Meşter

Blogul pe care vă aflați a câștigat categoria auto&moto a Roblogfest 2011. Pentru cei neinițiați, vorbim de cel mai important concurs de acest tip care are loc anual în România. Au fost în total 1059 de nominalizări la toate categoriile, iar categoria auto a avut 15 nominalizați.

Vă mulțumesc tuturor celor care ați votat și tuturor celor care citiți opiniile mele despre ceea ce se întâmplă în industria auto. Și, pentru că se cuvine, promit o schimbare în bine a blogului, care va primi în scurt timp facilitățile și caracteristicile unui blog 2.0. Pentru că, din punctul meu de vedere, un astfel de rezultat obligă.

Felicitări speciale prietenilor de la BMWBlog.ro și echipei de acolo pentru titlul la categoria Blog de brand/produs.

Lista completă a câștigătorilor (via Sorin)

Popular

Blog colectiv – Prin Brașov
Blog sub 18 ani – Paul Sanduleac
Blog de muzică – BlackSheepSound
Blog culinar – Arta culinara Doina
Blog de filme – Caiet de insemnari
Blog de sport – Ganduri de noapte (sportive)
Blog travel – Imperator Travel
Blog de fashion – I Love Handmade
Blog auto & moto – Mircea Meșter 
Cel mai popular blog – Prin Braşov

Jurizat

Blog de fotografie – Constantin Nimigean – Oitzarisme
Blog despre comunicare (media&advertising) – Iulian Comanescu
Blog cultural – veiozaarte
Blog de web design/creaţie – Fredo & Pid’jin
Blog despre politică – Moshe & Mordechai
Blog despre business – riscograma
Blog despre tehnologie – Dan Dragomir
Blog de jurnalist – Catalin Tolontan
Blog de brand/produs – BMWBLOG
Blog de companie – Headvertising
Cel mai bun cont de Twitter pentru o companie/brand – Crocodilu Trilulilu
Cea mai bună pagină de Facebook – Tuborg Sound
Cea mai bună aplicaţie de Facebook – Groupama
Best use of social media într-un mix de comunicare – Tuborg Sound
Cea mai bună campanie pe social media – Groupama

Nenorocirea care s-a abătut asupra Japoniei în 11 martie nu a scos la iveală doar faptul că un colos industrial şi tehnologic de mărimea Japoniei poate avea probleme mari din punctul de vedere al siguranţei populaţiei proprii, ci şi un aspect al industriei auto care este deseori ignorat de public şi de presă. Este vorba de importanţa furnizorilor de piese şi subansamble în economia producţiei unui constructor auto.

La început, au fost mărcile auto japoneze. Evident, acestea au anunţat imediat după cutremur şi tsunami că îşi suspendă producţia în Japonia pentru cel puţin o săptămână. Părea – pentru ignoranţii din noi – un termen pus la punct pentru ca agitaţia să se aşeze, iar oamenii să se poată pune din nou la muncă. Dar problemele au continuat. Motivul: lipsa de materii prime, de piese, accesorii, subansamble. Furnizorii din zona afectată de cutremur nu mai puteau munci (unele fabrici au fost luate efectiv pe sus de valul uriaş), iar constructorii auto nu mai aveau cum să producă maşinile. Degeaba se apucau ei să construiască o maşină, dacă nu aveau sistemul de navigaţie al maşinii. Sau volanul. Sau geamurile. Sau mânerul schimbătorului. Sau scaunele. Sau bateria. Sau cine ştie ce modul de comandă electronică. Sau, pur şi simplu, siglele care trebuia să fie puse pe maşină. Sau, în cazul uzinelor de producţie a motoarelor, dacă nu aveau chiulase. Sau pistoane. Sau bujii.

