Meşter

Concediu timp de 7 zile pe soselele patriei. Am avut ocazia sa rup masina in toate cele trei provincii istorice ale Romaniei, astfel ca va pot face o scurta dar extrem de inspirata radiografie a satului romanesc, asa cum e el: cu relele si cu relele sale. Si mai ales cu relele sale. Si cu releele sale, in cazul satelor care prind mai multe posturi TV.

Asadar.

Tara Romaneasca (Muntenia). Aici nu voi zabovi prea mult, avand in vedere faptul ca despre soferii din Bucuresti circula foarte multe legende si la fel de multe lucruri reale. Indraznesc chiar sa spun ca cele mai multe sunt reale. Insa este foarte clar faptul ca soferul din spatele covrigului cu numar din Bucuresti isi permite multe aici si putine in afara. De ce?

Ardeal. Aici, masinile cu numar de Bucuresti nu sunt vazute foarte des, mai ales pentru ca soseaua (in principal pe DN1 pana la Targu Mures) este geniala si iti permiti sa depasesti limita legala…NOT, vorba lui Borat. Dar o data ajuns intr-unul dintre orasele ex-burguri din Ardeal, in care am copilarit si crescut, masina cu numar de Bucuresti nu a putut fi trecuta cu vederea de taximetristi (da, exista si pe acolo) si prieteni, care stiau ca am ajuns acasa. Norocul meu ca unii dintre prieteni sunt inca acolo.

Moldova. In Cheile Bicazului m-am intalnit cu un altul de-aici cu numar de Bucuresti, care incerca sa depaseasca pe serpentine o Dacie pacatoasa cu numar de Harghita. Evident, locurile de depasire pe acolo sunt la fel de numeroase ca locurile de parcare din capitala la ora 3 dupa-amiaza, astfel ca omului nostru i-au scapat cateva sudalme si cativa sfinti, desi harghiteanul nu avea absolut nicio vina. Puterea obisnuintei. Drumuri destul de proaste. La intrebarea eleganta “frateeeeeeeeeeeeeeeeeeeee, cand naiba se asfalteaza drumu’ asta, ca e ditamai judeteanu’?”, raspunsul este un mic si nevinovat umar in sus.

Mentiune speciala: judetul Haghita. Am trecut pe acolo fara probleme. Nu exista unguri cu coase si topoare care sa razuiasca pe parbriz si pe logo-ul marcii masinii si nu exista prioritate de harghitean/covasnean respectiv de restul. Pur si simplu e o zona a Romaniei foarte calma, contrar tuturor balacarelilor recente de la TV. Singurul prost din Harghita e drumul in sine, care rivalizeaza indeaproape cu Emmentaler-ul.

Cam atat din teritoriu. Revin cand imi revin la Bucuresti.

Asa cum puteti observa in stirea pe care ati primit-o astazi in newsletter-ul nostru, un britanic considerat unul dintre cei mai buni ecologisti din Albion incearca sa rastoarne intregul sistem de valori pe care il avem si sa ne spuna ca cresterea vacilor si transportul legumelor polueaza mai mult decat masinile in general. Mai mult, acesta merge mai departe, afirmand ca energia pe care o cheltuim mergand la alimentara din colt polueaza mai mult decat daca am merge cu masina, pentru ca producerea alimentelor necesare inlocuirii caloriilor arse la mersul pe jos emite mai mult CO2 decat mersul cu masina.

No shit, Dexter!

