zi nu fac decat sa ne onoreze inca o data. Mai ales in acest context.

Ii felicit pe cei de la promotor.ro pentru cresterea interesanta, chiar daca automarket.ro nu ar apela niciodata la acest tip de abordare. Pentru ca rezultatele de acest tip sunt perfide. Astazi le ai, maine nu le mai ai. Si ramai doar cu ceea ce ai facut cu adevarat pentru oamenii tai. Preferam sa crestem incet, dar sa ne asiguram ca nu gresim cu nimic. Nici in fata cititorilor, nici in fata advertiserilor, nici in fata concurentei.
Hai ai nostri!

Avem o problema. Test-drive-urile pe care Automarket le face in fiecare saptamana se lovesc, de ceva vreme, de o problema: faptul ca masinile trebuie luate de la dealeri/importatori vinerea si duse inapoi lunea. Vorbim, adica, de exact acele perioade de trafic maxim inspre iesirile orasului, locuri in care, de obicei, se afla si masinile pe care trebuie sa le ridicam.

Astazi, de exemplu, nu a fost de ajuns ca lunea sa fie luni si atat. S-a mai nimerit (e o data pe an, macar acum sa scriu despre asta) ca lunea asta sa coincida cu 15 septembrie. Termenul de dictionar care surprinde cel mai bine situatia de azi e “haos”. Am avut de traversat, in aceste conditii, Bucurestiul. Dus-intors. Double trouble.

La dus am facut o ora si 45 de minute. La intors am facut fix 35 de minute. O situatie paradoxala foarte des intalnita la noi, care ar trebui de altfel sa fie brevetata de primarie. Si stiti la ce ma gandeam in timp ce stateam pe o sina de tramvai care se transforma pe unul dintre bulevarde in banda get-beget?

In timp ce la noi se inghesuie toti ca fasolea-ntr-un cazan de la armata, in timp ce unii opresc masina in mijlocul intersectiei pentru a incepe sa filosofeze pe teme ecumenice cu soferul din spate pentru ca doua sabii nu incap in aceeasi teaca, in timp ce avem o tara in care masinile se spala in rau, capotele se zgarie cu cheia, se fura oglinzile, parbrizele sunt pline de cruci care mai mult te baga in groapa decat te scot, Europa traieste pe alt palier.

Cum Dumnezeu sa ne intereseze verdele, ecologia, liniile verzi desenate in forma de valuri pe masini, dioxidul de carbon pe kilometru si altele de genul asta atunci cand singurele noastre griji sunt evitarea flegmelor celor din jur si mersul cu grija, pentru ca sinele de tramvai pot genera pene de cauciuc cand nu te astepti? Nu, pe bune, chiar credeti ca pe oamenii din cozile astea idioate ii mai intereseaza cat dracu’ emite fiecare masina din jurul sau?

Astazi de dimineata, dis de dimineata, am avut parte de o experienta aproape paranormala. S-a intampla la Gara de Nord, acolo unde am fost nevoit sa imi parchez masina in parcarea din fata intrarii inspre ghisee.

Acea parcare este una cu plata. Scrie pe un indicator special conceput pentru asta. Niciodata nu am vazut insa un oficial cu insemnele unei companii care sa ma taxeze si sa imi acorde o chitanta pentru timpul petrecut in incinta garii. Dau in schimb, de fiecare data, de doua persoane de etnie incerta care isi fac veacul pe acolo si care colecteaza bani de la cei care parcheaza in zona fie ca e cazul, fie ca nu. De exemplu, eu am parcat azi intr-un spatiu gol langa care mai erau inca alte cateva zeci de spatii goale. Nicio problema sa gasesc, deci, un loc al meu, mai ales ca era ora 5.

La zece secunde dupa ce am iesit din masina am fost insa intampinat cu traditionalul si ospitalierul “Baiatu’, noua nu ne dai nimic sa avem grija de masina?”. M-am uitat urat la ei iar femeia colorata s-a uitat pe langa mine din cauza unui defect de vedere. A repetat intrebarea, ceva mai apasat si subliniind doar partea importanta: “Ne dai si noua?”. Nu le-am raspuns si, cu ochii impleticiti de somn, m-am indreptat spre gara. Le-am aruncat doar un “Cand vin” din mers, garantul faptului ca nu imi gasesc masina transformata in perete de graffiti.

M-am intors in jumatate de ora. Parcarea era plina spre aglomerata. Nu mai eram singur, nu imi mai era somn si caram bagaje. Oamenii erau ocupati sa ii aseze pe altii in sloturile libere din parcare, astfel ca am primit doar un “Gata?” din mers. Am raspuns simplu, inainte sa bag a-ntaia: “Da. Merci”.

Intrebare: cat timp le ia sa imi uite numarul, pentru a putea parca si eu, ca oamenii, intr-un loc public fara ca cineva sa isi aduca aminte de faptul ca intr-una dintre zile, in jurul orei 5, cineva a refuzat sa le acorde taxa de protectie?

P.S. Intr-una dintre datile trecute le-am dat un leu si mi s-a spus ca e prea putin. Prea putin in comparatie cu ce?