PROBLEMELE CONTINUĂ

Am spus “OK, producătorii japonezi au probleme, sperăm să şi le rezolve”. Dar bulgărele de zăpadă a continuat şi continuă. Pentru că nu vorbim doar de furnizori locali (de obicei, furnizorii principali îşi fac situri de producţie lângă uzina de asamblare pentru a scuti costuri de transport), ci şi de unii globali. Astfel, aflăm pe zi ce trece că din ce în ce mai mulţi constructori auto au probleme cu producţia pentru că unii furnizori din Japonia nu pot produce piesele de care aceştia au nevoie.  Au intrat în joc, pe rând, General Motors (uzinele din State nu puteau continua să producă modele precum Chevrolet Colorado sau GMC Canyon), Opel (care n-au mai putut să producă noul Corsa facelift în această săptămână în Germania din cauză că le lipseau piese japoneze care nu aveau de unde să vină), Renault-Nissan (care au oprit orele suplimentare şi schimburile din weekend în Coreea de Sud, la uzinele Samsung), PSA Peugeot Citroen (care vor domoli ritmul de producţie la uzinele europene) sau Volvo (care au anunţat că mai au piese pentru doar 10 zile de producţie în ritm normal şi că nu ştiu ce vor face după data de 28 martie).

Evident, pe lângă producătorii de mai sus, mărcile auto japoneze au început să aibă probleme şi la uzinele din afara Japoniei. Şi nu numai. Clienţii americani care merg acum în showroom-urile Honda nu mai pot să comande modelele Fit, Insight, CR-Z, Civic Hybrid, Acura TSX şi Acura RL. O navă care ducea 1300 de maşini Infiniti spre Statele Unite a fost lovită de tsunami, iar clienţii mărcii care aşteptau comanda deja plătită vor fi nevoiţi să mai aştepte cel puţin câteva săptămâni. Americanii care comandă Toyota Prius ar putea să fie nevoiţi să aştepte mult mai mult din cauza faptului că bateriile celui mai vândut hibrid din lume sunt produse în Japonia într-o fabrică afectată de dezastrul natural. Nissan vrea să aducă în Japonia motoare produse în SUA. BMW şi VW şi-au evacuat angajaţii din Japonia. Iar preţul multor maşini japoneze ar putea creşte.

Şi aşa mai departe.

Lanţul furnizorilor este atât de sensibil, atât de subţire, încât ne dăm seama în momente cum sunt cele de azi că o singură piesă lipsă de pe o maşină face ca întreaga linie de producţie a unei uzine să se oprească pe timp nedeterminat. Aici nu vorbim însă de o singură piesă ci, după cum spune Carlos Ghosn, de 40 de furnizori japonezi încă afectaţi grav de probleme. Ce trebuie să înţelegi de aici? Nu, maşina ta nu este produsă în Turcia. În România. În Japonia. În State. În Slovacia. În Italia. Nu, nu ţi-ai luat o maşină produsă într-un singur loc. Maşina ta este atât de “internaţională”, încât există riscul teoretic ca o substanţă care se găseşte doar în minele din Malawi să pună în pericol producţia pe termen nelimitat.

Într-o discuţie pe care am avut-o acum vreo doi ani cu Jonny Smith, unul dintre coprezentatorii Fifth Gear, am ajuns la concluzia că unul dintre cele mai periculoase lucruri pe care şoferii la fac la volan este să fumeze. Nu era vorba de o atitudine care să atace acest obicei până la urmă perfect inutil (dar asta este o altă discuţie, mult mai lungă şi complet nepotrivită aici), ci de faptul că vorbim, practic, de foc deschis într-o maşină care rulează.

În accepţiunea lui Jonny, focul deschis într-o maşină (fie el şi “concentrat” într-o ţigară) este cel puţin la fel de periculos pentru şofer, pasageri, maşină şi pentru cei din trafic precum este un SMS scris la telefon. Sau o convorbire la telefon, elemente amendate de poliţie în orice ţară din lume în acest moment. Explicaţia logică, normală şi care nu poate fi combătută cu argumente este faptul că dacă scapi ţigara din mână ajungi într-un moment în care nu că nu mai eşti atent la drum, dar volanul tinde să fie ultimul lucru la care te gândeşti. Nu e vorba de autoconservare aici, ci de faptul că e normal instinctual să te protejezi pe tine când îţi cade o ţigară în poală.