Pai sa vedem despre ce e vorba in propozitie. Britanicul respectiv, Chris Goodall pe numele sau, este autorul uneia dintre cele mai cunoscute carti pe teme ecologice din ultimul an (How to Live a Low-Carbon Life – traducerea nu e necesara, sper). Ei bine, in teoriile sale, acesta ajunge la un moment dat sa dea pe afara, in stilul marilor cercetatori si matematicieni din trecut care isi demonstrau formulele pana cand gaseau alta, care sa o contrazica pe prima. De obicei insa, a doua nu are nicio valoare pentru ca este pur fictionala. Mai mult, omul omite cateva elemente importante, cum ar fi noxele emise la producerea si prelucrarea combustibililor (bineinteles ca vorbeste de producerea carnii, da’ p-asta din urma a uitat-o), noxele emise la producerea masinii in sine sau de faptul ca el vorbeste de “masina medie britanica”, care medie este realizata prin calcule de el stiute (banuiesc ca n-a luat in considerare aportul miilor de producator “de garaj” din Marea Britanie, care scot supercar-uri de trilioane de cai si emit quitale de CO2 in fiecare secunda a existentei lor pe planeta).
Acesta este, banuiesc, si cazul lui Goodall (care, apropo, nu poate sa nu fie cunoscut, asa cum spuneau unii dintre voi in comentarii, din moment ce este publicat in The Times). A ajuns omul sa combata CO2-ul incat a reusit sa scoata dioxid si metan pana si din vaci si din legume. Si din mersul pe jos. Eu zic sa ardem vacile la aragaz.
Fie ce-o fi, fratilor, prefer sa iau o gura de aer mergand pe jos pana la magazin dupa paine decat sa trag o gura de resturi de esapament si sa zac internat prin vreo sectie de reanimare. Analyse this, Einstein!

Ce nebunie! Daca cei de la Renault banuiau macar ca noul lor model va agita intr-atat spiritele, nu se mai chinuiau cu redesenare, redesign si regandirea formelor ci scoteau pur si simplu ce le iesea din mana si gata.

Laguna este si va fi unul dintre exponentii Renault. Este modelul care, situat in varful gamei, ar trebui sa ne demonstreze de ce este capabil constructorul francez. Ei bine, de aceasta data este altfel. Dupa esecul de proportii numir VelSatis, Laguna trebuia sa ia in maini o intreaga industrie de masini de la un nivel incolo. Renault stie asta. Si atunci, de ce au realizat un design cel putin ciudat?

Citeste in continuare »

M-am saturat de vise! Daca ar trebui sa aleg intre atat de mediatizatul Car Luxury Show si Bucharest Challenge, as arunca la cosul de gunoi imediat primul eveniment si l-as lua in brate in momentul urmator pe al doilea.

Evenimentele pline de bube, pseudointalnirile intre bogatii care isi etaleaza aurul de pe Rolls si de la gat si expozitiile fara nicio valoare din punctul de vedere al informatiei auto ma lasa din ce in ce mai rece. Am mai avut acum cateva luni un astfel de eveniment – Luxury Show – la Romexpo, iar atmosfera a fost un amestec de inmormantare si haos, un mix intre fite si comportamentul jalnic al vizitatorilor din randurile inalte ale plebei.

Marea mea problema este faptul ca mass-media promoveaza acest eveniment ca pe unul de mare importanta nationala si planetara. Despre Bucharest Challenge s-a scris in contexte atat de tampite incat era sa vomit. Nu se poate ca in momentul in care in fata ta sunt piloti de clasa mondiala, cand FIA isi arunca ochii spre Romania, tu sa scrii despre efectele negative ale zgomotelor si despre cum cativa locatari (stim si noi cum se comporta locatarii de la bloc in Bucuresti) fac gura in fata scarii, nestiind despre ce naiba este vorba in propozitie. Macar daca n-ar fi aceiasi cu cei care au rupt cearsaful de pe gard pentru a vedea o frantura din ceea ce presa de zero calitate din Romania a numit “circuitul de Formula 3″.

Mi-e sila, asadar. Avem doua evenimente. Unul de talie mondiala si unul de talie de cartier. Si am ales sa le promovam atat de diferit incat se schimba polii magnetici pana ne prindem despre ce e vorba in fraza.

Felipe Massa – Intr-o discutie pe care o aveam la inceputul sezonului cu unul dintre bunii mei prieteni, as in motorsport si in special in Formula 1, acesta imi spunea ca nu il vede pe Massa campion mondial. De ce? Pentru ca nu este tipul omului care sa aiba incredere in el, sa se trezeasca dimineata, sa se uite in oglinda si sa exclame: “Azi trebuie sa castig!”. Ei bine, se pare ca Felipe nu se trezeste dimineata.

