Meşter

Atât costă energia electrică consumată pentru încărcarea bateriei unei maşini electrice. În condiţiile în care autonomia ajunge la – să zicem – 150 de kilometri iar un bucureştean normal nu parcurge zilnic mai mult de 30 de kilometri prin oraş, ajungem la concluzia că ai nevoie de maxim patru-cinci “plinuri” pe lună. Hai să punem dublu, că poate omul are treabă şi iese şi din oraş (în condiţiile în care are unde să alimenteze, evident). Şi nu aduc în discuţie  faptul că unele magazine sau clădiri de birouri vor avea prize speciale care pot fi folosite gratuit.

Maxim 20 de euro pe lună te va costa energia electrică cu care îţi umpli maşina la fel de electrică în fiecare lună. În banii ăştia poluezi zero şi ai cuplu de la primul milimetru al cursei pedalei de acceleraţie.

Eu zic că e interesant. Trebuie doar ca preţul de achiziţie să scadă. Şi vom asista la o revoluţie.

Una scurtă pentru cei care înjură chinezii şi modul lor de a face ca lucrurile să fie mai uşoare. Şi includem aici preţurile mici ale modelelor pe care le produc.

Oficialităţile din Regiunea Autonomă Tibet au anunţat că între 2011 şi 2015 vor construi 12.000 de kilometri de şosele expres. Asta nu ar fi nimic dacă nu v-aş anunţa ca regiunea MUNTOASĂ a platoului tibetan adună în prezent “doar” 58.000 de kilometri de astfel de şosele. Şi nu vorbim de relief ca-n palmă, cum se întâmplă la noi pe porţiunea Bucureşti-Ploieşti, de exemplu, unde 80 de kilometri de austostradă par a fi construiţi în urma unor calcule metafizice complexe bazate pe formule ale mixturii asfaltului nedescoperite până în acest moment.

Şi ştiţi de ce se întâmplă ca oamenii ăştia să construiască autostrăzi a căror lungime totală ar traversa România de vreo 10-12 ori? Citez dintr-o declaraţie a unui purtător de cuvânt al Departamentului de Transport Regional Tibet: “Doar trei sferturi din satele tibetane au acces astăzi la şosele expres. Până în 2015, 100% vor avea deschidere la transport rapid”.

Ziceaţi ceva de România, ţară din Uniunea Europeană, şi de modul de gândire occidental?

P.S. Fotografia de mai jos e pe bune. Şi e de acolo.

În iarna asta fac un experiment. După ce am tras de iernile trecute cu pneuri de iarnă, am ochit un set de anvelope al căror profil seamănă extrem de mult cu cel al unei anvelope de sezon, dar care sunt – oficial – All Season.

Ieri mi-am dotat maşina cu un set de Dunlop SP4All Seasons despre care vă voi spune mai multe pe măsură ce va da zăpada. Teoretic, îmi pun mari speranţe în pneurile astea, pentru că – din ce am auzit – iarna asta vom avea parte din nou de zăpezi. Dar, pentru că din ce am simţit în jur lumea nu-şi pune mari speranţe în astfel de anvelope, am decis să le testez pe pielea mea şi să vă anunţ cum se comportă. After all, e un All Season cu profil foarte accentuat. Dacă nu citeşti pe flanc, este imposibil să-ţi dai seama că nu sunt de iarnă. Aşadar, încredere în Dunlop SP4All Seasons şi să-i dăm bice.

Să vină iarna, deci! Apropo, dacă vreţi pneuri de iarnă, am deschis în această lună primul nostru magazin de anvelope, iar unele se găsesc la preţ redus. Şi vi le trimitem acasă, ca să nu mai faceţi eforturi inutile. AICI.

Marţi şi miercuri am avut ocazia de a participa la un eveniment de presa ceva mai special. Opel m-a invitat la Russelsheim, Frankfurt, Mainz şi Dudenhofen pentru a lua pulsul acestei mărci în acest moment. Reportajele de acolo vor veni undeva săptămâna viitoare, vă anunţ doar că am avut de-a face cu:

• Un test cu versiunile 4×4 ale lui Insignia. 2.0 Turbo, V6 Turbo şi OPC. Opel a lansat recent şi primul diesel 4×4 din istoria companiei (vorbim de turisme), dar nu am avut ocazia de a-l testa.
• O vizită la centrul de design Opel din Russelsheim, acolo unde Mark Adams, vicepreşedintele Biroului de Design , ne-a pus în tema cu filosofia brandului şi cu noul Astra break. Cu această ocazie, am avut plăcerea de a discuta personal cu omul care conduce destinele designului Opel. Vine un interviu în care am vorbit despre noul Astra OPC, despre viitorul model de oraş Opel şi despre ce vrea să demonstreze Opel prin noul limbaj de design.
• Am făcut o vizita la muzeul intern de modele istorice al celor de la Opel. Nu e deschis publicului, se află în interiorul complexului de la Russelsheim şi este un soi de muzeu-atelier în care modelele vechi nu sunt doar expuse, ci şi restaurate.
• Am mers la centrul de testare Opel de la Dudenhofen, acolo unde am testat gama OPC (Corsa, Astra veche şi Insignia) în tot soiul de probe. De frânare, de jaloane şi de manevrabilitate pe circuit.
• Am avut ocazia de a conduce trei modele istorice ale mărcii. Vă voi spune doar unul: Kadett-ul GT-E cu care Walter Rohrl şi-a făcut de lucru prin raliuri în anii ‘70 (vezi foto mai jos). Mi-au tremurat picioarele, a fost o senzaţie incredibilă.
• Am vorbit cu un inginer specializat în sistemele de propulsie ale lui Chevrolet Volt/Opel Ampera. Vestea e că motorul pe benzină trimite energie cinetică direct la roţi în anumite condiţii. Mi-a confirmat. De două ori. Deci ce am scris acum câteva zile s-a adeverit. Vom vorbi însă despre asta în zilele următoare.