Nu vorbim, deci, de efectele fumatului asupra atenţiei şoferului sau asupra sănătăţii celor din maşină. Ci de efectele potenţiale ale focului, ale ţigării în sine. Practic, e ca şi cum ai ţine între degete o torţă aprinsă. Iar acest lucru este ignorat de toată lumea, implicit de lege.

Eşti pro sau contra?

Ok, suntem cu toţii fericiţi că iarna începe să dispară din peisaj şi că prindem temperaturi de peste 10 grade, motiv pentru care putem să ne schimbăm pneurile de iarnă cu unele de vară, urmând ca maşina să iasă din “chingile” în care-am ţinut-o în această iarnă odată cu prima vizită pe o şosea ferită şi sinuoasă, aşa cum sunt multe frumoase în România.

Ce ne facem însă dacă nu avem un buget foarte ridicat pentru pneurile de vară din cauza faptului că iarna ne-a secat de economii? Evident, putem să cautăm pe secţiunea specială Automarket pneuri ieftine, dar nu despre asta vreau să vorbim aici. Alternativa este să găseşti pneuri second hand, reşapate sau chiar pneuri noi produse de branduri mai puţin cunoscute şi mai degrabă chinezeşti.

Aici vine mica problemă. Deşi cele noi par mai atrăgătoare, fiind şi ieftine şi “arătoase”, încercaţi să vă gândiţi de două ori la ce pneuri vă veţi cumpăra. Asta pentru că maşina fiecăruia dintre noi se sprijină pe doar patru suprafeţe de mărimea a două palme, iar un pneu ales doar pentru că e ieftin ar putea să aibă efecte nedorite asupra maşinii sau, în cazuri extreme, chiar asupra voastră.

Cel mai bun exemplu în acest sens este un studiu realizat foarte recent în Germania. În carul acestuia au fost comparate diverse mărci de anvelope, rezultatele fiind – aşa cum e normal – dintre cele mai diverse. Normal, pe primele locuri în materie de performanţe s-au clasat mărcile cunoscute (Good Year, Dunlop, Michelin, Birdgestone, Pirelli, Continental), ultimele fiind anvelopele produse de mărci fără nume şi fără ocupaţie. Dar cel mai mare semnal de alarmă a fost tras după testul cu pneurl Chengshan CSR6. Deşi avea indicele de viteză V specificat pe flanc (adică poate “duce” până la 240 de kilometri pe oră), pneul a explodat pur şi simplu în timpul testului la doar 230 de kilometri pe oră. Rezultatele studiului sunt disponibile AICI.

Nu vă grăbiţi şi faceţi alegerile corecte.

Cele două fotografii de mai jos nu explică nimic din ce nouă ni se pare inexplicabil. Cele două fotografii de mai jos ne arată doar că noi ne complacem cu realizările măreţe şi ritmul de viaţă ale lumii a treia, chiar dacă istoria, poziţionarea şi Europa ne fac să ne simţim mândri şi superiori. Şi că nu e vorba de bani, ci de bun simţ. Pur şi simplu de bun simţ.

Later edit – AŞA arăta şoseaua înainte de cutremur.

via | Twitter | Tumblr

Tata Nano a răsturnat deja multe recorduri ale lumii auto. Apreciat pentru preţul său infim şi pentru inspiraţia lui Ratan Tata, care şi-a dorit practic să motorizeze o Indie care se rezuma la scutere şi măgari în momentul în care piaţa auto din această ţară începe să crească, dar criticat de foarte mulţi pentru calitatea slabă a materialelor din interior, pentru habitaclul spartan şi pentru soluţiile ultra low-cost aplicate. Acesta este Tata nano, un model care va veni şi în Europa sub forma unei maşini de oraş dezvoltate cu plecare de la conceptul Pixel (foto), prezentat acum două săptămâni la Salonul de la Geneva.