Lewis Hamilton – Lewis e primul in clasamentul general dupa patru etape scurse din acest sezon. CIne ar fi pariat pe el la inceputul anului era considerat nebun. Astazi, Bernie Ecclestone spune despre el ca daca ii pui pe cap casca lui Michael Schumacher ai toate sansele sa il confunzi. Bine macar ca astazi am avut parte de cateva cadre cu Schumi la boxele Ferrari, ca altfel intram la banuieli.

Fernando Alonso – Cand castiga e in al noualea cer, cand pierde mai ca-si bate colegii de echipa. La finalul cursei de astazi statea abatut intr-un colt in timp ce Massa si Hamilton se bucurau si isi vorbeau amical. Se pare ca armonia la McLaren nu va mai dura mult. Si cand te gandesti ca oficialii echipei britanice l-au adus pe Hamilton tocmai pentru a invata de la Alonso!

Robert Kubica – Face parte din grupul pilotilor care se tine scai de cei din fata. Ar fi interesant de vazut cum s-ar comporta la volanului unui Ferrari sau al unui McLaren. Pentru ca atunci n-ar mai fi nimeni in fata lui.

David Coulthard – Cand il urmaream astazi imi fugea mintea la duelurile pe care le avea cu Mika Hakkinen si la faptul ca, intr-o primavara a anilor ‘90, daca era lasat sa castige in prima etapa din Australia, poate se afla acum in locul finlandezului, cu cateva titluri la activ. Azi vea Red Bull gratis si conduce bine. Experienta? Eu as zice ca e nebunia unui pilot care nu imbatraneste.

Nico Rosberg – Inainte de cursa spunea ca daca ar reusi sa castige vreo doua titluri mondiale n-ar mai fi numit “fiul lui Keke” ci “Nico”. Dupa cursa, pot spune ca si el face parte din grupul pilotilor care merita un volan mai complex si mai scump.

Heikki Kovalainen – Trage cat poate de ce a ramas din masina campioana mondiala. DUpa ce in prima etapa a fost facut cu ou si cu otet de un mult prea temperamental Flavio Briatore, mi-as dori sa il vad la o echipa de top, de unde sa ii intoarca palmele italianului. Oricum, deocamdata ii da palme lui Fisico.

Takuma Sato – A reusit sa prinda ultimul loc in puncte. CuU aceasta ocazie, la Super Aguri se bea sampanie in valuri. Eeste primul punct castigat de echipa japoneza in Formula 1. Ce ati spune daca la anul s-ar apropia si mai mult de primele pozitii?

Echipa Automarket.ro s-a imbogatit. Pe partea editoriala, pe langa Mircea Mester, Robert Gherghe si Bogdan Mirica va veti da acum si de Adrian Ilincescu, cel pe care il veti intalni in principal pe partea de motorsport/Formula 1.

S-auzim de bine.

Etapa a doua in Formula 1. Confirmari pentru unii, dezastru total pentru altii, dezamagiri pentru ceilalti. Pe scurt, spectacol. Chiar daca, in caz ca ma intrebati pe mine, cursa de la Sepang putea fu usor redusa la 10 tururi: cinci la inceput si cinci la final. In rest, somnolenta maxima.

Fernando Alonso: Campionul mondial a sprintat imediat dupa start, si-a tras bariera in spate (a se citi Hamilton) si a castigat fara probleme. Asteptam sa se coaca Lewis ca sa ii puna bete-n roate.

Lewis Hamilton: Schumacher ar trebui sa isi inrameze recordurile. E un baiat britanic care daca isi vede de treaba asa cum o face acum s-ar putea sa i le fure in cativa ani. Impecabil. Kimi si Massa stau si acum la o bauta in care incearca sa isi explice de ce FIA il lasa pe Hamilton sa piloteze o masina care nu poate fi depasita.

Kimi Raikkonen: Dupa Australia ne asteptam sa castige cuirsa de aici inainte ca ceilalti sa o inceapa. N-a fost asa. S-ar putea ca motorul care se clatina sa fi fost problema.

Nick Heidfeld: BMW Sauber stau si asteapta in spatele celor mari. Asteptam momentul in care cei mari vor deveni cei depasiti. Pana una-alta, locul 4 e maximum din ce putea obtine germanul. Intre pilotii Ferrari nu te poti simti foarte confortabil. El s-a simtit.

