Meşter

Lumea tuningului se adaptează la vremurile de criză prin care trece industria auto. Dacă marii tuneri (care vin în majoritatea lor din Germania) modificau până acum modelele pentru a le pregăti de spectacol, întârindu-le identitatea şi exprimându-se artistic pentru ca modelul să iasă pe stradă în haine noi agresive, lucrurile se schimbă. Iar ultima modă este transformarea estetică a modelelor de generaţie anterioară în cele de generaţie nouă.

Nu e greu. În multe cazuri, schimbările se rezumă la montarea unor elemente de caroserie specifice modelului de generaţie nouă. Practic, dacă ai un Logan ante-facelift, de exemplu, tunerii ţi-l pot transforma prin ciocan în Loganul de după facelift. Sau, mai clar, dacă ai un Megane hatchback de generaţie veche, în celebra formă de fier de călcat, îl poţi transforma în noul Megane. Eventual şi coupe, că arată mai bine. Să nu mai vorbim de faptul că vechiul Megane Sedan ar putea primi faţa lui Fluence, deşi – sincer – personal prefer faţa anteriorului model.

Ideea nu e nouă, evident. Dar începe să prindă contur şi simt că vom vedea din ce în ce mai multe astfel de adaptări estetice. Ba mai mult, unele ar putea să implice şi modificarea motorului, astfel încât acesta să aibă performanţele urmaşului pe care îl imită. De ce să-ţi iei maşină nouă, când o poţi avea la un preţ mult mai mic? Bine, rămâne acelaşi interior, dar măcar te poţi lăuda la vecini că ai bani, chit că ultima dată când ai văzut un showroom aveam alt preşedinte.

Primul exemplu concret vine de la Prior Design, care a modificat un Porsche 911 de generaţie 996 într-unul de generaţie 997. Nu mă întrebaţi de ce, mie mi se par ambele minunate. Dar probabil şi clienţii Porsche au damblalele lor.

Ultima aberaţie în materie de taxe, impozite şi altele asemenea legate de lumea maşinilor din România vine din partea Guvernului, care a decis ca posesorii maşinilor de peste 1600 centimetri cubi (1.6 litri) să nu mai poată să fie înscrişi pe lista celor care pot primi ajutoare de încălzire în această iarnă.

În teorie, logica e normală: cei care au bani nu trebuie să ceară ajutoare. În practică, însă, murim cu zile analizând puţin hotărârea idioată a Guvernului.

Nu ştiu care a fost criteriul pentru care Guvernul s-a oprit tocmai la 1.6 litri. Ca idee, motoarele pe benzin[ de 1.6 litri au devenit aproape inexistente pe piaţă în ultimii ani, ele fiind înlocuite in corpore cu versiuni turbo ale unităţilor de 1.4 litri. Excepţii sunt puţine şi vin din partea diesel. De exemplu, nu pot cere ajutoare la încălzire cei care şi-au luat ieri:

• Skoda Octavia Tour (1.9 TDI M5 101 CP – preţ de listă 13.262 euro)
• Seat Ibiza (1.9 TDI 105 CP – preţ de listă 14.395 euro)

De cealaltă parte, poţi să apelezi în continuare la ajutoarele de încălzire şi să ai în garaj modele precum:

• VW Passat Variant BlueMotion (1.4 TSI 122 CP – preţ de listă 30.462 de euro)
• Audi A3 Sportback (1.4 TFSI STronic 135 CP – preţ de listă 28.955 de euro)
• VW Eos (1.4 TSI 160 CP – preţ de listă 27.496 de euro)
• VW Tiguan (1.4 TSI 4Motion 150 CP – preţ de listă 27.105 euro)
• VW Scirocco (1.4 TSI DSG7 160 CP – preţ de listă 25.193 euro)

E bine în România. Noroc că Dacia Logan 1.6 are cu puţin 1600 sub centimetri cubi. Altfel erai considerat bogat, bogatule!

LATER EDIT: Legea a primit câteva elemente adiţionale care le interzice românilor să ceară ajutor suplimentar de încălzire. Printre acestea se numără unele absolut senzaţionale.

• Dacă ai depozite de peste 3000 RON la bancă. Ştiu mulţi (şi probabil sunt mult mai mulţi) bătrâni care au strîns banii ăştia de-a lungul anilor, iar pensia lor e foarte mică.
• Dacă ai terenuri mai mari de 1000 mp. Deci adio ajutoare pentru bătrânii de la ţară, care de obicei deţin terenuri agricole.
• Dacă deţii animale precum porci sau vaci. Dacă ţi-e frig, îi dai foc porcului.
• Lista nu e închisă, propunerile se strâng. Good work.

Astăzi dăm premii interesante. Avem cărţi de colecţie cu istoria Opel pe care le împărţim celor care ne urmăresc pe Twitter sau celor care ne sunt prieteni pe Facebook.