Întrebarea mea e simplă: v-aţi cumpăra un Tata Nano? Mie mi se pare că, la 8000 de lei, preţul estimat pentru versiunea de bază (la care aş adăuga un airbag în plus şi un sistem de aer condiţionat), Nano ar fi maşina ideală de oraş. Ce ar trebui să-ţi doreşti mai mult în aglomeraţiile urbane? Consumă infim, până la 60-80 de kilometri pe oră merge fără probleme, spaţiu ai pentru două persoane plus bagajele acestora. În plus, un leasing pe doi ani, de exemplu, te-ar duce la vreo 500 de lei pe lună. Iar întreţinerea va fi foarte ieftină, pentru că vorbim de cel mai ieftin model din lume.

Siguranţa e relativă. Mergi cu 50-60 de kilometri pe oră în oraş, e puţin probabil să păţeşti ceva din vina ta. Iar faptul că ţara asta are conducători auto care merg cu 200 cu SUV-ul prin oraş nu e vina lui Nano. Până la urmă, dacă bicicliştii pot să circule, pot şi cei cu maşinile de acest tip.

Deci?

România e ţara în care natura a reuşit să facă lucruri mai calculate decât au reuşit inginerii constructori în întreaga istorie a naţiei. Ţara în care atunci când “mănânci bine” se cheamă că ai mâncat de fapt mult. Ţara în care politicienii nu doar uită ce spun de pe o zi pe alta, ci fac cu totul invers. Ţara în care televiziunile sunt de fapt partide politice cu membri abonaţi. Ţara în care fotbalul este ridicat la rang de artă, deşi Europa ne-a văzut ultima dată picioarele atunci când am trimis un sol care s-a întors cu coada-ntre picioare “din cauza antrenorului”.

România e ţara în care nicio maşină cumpărată din showroom nu are airbag-uri în plus faţă de ce prezintă în dotarea standard, dar în care aceiaşi posesori de maşini ţipă de se aude până la stratul de ozon că Duster are trei stele EuroNCAP. E ţara în care îţi cumperi piele pe scaune pentru că se curăţă mai uşor şi atât. E ţara în care se vorbeşte doar despre diesel-uri, dar în care se cumpără 75% benzine în segmentul compact. E ţara în care se preferă o maşină de 15 ani uneia noi.

România e o ţară anapoda. În care jantele de 16 inch cumpărate din piaţă pot să stea fără probleme pe un Audi A8. Pentru că România e ţara în care nimic nu mai contează.

Automarket vă oferă poveştile auto aşa cum nu le-aţi mai văzut niciodată. În ultimele patru zile, am văzut pe viu la Paris triumful lui Dacia Duster în faţa a 55.000 de spectatori, Apoi, am mers la Munchen pentru a simţi importanţa oamenilor ascunşi din spatele unor birouri şi care nu ies în faţă, deşi au un rol determinant în modul în care simţi, priveşti şi miroşi maşina pe care tocmai ţi-ai cumpărat-o. Am ajuns apoi la Ingolstadt pentru a-ţi putea povesti cum se produc Audi-urile într-una dintre cele mai nemţeşti fabrici auto ale lumii. În sensul bun al cuvântului.

Dacă povestea lui Alain Prost şi a lui Duster a ajuns deja la voi imediat după ce am privit cu emoţie şi – de ce să nu recunosc? – cu mândrie faptul că francezii aplaudă Duster şi scandează la scenă deschisă numele modelului românesc, în zilele următoare vă voi face cunoştinţă pe Automarket cu lucruri pe care nu ştiaţi despre Audi. Am fost la Ingolstadt, am vorbit cu Rupert Stadler şi am privit fiecare mână a fiecărui muncitor care produce maşini acolo. Şi am urmărit evoluţia unui A3 din stadiul de tablă brută la cel de maşină care porneşte pentru prima dată. Un moment viu, emoţionant.