Felipe Massa: S-a grabit ca fata mare la maritat. Oficialii Ferrari spun ca trebuia sa il depaseasca pe Hamilton pentru ca asa ii cerea strategia. Complet de acord. Da’ mai are mult de invatat. Si poate sa inceapa cu capitolul “depasiri” din manualul de F1.

Giancarlo Fisichella: Mi se pare mie sau italianul se bate cu morile de vant? Masina e slaba si amintirile din anii trecuti ii rascolesc din greu pe pilotii Renault. Si cand te gandesti ca baiatul de pe locul 1 din Malaezia purta albastru pana cum cateva luni!…

Jarno Trulli: Tipul de pilot care ia puncte desi nu se vede in cursa. Locul al saptelea, perfect petru un pilot al unei echipe care inainte de debutul sezonului era inmormantata de unii. In locul lor, in groapa s-a dus Honda.

Heikki Kovalainen: Finlandezul a luat un punct pe care i-l dedica, parca il si aud, lui Briatore. Intre timp, Nelsinho Piquet asteapta la cotitura. Si totusi, am impresia ca Heikki ar face mult mai multe intr-o masina mai buna. La naiba, Renault, strangeti suruburile alea odata!

Ne vedem peste o saptamana, in Bahrain.

P.S. de la Honda se aude muzica de inmormantare. Asteptam bataia intre piloti si mecanici.

Sezonul 2007 in Formula 1 va fi cel mai echilibrat din ultimii zece ani. O spun cu tot optimismul din lume.

Daca anii trecuti aveam Schumacher si inca un pilot – Alonso, Mika, Kimi, sau Villeneuve), sezonul 2007 incepe cu patru oameni asezati concentrati la linia de start. Cel mai important lucru este faptul ca la Ferrari sunt doi piloti care se vor bate la sange pentru puncte si nu vom mai asista la un alt an de sclavagism. Avem Fernando, Felipe, Kimi si Giancarlo. Patru piloti care si-au manifestat public dorinta de a-si adjudeca titlul. Cine va ramane la final? Nu stie nimeni.

Cum ar fi ca in cursa de la finalul sezonului sa avem trei oameni care se vor bate pentru titlul mondial? Eu unul astept cu mare interes momentele de start de la Melbourne, cand Kimi se va uita prin viziera castii la Felipe si invers. Astept momentele in care, dupa a doua iesire de la boxe, vom sta cu sufletul la gura sa vedem cine ajunge primul in viraj: cel care vine lansat pe linia dreapta sau cel care tocmai a alimentat? Si, evident, mi-e dor ca de sarmale de comentariul lui Miki, omul care ne face fiecare dupa-amiaza de duminica mai colorata. precizez inca de acum ca dupa prima cursa imi voi schimba parerea.

Pana una-alta, nu uita ca managerul nostru de Formula 1, F1 Champ, a inceput deja sa acorde puncte pilotilor. Daca ai echipa, intra sa vezi cum stai in clasament. Daca nu ai echipa, baga-te repede. Poti prinde un loc la Marele Premiu de la Istanbul!

Smen de Dambovita. Am asistat zilele trecute la cea mai tare intamplare din acest an in industria auto mondiala.

Rezumat: compania britanica TVR a fost scoasa la vanzare din cauza ca se indrepta cu pasi repezi spre faliment si pentru ca rusul Nicolai Smolenski nu isi permitea sa mai plateasca salariile angajatilor. Acestea au fost motivatiile oficiale. In aceste conditii, statul britanic a decis sa plateasca el salariile oamenilor pentru a evita orice fel de criza.

Si aici intra in joc genul de abordare ruseasca invatata si tocita pe banzile scolilor KGB. Smolenski (nici nu stiu daca sa il numesc om de afaceri pana la urma) a anuntat ieri ca TVR a fost vanduta pana la urma. Noul proprietar? Stupoare! Tot Smolenski! Tare, nu?