Şi acum vă întreb pe voi: ce vă interesează mai mult? Prioritizez apariţia materialelor în funcţie de răspunsurile pe care le voi avea aici.

Regulile care privesc emisiile de CO2 la nivelul unui grup/constructor auto încep să facă ravagii. Faptul că unii producători vor fi nevoiţi să reducă radical nivelul de emisii ăncepând cu 2012 face ravagii la nivelul esenţei unor producători.

Cel mai bun exemplu este Aston Martin. Pentru a scăpa de media imensă a emisiilor de CO2 pe care le afişează maşinile din gamă, producătorul britanic a semnat la repezeală un contract cu Toyota prin care va lua câteva mii de bucăţi ale modelului de oraş iQ şi le va transforma în cele mai mici Aston Martin-uri existente vreodată pe faţa Pământului. Ideea n-ar fi rea dacă apariţia unui astfel de model, denumit Cygnet, n-ar băga ditai bâta în oala istoriei Aston Martin, amestecând până când din ceea ce înseamnă marca asta ar rămâne doar un kilogram de mămăligă.

Evident, soluţia alternativă rapidă ar fi fost apariţia unor Rapide-uri, Vantage-uri sau One-77-uri cu motoare diesel de 1.6 litri. Pe care Aston să le vândă sub formă de opere de artă clienţilor. Dar apariţia unui model de trei metri cu motor de un litru şi 68 de cai putere e tot pe-acolo.

Normal, mai există o soluţie: dezvoltarea unor versiuni hibride sau electrice ale modelelor deja existente. Dar pentru asta e nevoie de bani. Şi probabil că, până când se va întâmpla asta, Aston preferă să plătească amenzi. Sau, mai bine zis, preferă ca preţurile modelelor lor să includă amenzi către UE.

Apropo, americanii de la TTAC spun că exemplul Aston Martin va fi luat şi de Bugatti, care se pregăteşte să lanseze o versiune proprie a modelului de serie derivat din conceptul VW Up! Au chiar şi un film în care maşina apare camuflată în teste. N-aş putea să confirm faptul că sub cearşafurile alea se află chiar un Bugatti dar, la ce surprize ne-a rezervat industria în ultima perioadă, ne putem aştepta la orice.

Dacă tot am ajuns să vorbim cu toții aici despre mașini electrice, despre hibride, hibride plug-in, microhibride și despre alte asemenea modele care dovedesc faptul că industria auto se mișcă înspre un punct în care, odată ajunși, mecanicii de astăzi ar face bine să pună mâna pe cursuri de altă factură decât cele învățate până astăzi, vom vorbi astăzi despre mașinile electrice și despre viteza cu care ele devin realitate.

Astăzi am participat la o conferință de presă foarte interesantă în care reprezentanții Rombat (principalul producător de acumulatori auto), Dacia și oficialitățile orașului Bistrița au vorbit despre viitorul industriei. Opiniile au fost extrem de diferite la nivelul celor care au luat cuvântul.

Constantin Stroe, președintele Automobile Dacia, a spus că mai avem mult până când mașinile electrice să devină parte integrantă din viața noastră. OK, vor apărea pe ici-pe colo unele încercări, dar ideea de a avea multe mașini de acest tip pe străzi nu stă în picioare până cel puțin peste 15-20 de ani.

Ioan Repede, directorul general Rombat, omul care reprezintă practic România la tot soiul de congrese internaționale ale producătorilor de baterii, a anunțat că Rombat NU se va implica în producția de baterii pentru modele electrice și hibride în următorii ani. Motivul: piața e mult prea mică iar logica Rombat este de a se concentra în proporție de 75% pe aftermarket. Deci pe baterii clasice pentru modele cumpărate de câțiva ani. “Noi vrem să facem profit, nu să experimentăm”, a fost completat Repede de directorul de dezvoltare al companiei.

Ovidiu Crețu, primarul Bistriței, spune că oficialitățile orașului Helsinki au anunțat într-o întâlnire protocolară că mașinile cu motoare clasice, pe combustie, nu vor mai avea voie să intre în capitala Finlandei din 2030 încolo. Ceea ce înseamnă că acestea ar trebui să însemne un procent foarte mare din totalul mașinilor vândute în Finlanda în perioada 2020-2030.