Evident, poveştile nu se termină aici. Automarket te pune faţă în faţă cu Jozef Kaban, designerul-şef de la Skoda, care ne-a explicat de ce Skoda Yeti este un model important pentru marcă şi de ce designul unui model low-cost este foarte important.

Pentru că ne place să-ţi povestim lucruri pe care alţii nu ţi le spun.

În dorința avidă de a dezvolta inutil știri care nu există, publicațiile din România fac din țânțar armăsar atunci când vine vorba de subiecte aparent neutre. Iar atunci când pe mână le cade un subiect auto, jurnaliștii care în restul timpului se ocupă cu povești complet diferite își dau cu părerea fără a avea habar și scot jumătăți de măsură fără a avea logică.

Dacia Duster a primit trei stele la testele de siguranță EuroNCAP. Modelul românesc a confirmat astfel nivelul de siguranță pe care îl oferă gama Dacia (Logan și Sandero au primit același punctaj la vremea lor), fără a ieși în evidență și fără a fi mai prejos sau mai presus decât frații săi de gamă. Mai mult, oficialii Renault și Dacia au afirmat întotdeauna că vorbim de o gamă de modele care nu va investi în sisteme noi de siguranță din cauza faptului că prețul mașinilor vândute ar exploda. Altfel spus, investiții minime, rezultate decente.

Într-o întâlnire pe care am avut-o acum un an și jumătate cu Patrick Pelata, al doilea om ca importanță în Renault, oficialul francez mi-a răspuns simplu la o întrebare punctuală legată de siguranța modelelor Dacia. Interviul a fost realizzat cu câteva luni înainte ca Dacia să lanseze oficial noul Duster. Întrebarea a fost “Vom vedea modele de cinci stele EuroNCAP în gama Dacia  în viitorul apropiat?”

Îl citez pe Patrick Pelata. Se întâmpla, vă reamintesc, în 10 septembrie 2009.

“Nu, nu vom avea cinci stele la Dacia în viitorul apropiat. Majoritatea testelor de siguranță sunt relevante, dar în cea mai noua variantă a testelor EuroNCAP credem că sunt lucruri care nu sunt esențale pentru siguranță și în acest caz nu le vom pune pe modelele Dacia. De ce? Pentru ca oamenii nu mai sunt dispuși să platească în plus pentru tehnologii noi, cum o făceau pe vremuri. De aceea Dacia are succes în Occident, mai ales în Germania, pentru că plătești pentru mai puține lucruri, adică doar pentru cele de care ai cu adevărat nevoie”.

Mai mult, într-un material redactat după lansarea lui Duster pe piața din România, jurnaliștii de la Libertatea confirmau încă o dată cu nu trebuie să ne așteptăm la minuni din partea lui Duster: “Am vrut să obţinem un preţ bun pentru SUV, aşa că nu am montat anumite echipamente pe maşină. Suntem siguri că nu vom obţine 5 stele, deşi noi tindem în viitor spre acest lucru”, spuneau oficialii Dacia citați de Libertatea.

Normal, faptul că oficialii Renault au confirmat faptul că Duster se va situa cam la același nivel cu celelalte modele Dacia din gamă nu a contat nici cât negru sub unghie pentru presa românească. Fie obișnuiți să prezinte lucrurile în culori negative pentru a obține audiență și trafic, fie din pură incompetență și din dezinteres, marile instituții de presă care au rolul de a informa publicul au ales să transmită mesajul într-un mod în unele cazuri cu adevărat apocaliptic.