“Frate, n-am bani sa mai platesc salariile angajatilor, da’ ia sa cumpar eu compania pe care o vand acum la pret de dumping si sa o mut din Marea Britanie”. Acest tip de filosofie cuaternara, demna de filmele in care Volga reprezinta rasaritul si apusul, este la moda peste tot in Rusia si incepe sa se extinda in tarile vestice. Iar in Marea Britanie, unde conservatorismul e la el acasa, acest tip de abordare nu poate decat saiti ridice lumea in cap. “Bai, a venit rusu’ si isi bate joc de noi a la grande la noi in tara!”

Partea proasta e ca destinul TVR e in mainile lui Smolenski, care ameninta ca muta uzina in Italia, punand capat unei istorii care s-a confundat cu stilul exclusiv britanic. Cu alte cuvinte, rusul isi cam baga picioarele in ea istorie. Dar telenovela TVR continua si o sa va tinem la curent.

Abramovici o fi pe fir, ca in Anglia sunt o gramada de alte companii cu potential?….

Vorbele de duh legate de industria auto raman in istorie prin ironie, mesaj, personalitatea autorului sau pur si simplu prin umor. E foarte greu sa fac o introducere. Ii las pe cei mai inspirati oameni din istoria lumii auto sa isi faca aparitia. Maestre, muzica!

“Aerodinamica e pentru cei care nu stiu sa construiasca motoare” – Enzo Ferrari

“Fara curse, Honda nu exista” – Soichiro Honda

“Caii putere vand o masina. Cuplul castiga cursele” – Carroll Shelby

“Pentru a adauga viteza, adaugati kilograme in minus” – Colin Chapman, fondatorul Lotus

“Domnul Bentley construieste cele mai rapide camioane din lume” – Ettore Bugatti despre masinile grele dar rapide ale rivalului sau, W.O. Bentley

“Construiesc masini pentru a merge, nu pentru a sta” – Ettore Bugatti, intrebat despre abilitatile reduse de franare ale modelelor sale.

“Parca e un caine care isi face nevoile” – Jeremy Clarkson, vorbind despre Chrysler Crossfire

“De acum va trebui sa imi cumpar propria sticla de vodca” – David Coulthard, intrebat daca ii va lipsi fostul coleg de echipa, Kimi Raikkonen.

“Un Audi fara Quattro e ca berea fara alcool” - autor necunoscut

“Pe vremea mea, cursele de masini erau foarte periculoase si sexul foarte sigur” – Jackie Stewart

“Va puteti alege orice culoare cat timp aceasta este neagra” – Henry Ford adresandu-se clientilor care doreau un exemplar Model T.

“Utilizarea uleiurilor vegetale drept combustibil pare a fi ciudata astazi, insa aceste uleiuri vor deveni in timp la fel de importante ca toate combustibilele de astazi” – Rudolf Diesel

“Daca totul e sub control, nu rulezi destul de rapid” – Stirling Moss

“Fac drifturi nu pentru ca e cel mai rapid mod de a lua un viraj ci pentru ca este cel mai incitant mod” – Keiichi Tsuchiya, regele driftului

“Am privit perfectiunea in ochi si perfectiunea a clipit” – mesaj publicitar Audi

“Construiesc o sala de spectacole pentru o orchestra in 12 cilindri” – Luc Donckerwolke, seful departamentului de design Lamborghini

“Nu exista dubiu legat de momentul in care au inceput cursele auto. S-a intamplat atunci cand a fost construita a doua masina din lume” – Richard Petty

“Exista doar trei sporturi: lupta cu tauri, motorsportul si alpinismul” – Ernest Hemingway

“Daca nu te intorci din cand in cand cu volanul in mana la boxe inseamna ca nu conduci destul de repede” – Mario Andretti

“E nevoie de cam doi ani si de multe, multe masini” – Timo Makinen, intrebat cum se poate invata franarea cu piciorul stang

“Intr-o zi, fiecare persoana din lume va conduce un Volkswagen” – Adolf Hitler

“Iti cumperi un Ferrari cand vrei sa fii cineva. iti cumperi un Lamborghini cand esti cineva” – autor necunoscut

“Calitatea ramane la mult timp dupa ce pretul a fost uitat” – mesaj publicitar Rolls-Royce

“Putem face ce e dificil, imposibilul ne va lua putin mai mult timp” – Smokey Yunick