Sunt cinci întrebări pe tot parcursul zilei, avem câte cinci cărţi pentru fiecare reţea socială în parte. Succes!

CONCURSUL PE TWITTER

CONCURSUL PE FACEBOOK

Later edit: După o zi de întrebări şi răspunsuri, am stabilit câştigătorii celor zece cărţi Istoria Opel. Aceştia sunt:

TWITTER: @AdrianNechifor @Alex_Angelescu @soringrumazescu @LianaMitroi @Redhimihai
FACEBOOK: Adrian Golat, Gabriel Balint, Ady Moroşan, Radu Cătălin, Dan Ille, Cătălin Ştefan.

Felicitări speciale lui Adrian Nechifor şi lui Adrian Golat, cei care au reuşit să răspundă cel mai repede şi mai bine la întrebări.

Probabil că mulţi dintre voi ştiu despre documentarul Who Killed the Electric car?, cel care în 2006 a scos pentru prima dată la iveală mecanismele care au dus la dispariţia lui EV1, primul model electric al celor de la GM, din peisajul auto mondial. Dacă nu l-aţi văzut până acum, încercaţi să vă sunaţi mătuşa din America pentru a-l vedea. Căutaţi pe Google adresa şi va veni.

Vestea bună de azi vine din partea aceluiaşi Chris Paine, omul care a realizat respectivul documentar acum 4 ani. După ce Chevrolet a anunţat că va scoate pe piaţă noul Volt, care este de fapt un hibrid cu sistem în configuraţie de tip serie (motorul pe benzină încarcă bateria care alimentează motorul care învârte roţile), GM a începu să prindă din nou culoare în obraji după ce timp de câţiva ani buni s-au ruşinat când a venit vorba de maşinile lor electrice. Iar Chris Paine (foto, la filmările de pe linia de asamblare a lui Volt) va lansa un nou documentar, care se numeşte Revenge of the Electric Car. Şi care promite să ne arate partea optimistă a lucrurilor.

Filmul va fi gata, probabil, spre finalul anului viitor. Până atunci puteţi arunca un ochi în ograda producătorilor producţiei, care au lansat site-ul dedicat AICI.

De ce are nevoie o maşină pentru a nu putea să fie furată? Americanii de la Home Security ne arată sistemele necesare, plus câteva date statistice interesante, printr-un infografic. Cel mai interesant amănunt: industria furturilor de maşini din SUA se ridică la 7.5 miliarde de dolari în fiecare an. O sumă de câteva ori mai mare decât cea a pieţei de maşini noi din România pe aceeaşi perioadă de timp. Să ne fie digestia uşoară!

via Home Security.net

Aflu astăzi cu surprindere că, într-un top pe care presa ni-l prezintă ca fiind cel al “Celor mai tari branduri româneşti”, Borsec se află în faţa Dacia, la o diferenţă apreciabilă. De ce vorbesc de surprindere? Am două argumente solide.

1. Încercaţi să tastaţi în bara de adrese Borsec şi apoi domeniul oricărei ţări din lume. Implicit cel al României. veţi avea surpriza de a vedea că “cel mai tare brand românesc” nu are nici măcar domeniu propriu de internet în ţara lui. Apoi, încercaţi Dacia şi apoi domeniul multor ţări din Europa. Knowledge.

2. Pentru ca un brand să-şi asume prima poziţie într-un astfel de top, ar trebui ca acesta să fie cunoscut şi apreciat mai ales în afară. Eu, unul, nu am văzut apă minerală Borsec undeva în afara ţării. (Unii spun că Borsec se găseşte în Ungaria, în Israel şi în SUA). Altele din afară în România da, dar invers nu prea.

Probabil e vorba de un sondaj realizat în România, între românii care înjură Dacia, dar au o bucată în faţa curţii. Atunci îmi explic. Dar Borsec? La naiba, un brand se construieşte prin prezenţă, comunicare şi promovare, nu prin faptul că unii băieţi au rămas marcaţi de perioadele anterioare de tristă amintire.  Sau prin faptul că apa minerală trebuie să se vândă şi toamna, chit că afară s-a răcorit.

LATER EDIT: Am pus mâna pe datele de referinţă ale studiului. Avem aşa:

1. Studiu calitativ (20 de interviuri cu persoane între 18 şi 45 ed ani, femei şi bărbaţi, studii şi venituri cel puţin de nivel mediu)
2. Studiu cantitativ (1314 interviuri telefonice). S-au notat notorietatea, frecvenţa de consum, imaginea percepută a mărcii în interiorul categoriei sale de referinţă, performanţa mărcii determinată de intensitatea preferinţei şi implicarea emoţională.

Având în vedere că, la capitolul băuturi alcoolice, a câştigat detaşat Timişoreana, probabil că sondajul a fost făcut cu precădere în Timişoara şi Borsec. Aşa se explică.