Voi ce părere aveți?

Domnilor, sunteţi oficial depăşiţi tehnic. Nu, nu vorbesc cu toată lumea acum. Mă refer mai ales la o anumită categorie de şoferi. Detaliez mai jos.

La noi a început cu vorbele. După anul de graţie 1989, apariţia maşinilor străine a dat tonul diferenţierii în rang între indivizi. Tot atunci au apărut şi unele frustrări – cei cu maşini mai ieftine erau nervoşi că n-au maşinile mai scumpe, iar cei cu maşinile mai scumpe erau nervoşi că ăştia cu maşini ieftine sunt mulţi şi că n-au strada lor, aşa cum li se cuvine. De aici şi până la apariţia discuţiilor în contradictoriu şi mai mult decât atât n-a fost decât un pas. Deci, la început a fost cuvântul.

Apoi a apărut bâta. Cutumă milenară păstrată până astăzi în leagănul civilzaţiei urbane. Bâta de baseball (cei cu altfel de bâtă sunt consideraţi grobieni, inculţi şi anti-evolutivi) a devenit simbolul răzvrătirii personale şi echivalentul unei asigurări de sănătate gratuite. Bâta de sub scaun reprezintă, în acelaşi timp, un element definitoriu al unei anumite categorii a populaţiei. În principiu cea care zâmbeşte tâmp când îţi arată că are în arsenal o astfel de armă inteligentă.

Ei bine, fraţilor (vorbesc cu bâtoşii, evident), sunteţi depăşiţi! Total. O scenă petrecută recent în mijlocul Pragăi (capitala Cehiei, pentru cei cu bâte care ajung din greşeală pe această pagină) ne arată că ultimul răcnet în materie de arme şi muniţii auto-related este sabia. Priviţi şi vă minunaţi, acesta este (foarte probabil) şi viitorul discuţiilor dintre taximetriştii români şi cei care au tupeul de a li se pune în faţă.

Să trăim şi să fim veseli.

Dacia a anunţat astăzi că a semnat un contract cu Romaqua Group Borsec prin care va livra o flotă de 180 de exemplare Sandero companiei care produce cel mai tare brand românesc. Despre branduri am mai vorbit aici, aşa că n-o să spun decat că totul se rezumă, simplu, la:

Al doilea brand românesc a livrat primului brand românesc o flotă de produse ale celui de-al doilea brand românesc pentru ca primul brand românesc să care produsul primului brand românesc cu produsele celui de-al doilea brand românesc. Evident, primul brand românesc a cumpărat produsele celui de-al doilea brand românesc pentru asta, fără ca acest lucru să excludă – evident – faptul că oamenii de la cel de-al doilea brand românesc nu cumpără produsele primului brand românesc. Dar fără contract.

Eu zic că important e că oamenii se înţeleg şi fac economia să funcţioneze.

Câteva poveşti în imagini de la şi în legătură cu recent deschisul Salon Auto de la Paris.

1. Noul concept Jaguar C-X75 a călcat o pisică şi i-a rămas pe roată

2. Or fi nemţii exacţi, dar aici au dat-o-n bară. GPS-ul noului Passat îţi zice că eşti în câmp, dar maşina e pe Champs Elysees. Fail.

3. Până să ne obişnuim cu gândul că vom conduce în câţiva ani maşini electrice, trebuie să mulţumim inginerilor că nu vom putea turna benzină unde trebuie motorină şi invers. Oricum, buşonul de alimentare al lui Mitsubishi i-MiEV seamănă cu personajele din Star Trek

4. Dacă nu v-aş fi spus că ăsta e un Hyundai (cârcotaşilor!…) i20, câţi dintre voi ar fi ştiut asta? Hyundai i20 tunat de Brabus.

5. Votez cel mai tare schimbător de viteze din ultimii 30 de ani. Posesor: Audi Quattro Concept. Superb.

Şeful Google revine asupra unei idei care stă pe buzele multora dintre cei care au într-adevăr ceva de spus în lumea asta: maşinile conduse de computere.

În teorie, el are dreptate. Scopul principal al unei maşini este transportul. Deci, dacă un sistem computerizat ar putea să organizeze maşinile dintr-un oraş, nu ar trebui decât să te pui să citeşti ziarul de dimineaţă şi ajungi în siguranţă la muncă. În mult mai puţin timp şi cu mult mai puţini nervi (era să zic “taximetrişti”)

Evident, pentru cei care şi-ar dori provocări şi alte elemente extreme de genul ăsta, ar trebui să existe circuite la libera alegere. Şi toată lumea ar fi mulţumită.

Eric Schmidt are însă o teorie interesantă: apariţia maşinilor înaintea computerelor este un bug al istoriei. O eroare. De aici nu pot să ridic decât o singură întrebare tehnică: cu ce naiba ar fi fost cărate computerele dacă nu existau maşini?