CLICK: Dacia s-a făcut de râs la testul EuroNCAP
REALITATEA.NET: Dacia Duster a clacat la testele EuroNCAP
APROPO.RO: Dacia Duster: doar 3 stele la EuroNCAP!
FINANCIARUL.COM: Renault dezamăgește prin Duster la capitolul siguranță
ADEVĂRUL.RO: Duster, scor dezamăgitor la EuroNCAP
ZIUAVECHE.RO: Dezastru pentru Dacia Duster la crash testele EuroNCAP

Între publicațiile care au dat cu capul de tavan când a venit vorba de relatarea unei situații absolut previzibile se numără și 4tuning, cel mai important site auto românesc de tuning. “Duster pică testele de siguranță EuroNCAP”, titrează oamenii care teoretic ar trebui să mănânce mașini pe pâine, aceștia continuând cu o altă informație eronată: “fratele Qashqai, cu care Duster împarte platforma, a primit cinci stele”. Nu, domnilor, Duster nu împarte platforma cu Nissan Qashqai, modelul românesc fiind construit pe aceeași platformă pe care sunt asamblate Logan și Sandero.

Normal, au existat și publicații care și-au respectat numele și cititorii, titrând, așa cum se era normal, simplul rezultat SCONTAT al modelului românesc. Printre acestea se numără Promotor, Ziarul Financiar, Turații.ro, 0-100.ro sau drive-test.ro.

Am lăsat la final cele mai tâmpite titluri apărute ieri, unele care ne arată că suntem departe, foarte departe de ceea ce ar trebui să însemne obiectivitate și responsabilitate în fața cititorilor. E adevărat, e greu să pricepi și să îți însușești mecanisme, informații și povești din lumea auto. Dar știi, jurnalistule, Duster nu are nicio vină că tu nu ai minimul de informație și de cultură auto necesare.

MANAGER.RO: Dacia Duster s-a făcut praf la testele EuroNCAP
PUBLIKA.MD: Dacia Duster, cea mai nesigură mașină potrivit testelor EuroNCAP

Domnilor, atenţie. Mare atenţie.

Ştim că Bucureştiul este plin de şoferi de duminică, ştim cu toţii că uneori mai bine circuli pe jos decât să te chinui cu maşina într-un oraş care ar fi mult mai prietenos cu şoferii dacă şi şoferii ar fi mai prietenoşi cu regulile de bun simţ şi cu cele rutiere. Dar ultima invenţie a unora este aparent infalibilă şi cu adevărat specială. Din păcate, ne priveşte pe toţi. Şi tot din păcate, oricare dintre cei care îşi văd de treabă poate deveni victimă.

Ieşi de pe o stradă de pe care ai cedează trecerea. Vrei să ieşi, iar cel de pe strada mare cu prioritate îţi face semn că poţi să intri. nu apuci să virezi, că te trezeşti cu cel care îşi făcuse semn accelerând în tine. Te loveşte, iar tu eşti de vină. Pentru că el avea prioritate. Accidentul e uşor, dar tu îţi pierzi carnetul. Şi aşa, din negocieri, ajungi să-i dai omului o sumă de bani pentru ca incidentul să fie trecut la capitolul “în parcare”. Iar cel cu maşina pleacă mai departe, pentru a găsi o altă victimă.

Spuneţi că şi el îşi loveşte maşina? Nu e o problemă. Omul a închiriat-o şi are franciză CASCO de 99 de euro. Aşa că, dacă o duce împachetată, plăteşte cei 99 de euro şi gata. Dar într-o zi poate să facă şi 1000 de euro doar din povestea asta. Iar tu nu ai ce să-i faci, eşti cu mâinile legate.

Li se întâmplă multora. AICI aveţi un astfel de exemplu, destul de concludent. Iar aceasta este doar una dintre sutele de poveşti de acest tip din Bucureşti.

Aşadar, circulaţi cu grijă. Singura soluţie e să vă încăpăţânaţi să nu ieşiţi decât după ce strada cu prioritate este liberă.