Oricine ar fi la putere, oricine ar fi în opoziţie, orice decizii idioate sau ultrainteligente vor lua cei care ne conduc sau se fac că ne conduc, oricâte impozite şi taxe am fi nevoiţi sau nu să plătim, oricât de lungi ar fi cozile, un lucru ne va rămâne în mod sigur constant: simţul umorului. Inteligent sau nu, umorul românesc va bate orice. Probabil prin asta ne vom salva, de altfel.

foto1 via Twitter
foto2 via Subiectiv

Ştiu că multora dintre voi v-ar plăcea să aveţi în casă o părticică din istoria BMW. Bine, ştiu, nici în garaj nu v-ar supăra să aveţi o parte din istoria mărcii bavareze. Dar, până atunci, o să marşez pe o idee excelentă a reprezentanţilor BMW România şi o să vă întreb aici, ca fini cunoscători ce sunteţi: Ce înseamnă acronimul “tii” din 2002tii?

Întrebarea nu îmi aparţine, este prima dintr-o serie începută pe Twitter de reprezentanţii BMW România. Serie care se numeşte, destul de elocvent, BMW Trivia şi întrebările care o alcătuiesc se regăsesc sub hashtag-ul #bmwtrivia pe acelaşi Twitter.

Până una-alta, cel care dă primul răspunsul corect are promisă o carte a istoriei BMW. Ca să rezolvăm, aşa cum putem, problema enunţată în primul paragraf

Şi să ştiţi că e mai dificil decât pare.

• Urmăreşte Automarket pe Twitter şi devino prietenul nostru pe Facebook şi vei fi la curent cu cele mai noi ştiri şi informaţii din lumea auto internă şi internaţională.

Cică Ministerul Sănătăţii vrea să dea o directivă prin care, printre alţii, dependenţii de alcool sau persoanele cu insuficienţă renală SĂ POATĂ să-şi ia permis în România în anumite condiţii.

Partea tare e că, deşi pentru UE pare că aceasta decizie e una care lărgeşte grupul potenţialilor şoferi, pentru România e invers: acest grup se restrânge. Pentru că eu unul n-am auzit până astăzi ca unui individ să-i fie refuzat dreptul la permis pentru că ar fi dependent de alcool. Pentru că nu ştiu să existe vreun organism care să împartă populaţia României în dependenţi de alcool sau nu. Sau pentru că l-ar durea rinichii într-atât încât a primit măcar o dată tratament pentru asta, treabă care se întâmplă în foarte multe cazuri la femei, de exemplu. Iar autorităţile vor analiza de două ori de acum candidaţii, pentru că tocmai şi-au dat seama că le scăpa ceva.

Dacă e să fie libertate pentru toţi, hai să limităm nişte categorii de potenţiali şoferi. Cam aşa s-ar traduce ce se întâmplă prin zonă.

Sau, mai simplu: Domnu’ Minister al Sănătăţii, sunteţi Minister în ţara-n care OK-ul doctorilor pe dosarul de candidat la permis se dă în multe cazuri fără niciun examen. Mă bucur că aflaţi de aici asta, domnu’ instituţie.

Nu-i aşa că trăim într-o ţară de senzaţie?

Una dintre marile mele pasiuni este analiza semantică a unor termeni. Pentru că e foarte amuzant, interesant şi constructiv în acelaşi timp să găseşti cât mai multe sensuri corecte pentru un cuvânt anume. De exemplu, e bine de ştiut că termenul “curvă” nu desemnează doar ceea ce ştim cu toţii, ci şi o specie de pescăruş. Pe bune.

Pe această idee merge şi povestea de azi.

În treierarea sutelor de surse la care avem acces ca jurnalişti dăm uneori de titluri uluitor de seci care ascund poveşti superbe sau, invers, de titluri geniale care te fac să citeşti nimic. De această dată, un titlu din Wall Street Journal mi-a atras atenţia când l-am văzut în cititorul RSS. Am deschis pagina respectivă şi am râs cu poftă.

Despre ce e vorba? Este evident că titlul “Logan an invaluable Pickup for the Yankees” îţi stârneşte interesul. Ştiind că SUA e patria pickup-urilor mari şi mici şi că e o ţară locuită de tipi a căror poreclă este “yankeii”, am crezut în primă fază că vreun băiat cu simţ de răspundere s-a gândit să vândă Logan Pickup peste Ocean. “Logan, un pickup inestimabil pentru americani” suna prea bine.

Evident, tot feedback-ul cultural de proximitate care mi-a dus capul la asta s-a răsturnat atunci când am văzut că e vorba de un jucător de baseball, Boone Logan pe numele lui, care a devenit un component foarte important al echipei New York Yankees.

Diferenţele de cultură care ne fac să gândim imediat în mod diferit dau naştere la situaţii amuzante. Linkul spre articolul din WSJ e AICI.